ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1369/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința nr. 2587 pronunțată la data de 24 octombrie 2006, Tribunalul Comercial Mureș a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții L.M.G. și SC C. SRL Sighișoara prin lichidator judiciar și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7 ianuarie 2004 între cei doi pârâți, având ca obiect vânzarea cumpărarea construcțiilor situate în comuna Albești, dispunând totodată anularea încheierii de intabulare nr. 71/2004 și restabilirea situației anterioare de carte funciară. Tribunalul a reținut, în considerentele sentinței, că, vânzarea-cumpărarea convenită se întemeiază pe o cauză ilicită, întrucât cumpărătorul SC C. SRL a cunoscut împrejurarea că între reclamant și L.M.G.

se încheiase anterior o convenție de vânzare-cumpărare, că se achitase avansul, urmând ca diferența de preț să se plătească după ce vânzătorul intabula imobilul. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții L.M.G., SC C. SRL și S.N. invocându-se necitarea în cauză și nepronunțarea față de pârâtul S.N. care prin acțiunea precizată formulată de reclamant a fost chemat în judecată în calitate de pârât pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. II. Curtea de Apel Tg.Mureș prin decizia nr. 10 din 23 februarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat, reținând că S.N. a avut calitatea de pârât doar în acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții persoane fizice L.M.G.

și S.N., acțiune care a fost conexată la prezenta cauză, în faza de debut a litigiului și ulterior disjunsă prin decizia nr. 67/2005 cu trimiterea spre rejudecare, statuându-se natura civilă a acelei acțiuni. III. Prin decizia nr. 3931 din 30 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâții L.M.G., S.N. și SC C. SRL împotriva deciziei nr. 10 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Tg.Mureș pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceiași instanță.

Înalta Curte a constatat că raționamentul instanței de apel în sensul că dezbaterile au avut loc în cadru procesual determinat în fața primei instanțe cu respectarea principiului contradictorialității, nu are în vedere și examinarea cererii precizatoare formulată de reclamant în litigiul de față care privește doar anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în ianuarie 2004. Sub un al doilea aspect Înalta Curte a constatat că prin soluția adoptată curtea de apel intră în contradicție cu propriul raționament, de vreme ce pe de o parte reține că litigiul dedus judecății nu trebuia să se dezbată și față de S.N. iar pe de altă parte respinge ca nefondat apelul față de S.N. recunoscându-i calitatea de parte.

În temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte a dispus casarea deciziei pronunțate în apel, în vederea stabilirii poziției procesuale a pârâtului S.N. în raport de precizarea de acțiune făcută în dosarul 76/2005 de reclamantul C.A. IV. În rejudecare, Curtea de Apel Tg.Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 68/A din 22 septembrie 2008 a admis apelul formulat SC C. SRL, L.M.G. și S.N. împotriva sentinței nr. 2587 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș pe care a desființat-o dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Comercial Mureș. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că la termenul din 6 februarie 2006 acordat în dosarul 76/2005 al tribunalului Comercial Mureș, reclamantul a înțeles să extindă cadrul procesual solicitând constatarea nulității absolute a contractelor încheiate între SC C. SRL și pârâții L.M.G.

și S.N., printr-o precizare de acțiune, care nu a fost luată în discuție de instanță, în sensul examinării momentului procesual la care a fost formulată, prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și pe cale de consecință să stabilească dacă cel chemat în judecată, S.N. are sau nu calitate procesuală în cauză. Apreciind că prin nepronunțarea asupra acestei precizări de acțiune instanța nu a cercetat fondul cauzei, iar soluționarea acestei chestiuni pentru prima oară în apel, ar duce la privarea uneia din părți de dreptul la un „recurs efectiv”, curtea de apel, reținând în drept incidența dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a dispus în sensul desființării hotărârii fondului cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

V. Împotriva acestei decizii pârâții L.M.G., S.N. și SC C. SRL reprezentată de lichidator H.I., au declarat, la data de 28 noiembrie 2008 recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la curtea de apel pentru rejudecarea apelului. Recurenții și-au întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, urmare nerespectării întrutotul a chestiunilor de fapt și de drept dezlegate prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauză. Potrivit recurenților instanța de apel trebuia ca după stabilirea poziției procesuale a părților să examineze așa cum a dispus instanța de recurs, celelalte aspecte care privesc legătura dintre convenția încheiată la 8 noiembrie 2002, calificarea acesteia, convenția din ianuarie 2004 și natura actului ce face obiectul prezentului dosar.

Susțin recurenți că, instanța de apel a soluționat numai aspectul privind cererea precizatoare care extinde cadrul procesual, fără să examineze și celelalte aspecte conform indicațiilor din decizia de casare. VI. Asupra recursului. Înalta Curte verificând decizia atacată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Indicațiile obligatorii date prin decizia de casare nr. 3931 din 30 noiembrie 2007 au vizat stabilirea cadrului procesual în cauză, prin raportare și la efectele precizării de acțiune făcut de reclamantul C.A. 2. În rejudecare, instanța de apel cu respectarea dispozițiile art. 315 (1) C. proc. civ. a stabilit că reclamantul prin precizarea de acțiune din data de 6 februarie 2006, după disjungerea celor două acțiuni conexe, și-a extins cadrul procesual atât în ceea ce privește obiectul cauzei cât și în ce privește introducerea în cauză în calitate de pârât a d.lui S.N.

Totodată instanța de apel a constatat că instanța fondului, ignorând această precizare de acțiune, nu a cercetat pe fond obiectul cauzei din perspectiva extinderii cadrului procesual sub aspectul obiectului și al părților, ceea ce a impus desființarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea spre rejudecarea fondului. Soluția pronunțată de instanța de apel respectă dispozițiile legale procedurale referitoare la judecarea apelului cuprinse în Titlul IV Apelul – Capitolul II art. 297 C. proc. civ., în ipoteza reținută, de necercetare a fondului și de judecată în lipsa părții care nu a fost citată respectiv a pârâtului S.N.. Altfel spus, stabilirea cadrului procesual, a impus soluția de desființare a hotărârii fondului, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Respectarea indicațiilor obligatorii ale deciziei de casare, nu semnifică, așa cum susțin recurenții, prin raționamentul pe care îl dezvoltă, impunerea unei anumite soluții instanței de apel în rejudecare, ci pronunțarea unei soluții în raport de chestiunile de fapt sau de drept dezlegate, soluție care, sub aspect procesual trebuie să se înscrie în dispozițiile legale referitoare la judecarea apelului, apelantului neputând să i se creeze în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată (art. 296 C. proc. civ.). Or, instanța de apel, cu respectarea acestor dispoziții legale, a apreciat în mod just că, soluționarea pentru prima dată în apel a cauzei pe fond astfel cum a fost precizată, ar lipsi părțile de un grad de jurisdicție, limitându-le în mod nepermis accesul la justiție.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții L.M.G., S.N. și SC C. SRL SIGHIȘOARA prin lichidator judiciar H.I.R. împotriva deciziei nr. 68 A din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.