ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1388 din 2 octombrie 2007,

Tribunalul Comercial Mureș a respins ca nefondată acțiunea revocatorie

formulată de creditoarea A.G.F.P. Mureș, în contradictoriu cu pârâtele SC G.P.

SRL și SC R. SRL, cu referire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat

din 26 februarie 2007.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că a fost sesizată cu o cerere de revocare a

contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 16 februarie 2007 cu o

serie de petite accesorii și cu o cerere în nulitatea absolută a contractului,

prin prisma dispozițiilor art. 109 alin. (5) C. proc. civ., motiv pentru care a

abordat cererea de chemare în judecată sub dublul ei aspect în privința

obiectului și a temeiurilor acesteia.

Cu privire la acțiunea

revocatorie s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 975

C. civ. referitoare la existența fraudei din partea debitorului, la

prejudicierea dreptului creditorului prin micșorarea gajului general de natură

să determine insolvabilitatea totală sau parțială a debitorului, la creanța

creditorului și la actul atacat care nu poate constitui exercițiul unui drept

strict al debitorului.

De asemenea, s-a apreciat

că, fiind vorba de un contract cu titlu oneros, trebuia demonstrată atât frauda

rezultată din convenție cât și reaua credință a pârâtei dobânditoare a bunului.

În ce privește motivul

invocat în nulitatea absolută a convenției pe considerentul că pârâta debitoare

a vândut imobilul fără a obține certificat de atestare fiscală s-a avut în

vedere că însăși reclamanta a eliberat un asemenea act, în cuprinsul căruia s-a

menționat scopul pentru care a eliberat documentul în cauză, precum și

existența unei creanțe de 11.784 lei, fără restanțe conform O.G. nr. 35/2006.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței a fost respins prin decizia nr. 94 din 17

decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

În considerentele deciziei

s-a reținut că reclamanta D.G.F.P. Mureș a emis la data de 8 februarie 2007

somația de plată pentru o creanță în valoare de 137.333 lei împotriva

debitoarei SC G.P. SRL, întocmind și titlul executoriu din 8 martie 2007 pentru

aceeași sumă datorată la bugetul consolidat al statului.

Instanța apelului a luat în

considerare - ca sumă totală pretinsă de reclamantă – 119.480 lei și, în acord

cu ceea ce s-a reținut la prima instanță, a constatat că nu sunt îndeplinite

condițiile acțiunii revocatorii și nici nu s-a dovedit fraudarea intereselor

creditoarei câtă vreme imobilul în litigiu a fost vândut către SC R. SRL pentru

suma de 1.000.000 lei, sumă ce a fost virată în contul debitoarei și care este

cu mult superioară creanței invocate de creditoare.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta care a invocat motive de nelegalitate reglementate

de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora

susține următoarele:

- Decizia atacată nu este

suficient argumentată, instanța apelului preluând aspectele reținute de prima

instanță cu ignorarea susținerilor apelantei;

- În cauză își au

aplicabilitatea prevederile art. 975 C. civ. întrucât debitoarea nu a urmărit

altceva decât crearea stării sale de insolvabilitate prin vânzarea unui bun din

patrimoniul său, fraudând astfel interesele creditoarei.

Se susține că trebuia avut

în vedere faptul că, la momentul vânzării, debitoarea avea cunoștință de

datoria la bugetul consolidat al statului și prin acțiunea sa nu a urmărit

decât inducerea stării de insolvabilitate.

- Cuantumul obligațiilor

fiscale ale SC G.P. SRL este de 119.480 lei, iar instanța fondului nu putea să

interpreteze certificatul de atestare fiscală ca fiind documentul care constată

obligațiile față de bugetul consolidat al statului.

Prin întâmpinarea depusă la

4 august 2008, intimata SC G.P. SRL a solicitat respingerea recursului ca

nefondat întrucât nu s-a dovedit caracterul viclean al actului de vânzare și

nici intențiile frauduloase ale părților la încheierea actului respectiv.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ce vizează

ipoteza motivării insuficiente a deciziei ce face obiectul controlului judiciar

se constată că recurenta a recurs la susținerea generală în sensul căreia,

instanța de apel ar fi ignorat susținerile sale, invocate în susținerea

acțiunii.

Examinând decizia atacată,

Înalta Curte constată că aceasta respectă întrutotul prevederile art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței în adoptarea soluției.

În exercitarea controlului

judiciar asupra temeiniciei și legalității sentinței, instanța apelului a

procedat conform competențelor conferite de lege, reținând stabilirea corectă a

situației de fapt și aplicarea conformă a textelor de lege incidente în cauză.

Nu poate fi primită nici

critica ce vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 975 C. civ. întrucât,

în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele textului menționat care să

justifice atragerea desființării contractului de vânzare - cumpărare încheiat

de debitor.

Astfel, corect au reținut

instanțele că reclamanta creditoare nu a făcut dovada cauzării stării de

insolvență prin actul pe care-l atacă, a fraudei debitorului în sensul că prin

actul respectiv s-a urmărit crearea sau mărirea stării de insolvabilitate și

nici complicitatea la fraudă a terțului cu care s-a încheiat actul.

Raportat la valoarea actului

atacat care a intrat în contul societății debitoare și care este net superioară

creanței în valoare de 119.480 lei invocată de creditoare nu se poate reține

fraudarea intereselor acesteia care, așa cum bine a reținut instanța de apel –

are la îndemână posibilitatea de a urmări, în cadrul unor proceduri speciale,

suma datorată de debitoare.

În considerarea motivelor

expuse, Înalta Curte va menține ca legală decizia atacată prin respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Mureș împotriva deciziei nr. 94/A din

17 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.