ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3931/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3931/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor de față, din
examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 84 din 20 ianuarie 2010
pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială,
s-a admis în parte acțiunea formulată
de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva pârâților
SC L. SRL Craiova, SC N.C. SRL, S.A., T.A., D.M.
S-a dispus revocarea contractelor de
vânzare-cumpărare autentificate din 16 iulie 2008 de B.N.P. - P.G., a
contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 noiembrie 2008 de B.N.P. -
N. și G., până la concurența creanței creditoarei în cuantum de 907.006 lei.
S-a respins capătul de cerere privind
revocarea contractelor autentificate din 17 decembrie 2008, din 17 noiembrie 2008,
autentificate de B.N.P. - N. și G. și privind radierea înscrierii din CF
Craiova și Ișalnița a dreptului de proprietate al dobânditoarei SC L. SRL și al
subdobânditorului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța
de fond a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 975 C. civ. în
ce privește contractele de vânzare - cumpărare autentificat din 16 iulie 2008
de B.N.P. - P.G.
În ce privește prima condiție
referitoare la starea de insolvabilitate a debitoarei, pârâta SC N.C. SRL, este
de observat că la data de 10 iunie 2009 a fost încheiat de către Ministrul
Finanțelor Publice procesul - verbal de insolvabilitate nr. X/2009, iar pârâta,
deși a susținut în mod constant că valoarea elementelor active din patrimoniu
depășește valoarea elementelor pasive, nu a depus la dosarul cauzei dovezi din
care să rezulte acest aspect.
S-a mai reținut că în cauză nu se
impunea dovedirea unei eventuale stări de insolventă, caracterizată prin
insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile,
astfel cum a susținut pârâta prin întâmpinare, ci doar a faptului că pasivul
întrece activul patrimonial, împrejurare pe deplin dovedită de reclamantă prin
procesul verbal de insolvabilitate depus și necombătută de pârâta SC N.C. SRL
prin alte dovezi.
În ce privește prejudiciul produs
creditorului, acesta constă chiar în faptul că prin actele de înstrăinarea a
unei părți din activul patrimonial
debitoarea și-a cauzat o
stare de insolvabilitate, prin micșorarea activului patrimonial.
Creditoarea a dovedit existența unei
creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 907.006 lei, rezultată din
Decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008, prin care s-au stabilit în
sarcina debitoarei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de
2.733.328 lei, însă prin Decizia nr. 69 din 04 martie 2009 a M.F. - Agenția
Națională de Administrare Fiscală a fost suspendată soluționarea cauzei pentru
suma de 1.757.025 lei, a fost desființată parțial decizia de impunere pentru
suma de 69.297 lei, fiind respinsă contestația pârâtei pentru sumele de 237.944
lei și respectiv pentru suma de 669.062 lei.
Pârâta a susținut că a contestat
decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008, însă nu a făcut dovada
suspendării executării actului administrativ menționat, de către instanța de
judecată, iar pe de altă parte, potrivit art. 215 alin. (1) C. proc. fisc.,
introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului
administrativ fiscal.
S-a constatat că reclamanta are o
creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei SC N.C. SRL în cuantum de
907.006 lei, constând în obligații fiscale suplimentare aferente perioadei 01
ianuarie 2006 - 31 decembrie 2007.
Pârâta SC N.C. SRL a susținut că era
necesar ca, creanța să fie anterioară încheierii actelor de vânzare - cumpărare
a căror revocare se solicită de către reclamantă, însă este de observat că
anterioritatea creanței este cerută doar în principiu, fiind pe deplin
consacrată în doctrină și jurisprudență soluția ca actul încheiat anterior
nașterii dreptului de creanță al creditorului să-poată fi atacat de acesta, în
situația în care a fost încheiat cu scopul de a sustrage bunul de la urmărirea
silită.
În speță este de observat că, chiar
dacă decizia de impunere este încheiată la cea. 2 luni de la data la care s-a
realizat înstrăinarea bunurilor de către debitoare, obligațiile fiscale
suplimentare stabilite privesc o perioadă mult anterioară, respectiv ianuarie
2006 - decembrie 2007, fiind astfel evidentă încercarea pârâtei de a sustrage
bunurile înstrăinate de la urmărirea silită.
Și condiția referitoare la frauda
debitorului și respectiv la complicitatea la fraudă a terțului dobânditor este
întrunită în speță întrucât atât pârâta SC N.C. SRL cât și pârâta SC L. SRL au
ca asociat pe numitul Z.N. care a și reprezentat pe pârâta SC N.C. SRL la
încheierea actelor a căror revocare se solicită în calitate de administrator și
asociat unic, iar din certificatul de furnizare informații din 24 februarie 2009
eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Dolj rezultă că acesta deține, de
asemenea, calitatea de administrator la pârâta SC L. SRL.
În ce privește revocarea actelor
subsecvente, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24
noiembrie 2008 de B.N.P. - N. și G., contractelor autentificate din 17
decembrie 2008, din 17 noiembrie 2008 autentificate de B.N.P. - N. și G., s-a
reținut că pentru admiterea unei asemenea cereri este necesar, de asemenea, să
se dovedească complicitatea la fraudă a terțului subdobânditor.
Aceasta nu este dovedită decât cu
privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 24 noiembrie 2008
de B.N.P. - N. și G., încheiat cu pârâta Duriță Margareta, întrucât a fost
notat în cartea funciară prezentul litigiu, având ca obiect revocarea
contractului de vânzare - cumpărare privind imobilul din Craiova, cart. Lascăr
Catargiu, str. Știrbei Vodă, anterior intabulării actului de vânzare - cumpărare
de către pârâtă.
Consecința admiterii prezentei acțiuni
nu o constituie revenirea bunului în patrimoniul pârâtei SC N.C. SRL, debitor
al reclamantei, ci inopozabilitatea actelor de înstrăinare până la concurența
creanței de 907.006 lei, aceste bunuri putând fi urmărite silit de către
reclamantă.
Împotriva sentinței au declarat apel
pârâtele SC N.C. SRL Craiova, SC L. SRL Craiova, și reclamanta DGFP DOLJ.
Prin decizia nr.152/2012 din 30
octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, s-au
respins, ca nefondate, apelurile formulate de SC N.C. SRL Craiova, SC L. SRL
Craiova și de reclamanta D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței nr. 84 din 20
ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială.
În motivarea acestei decizii, instanța
de apel a reținut că în urma inspecției fiscale, s-a emis Decizia de impunere
nr. 7510 din 20 septembrie 2008 contestată de societate. Prin Decizia nr. 69/2009
pronunțată în soluționarea contestației, s-a dispus suspendarea cauzei cu
privire la suma de 1.757.025 lei, ce făcea obiectul cercetărilor penale în Dosarul
nr. 10803/P/2008.
În dosarul penal menționat, soluționat
definitiv, expertiza contabilă a stabilit o datorie de 80.702 lei (și nu cât au
stabilit organele fiscale - 1.757.025 lei), ce a fost achitată cu chitanța din
15.10.2010, astfel că suma pretinsă de apelantă nu poate intra în cuantumul
creanței pentru stabilirea limitei până la care se revocă actele contestate.
Prin decizia nr. 69/2009, s-a
desființat decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008 pentru suma de
69.297 lei, așa încât nici această sumă nu intră în cuantumul creanței.
În urma contestației formulate de SC
N.C. SRL împotriva deciziei de impunere, s-a stabilit, prin decizia nr. 154 din
04 iulie 2011, necontestată în termen, că societatea datorează bugetului de stat
creanța
de 907.006 lei ce are caracter cert, lichid și exigibil, până la concurența
căreia în mod corect tribunalul a dispus revocarea contractelor de
vânzare-cumpărare.
Față de această situație, Curtea a constatat
că este nefondată critica apelantei reclamante referitoare la revocarea
contractelor de vânzare-cumpărare până la limita de 2.664.031 lei.
S-a reținut că nici cea de-a doua
critică nu este fondată în condițiile în care nu s-a făcut dovada complicității
la fraudă a subdobânditorilor din contractele din 17 noiembrie 2008 - B.N.P. -
N. și G.
Referitor la apelurile pârâtelor s-a
reținut că în mod corect tribunalul a reținut că starea de insolvabilitate
rezultă din procesul verbal de insolvabilitate din 10 iunie 2009, situație
necombătută prin alte dovezi, iar în apel nu s-au depus înscrisuri din care să
rezulte denunțarea procesului verbal.
Cât privește plata prețului activelor,
s-a constatat că sumele din dispozițiile de încasare nu acoperă prețul total al
activelor, că acestea sunt emise la aproape un an după încheierea contractelor
de vânzare-cumpărare (15 iunie 2009, respectiv la 11 mai 2009 - filele 44, 45,
dosar apel), iar susținerea apelantelor, în sensul că prin acestea s-a încasat
prețul de către vânzător, este contrară clauzei din contracte, în care s-a
menționat că prețul era achitat la data semnării și autentificării actelor.
Din cuprinsul raportului de inspecție
fiscală nr. 7510 din 30 septembrie 2008, rezultă că pârâtei SC N.C. SRL i-a
fost transmis Avizul de inspecție fiscală nr. 5459 din 11 iulie 2008, iar la
solicitarea contribuabilului s-a amânat inspecția.
S-a constatat așadar, că după ce
societatea a fost anunțată că va fi supusă controlului fiscal, s-a procedat la
data de 16 iulie 2008, la încheierea unui număr de 5 contracte de
vânzare-cumpărare, debitorul vânzător și cumpărătorul (ambele societăți aveau
același asociat și administrator persoană fizică), cunoscând că prin încheierea
acestor acte se creează starea de insolvabilitate, micșorându-se activul
patrimonial.
Contractele revocate au avut acest
efect, chiar dacă s-a menționat în cuprinsul lor un preț rezonabil, dat fiind,
pe de o parte, că există dubii privind achitarea acestuia pentru motivele deja
expuse anterior și chiar în situația în care s-ar fi încasat prețul, prin
actele de înstrăinare atacate, s-a urmărit salvarea bunurilor respective de la
urmărirea creditorului, primindu-se în schimb bunuri ușor de ascuns
creditorilor urmăritori, cum sunt sumele de bani. Și în această ipoteză,
creditorul este prejudiciat.
S-a reținut că nu este fondată nici
critica apelantelor pârâte referitoare la existența unei creanțe certe, lichide
și exigibile, care trebuia să fi existat la data încheierii actelor contestate
și că aceasta s-a stabilit prin decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008.
Obligațiile fiscale stabilite de către
inspecția fiscală efectuată în luna septembrie 2008 sunt aferente perioadei
anterioare-ianuarie 2006-decembrie 2007. Creanța nu s-a născut în septembrie
2008, ulterior datei încheierii contractelor (iulie 2008), aceasta doar a fost
constatată, stabilită ca fiind născută în perioada supusă controlului fiscal,
motiv pentru care s-au și calculat accesorii aferente.
Creanța de 907.006 lei până la
concurența căreia s-a dispus revocarea contractelor de vânzare-cumpărare, are
caracter cert, lichid și exigibil și este anterioară datei de 16 iulie 2008,
reprezentând TVA aferent operațiunilor comerciale efectuate de SC N.C. SRL în
perioada supusă controlului fiscal, anii 2006-2007.
Pe de altă
parte, cum la data încheierii
contractelor, inspecția fiscală era anunțată, exista perspectiva certă de a se
stabili o datorie a statului, așa încât creditorul este îndreptățit să
introducă acțiunea pauliană.
Apelantele pârâte au mai invocat că nu
se poate reține starea de insolvabilitate în condițiile în care nu există pe
rolul instanței o cerere de faliment.
Procedura falimentului se instituie în
condițiile Legii nr. 85/2006 împotriva unui debitor aflat în stare de
insolvență, care înseamnă lipsa disponibilului bănesc pentru plata datoriilor
și nu în stare de insolvabilitate, care există atunci când pasivul patrimonial
depășește activul, astfel că, faptul că debitoarea nu se află în procedura
falimentului, nu are nicio relevanță în analizarea caracterului fraudulos al
actelor încheiate de debitor, atacate pe procedura de drept comun.
Instanța de apel a statuat că în speță
sunt îndeplinite condițiile necesare revocării actelor încheiate de debitoarea SC
N.C. SRL, în condițiile în care creditorul D.G.F.P. Dolj are o creanță certă,
lichidă și exigibilă în cuantum de 907.006 lei, anterioară datei perfectării
actelor, creditorul a fost prejudiciat prin aceste acte, creându-se o stare de
insolvabilitate a debitorului și s-a îngreunat efectuarea executării silite
asupra patrimoniului acestuia, actele au caracter fraudulos, ambele apelante
pârâte și-au dat seama - având același asociat și administrator persoană fizică
- de faptul că prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare se produce creditorului
un prejudiciu, iar atitudinea subiectivă a acestora nu trebuie să îmbrace forma
intenției.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs pârâta SC N.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC E.C. SRL Craiova
și reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.
Prin recursul declarat, întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC N.C. SRL Craiova prin
lichidator judiciar SC E.C. SRL Craiova formulează următoarele critici:
- în speță nu sunt îndeplinite
condițiile cerute de lege pentru admiterea acțiunii revocatorii, iar instanța
de apel a menținut o hotărâre nelegală,
întrucât contractele de
vânzare-cumpărare care au fost revocate până la concurența sumei de 907.006 lei
au fost încheiate în mod legal, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și
formă stabilite de lege pentru încheierea actelor autentice de
vânzare-cumpărare a bunurilor imobile. - nu a existat o fraudă în acțiunea
societății SC N.C. SRL de
vânzare a imobilelor
respective, iar la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a căror
revocare s-a solicitat de către D.G.F.P. Dolj, datoriile fiscale ale societății
vânzătoare erau de 20.167 lei (nicidecum sumele mari despre care vorbește
reclamanta), astfel că asemenea datorii nu puteau atrage o sancțiune atât de
grava a revocării actelor.
- susține că suma de 907.006 lei nu
avea au caracter de certitudine la momentul încheierii actelor de
vânzare-cumpărare a căror revocare s-a solicitat. Din Raportul de expertiză
contabilă întocmit în Dosarul penal nr. 10803/P/2008 la Tribunalul Dolj a
rezultat ( pentru aceeași perioadă de timp ianuarie 2006 - decembrie 2007) o
suma de 80.701,42 lei - suma finală care reprezenta obligațiile fiscale ale
societății vânzătoare către reclamantă și care a fost plătită de societatea
vânzătoare la data de 15 ianuarie 2010 prin chitanța x către Bugetul de Stat la
Trezoreria Municipiului Craiova. Astfel apare o bună credință a societății
vânzătoare, recurenta și nu o acțiune cu caracter fraudulos în momentul în care
stabilindu-i-se o datorie certă a achitat-o.
- actele de vânzare - cumpărare nu au
creat reclamantei un prejudiciu, nu au fost întocmite cu frauda vânzătoarei,
iar creanța reclamantei nu era certă, lichidă și exigibilă la momentul semnării
actelor. Nu putem vorbi nici despre o situație de excepție deoarece creanța nu
a fost determinata exact inițial, iar în momentul în care a fost determinată
printr-o expertiză contabilă vânzătoarea a plătit-o. Sumele de bani încasate de
vânzătoare nu diminuează patrimoniul acesteia ci îl mențin în aceeași stare; în
condițiile scăderii valorii imobilelor se poate susține că patrimoniul
vânzătoarei s-a consolidat și a împiedicat o scădere în timp a activului.
În concluzie, recurenta - pârâtă
solicită a se constata că nu a făcut acte viclene, nu a prejudiciat drepturile
reclamantei, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 975 C. civ. (în
vigoare la acel moment) pentru admisibilitatea acțiunii pauliene, iar instanța
de fond, precum și cea de apel au aplicat greșit legea în materia revocării
contractelor și au pronunțat hotărâri nelegale.
Recursul declarat de reclamanta
Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, neîntemeiat în drept,
vizează critici privind pe de o parte
faptul că nu s-au revocat contractele de vânzare - cumpărare până la limita
sumei de 2.664.031 lei, ci doar în limita a 907.006 lei, iar pe de altă parte,
că trebuiau revocate toate contractele subsecvente, fiind lovite de nulitate
pentru fraudă.
Cu privire la limita creanței D.G.F.P.
Dolj până la care s-au revocat contractele de vânzare - cumpărare, în mod
greșit instanța de apel a reținut că suma de 1.757.025 lei nu poate intra în
cuantumul creanței pentru stabilirea limitei până la care se revocă actele
contestate întrucât, în Dosarul penal nr.10803/P/2008 s-a stabilit prin
expertiză o datorie 80.702 lei, (față de 1.757.025 lei cât au stabilit organele
fiscale) care a fost achitată cu chitanța din 15 octombrie 2010.
Recurenta - reclamantă consideră
eronată această motivare întrucât decizia de impunere nr. 7510 din 30
septembrie 2010 nu a fost anulată cu privire la această sumă.
Invocând dispozițiile punctului 10.4
din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2137/2011 privind aprobarea
Instrucțiunilor pentru aplicarea din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, recurenta - reclamantă arată că numai în măsura în care
motivarea organelor penale are implicații asupra aspectelor fiscale, se poate
anula decizia de impunere cu privire la această sumă, iar asupra acestor
aspecte urmează să se pronunțe organele de soluționare a contestațiilor.
Instanța de apel nu a avut în vedere
faptul că nu a fost reluată procedura administrativă cu privire la această sumă
și nici nu a analizat implicațiile fiscale ale soluției penale.
Referitor la suma de 907.006 lei,
apreciază ca instanța de fond a limitat în mod greșit efectele revocării
contractelor de vânzare cumpărare la această sumă, fără a avea în vedere
caracterul creanței creditoarei D.G.F.P. Dolj, reprezentat de obligații fiscale
datorate bugetului general consolidat.
În consecință, recurenta - reclamantă
consideră că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția de revocare a
contractelor de vânzare cumpărare până la concurența creanței D.G.F.P. Dolj în
cuantum de 907.006 lei, fără a avea în vedere prevederile art. 119 și 120 din O.G.
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În mod greșit instanța de apel a
respins apelul DGFP Dolj referitor la criticile aduse hotărârii instanței de
fond privind respingerea cererii de revocare a contractelor de vânzare
cumpărare subsecvente din 17 noiembrie 2008 autentificate la B.N.P. - N. și G.
Consideră că hotărârea instanței de
apel nu este motivată și se bazează pe o interpretare greșită a probelor
administrate la dosarul cauzei.
Astfel, singura motivare se referă la
faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a
subdobânditorilor din contractele de vânzare cumpărare subsecvente din 17
noiembrie 2008 autentificate la B.N.P. - N. și G.
Recurenta - reclamantă consideră că în
cauză se face dovada complicității la fraudă a terților subdobânditori, în
condițiile în care pârâta SC L. SRL a dobândit bunurile menționate de la
debitoarea SC
N.C. SRL în mod viclean, prin
prejudicierea intereselor creditoarei Administrația Finanțelor Publice pentru
Contribuabili Mijlocii Dolj, astfel că și actele subsecvente sunt lovite de
nulitate, potrivit principiului frauda corupe totul, fiind încheiate de SC L.
SRL în frauda intereselor A.F.P.C.M. Dolj.
În susținerea acestuia argument,
recurenta - reclamantă susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea
atacată, fără a avea în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art.1080 Cod
civil, bunurile fiind achiziționate fără ca actualii proprietari să dea dovadă
de o minimă diligentă pentru a se asigura că asupra bunurilor pe care le-au
dobândit nu există niciun fel de suspiciune de a fi supuse executării silite,
în condițiile în care o simplă consultare a înscrierilor din cărțile funciare
ar fi arătat faptul că organul de executare A.F.P.C.M. Dolj a solicitat O.C.P.I.
Dolj la data de 25 septembrie 2008 înscrierea sechestrului asigurător asupra
bunurilor in litigiu.
Susține că la data încheierii actelor
translative de proprietate ce fac obiectul prezentei acțiuni, pârâta SC L. SRL
avea cunoștință de faptul că pe numele pârâtei SC N.C. SRL fusese emisă Decizia
de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008 în condițiile în care ambele
societăți se află sub controlul comun al aceleiași persoane, respectiv N.Z.,
precum și de investigațiile întreprinse de organele fiscale pentru verificarea
situației sale patrimoniale, fiind întocmită în acest sens Nota de constatare
nr. 93.530 din 28 octombrie 2008.
Consideră că o dovada în plus a
modului fraudulos în care au fost perfectate înstrăinările succesive ale
bunurilor în litigiu este reprezentată și de modalitatea în care au fost
reprezentate părțile contractante la încheierea tranzacțiilor. Astfel, la
încheierea contractelor inițiale cumpărătoarea SC L. SRL (administrator N.Z.) a
fost reprezentată prin mandatar, iar vânzătoarea SC N.C. SRL (administrator la
16 iulie 2008 - M.T.) a fost reprezentată de N.Z., în calitate de asociat unic
și administrator, deși nu mai avea calitatea de administrator din data de 27
iunie 2006.
La încheierea contractelor ce fac
obiectul prezentei precizări vânzătoarea SC L. SRL a fost reprezentată de N.Z.
în calitate de asociat unic și administrator.
Mai mult decât atât toate contractele
de vânzare-cumpărare au fost întocmite de aceeași persoană, respectiv
consilierul juridic al SC N.C. SRL, ceea ce constituie un element în plus al
susținerilor în sensul că părțile contractante cunoșteau faptul că prin
tranzacțiile încheiate sunt prejudiciate interesele creditorilor pârâtei SC N.C.
SRL
Tranzacțiile încheiate de SC L. SRL,
în dublă calitate de cumpărător și ulterior de vânzător al bunurilor în litigiu
nu au nici un fel de justificare din punct de vedere economic, întrucât pe de o
parte
bunurile ce fac obiectul contractelor au
fost înstrăinate de SC L. SRL la prețuri aproximativ egale celor cu care
achiziționase aceste bunuri de la SC N. SRL, iar pe de altă parte, valoarea
cumulată a bunurilor achiziționate de SC L. SRL este de 2.400.900 lei, existând
o puternică suspiciune asupra capacității financiare de a plați acest preț, în
condițiile în care nu desfășoară nici un fel de activitate lucrativă și nu are
niciun salariat, așa cum rezultă din fișa sintetică totală la data de 17 februarie
2009.
Deși contractele de vânzare-cumpărare
inițiale au fost autentificate la data de 16 iulie 2008, facturile fiscale au
fost întocmite la 01 septembrie 2008, în acestea fiind precizată o valoare cu
mult inferioară valorii din contract. Astfel, SC L. SRL a încălcat și art. 6
din Legea contabilității, constituind o dovadă în plus a modului fraudulos în
care au fost realizate operațiunile de transfer a dreptului de proprietate.
Arată că deși aceste aspecte care fac
dovada complicității la fraudă a terțului subdobânditor au fost invocate în
fața instanței de apel, în cuprinsul hotărârii atacate nu se face niciun fel de
referire la acestea.
Apreciază recurenta - reclamantă că se
impunea în cauză anularea atât a actului juridic inițial, cât și a actelor
juridice subsecvente prin aplicarea regulii anularea actului principal atrage
desființarea actului accesoriu (accesorium sequitur principale) - principiul
resolutio jure dantis resolvitur jus accipientis".
Examinând hotărârea atacată prin
prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține că recursurile sunt
nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de
pârâta SC N.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC E.C. SRL Craiova, Înalta
Curte constată următoarele:
Art. 975 din C. civ. prevede posibilitatea
creditorilor de a ataca și obține revocarea actelor frauduloase făcute de
debitor în frauda dreptului lor și în beneficiul unui terț complice la fraudă
și care profită de pe seama lor.
În ce privește critica vizând
inexistența prejudiciului creat reclamantei prin încheierea actelor de vânzare
- cumpărare, ca o condiție a acțiunii pauliene, se constată că nu este
întemeiată.
Se observă astfel, sub acest aspect,
că ambele instanțe au stabilit judicios, dând relevanță, în. speță,
dispozițiilor art. 975 C. civ., că prin procesul - verbal de insolvabilitate
din 10 iunie 2009 s-a dovedit micșorarea activului patrimonial al pârâtei, care
la data de 16 iulie 2008 a încheiat un număr de 5 contracte de vânzare -
cumpărare prin care s-a urmărit salvarea bunurilor respective de la urmărirea
creditorului și s-a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi
reparat.
În ce privește condiția
insolvabilității, dacă de esență este că prin încheierea actului păgubitor
debitorul își creează sau își mărește o stare
de
insolvabilitate, fiind indiferent dacă actul este cu titlu gratuit sau oneros,
în speță, este cert că debitorul a încercat în mod conștient să-și creeze o
stare de insolvabilitate prin acte cu titlu oneros, acte de vânzare a bunurilor
imobile către un terț, respectiv către cumpărătoarea SC L. SRL
Contrar susținerii recurentei -
pârâte, potrivit căreia nu s-a probat intenția de fraudă a pârâtei - debitoare,
se constată că în cauză s-a făcut dovada deplină a actului fraudulos, atâta
vreme cât la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare cu terțul,
debitorul cunoștea că prin acesta va produce un prejudiciu creditoarei
reclamante, - aceasta având la data încheierii actelor ce s-au solicitat a fi
revocate o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv creanța de 907.006
lei rezultată din decizia din 30 septembrie 2008 prin care s-au stabilit în
sarcina debitoarei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de
2.733.238 lei, însă prin decizia nr. 69 din 04 martie 2009 a M.F. - Agenția
Națională de Administrare Fiscală a fost suspendată soluționarea cauzei pentru
suma de 1.757.025 lei, a fost desființată parțial decizia de impunere pentru
suma de 69.297 lei, fiind respinsă contestația pârâtei pentru sumele de 237.944
și respectiv suma de 669.062 lei.
În aceste condiții, acțiunea
revocatorie are drept efect inopozabilitatea actelor încheiate de debitor cu
terțul, în frauda creditoarei sale și, de asemenea, imposibilitatea pentru terț
de a invoca inopozabilitatea contractelor de vânzare - cumpărare la încheierea
cărora s-a dovedit complicitatea acestuia la fraudă a acestuia, precum și cu
privire la contractul de vânzare - cumpătare autentificat din 24 noiembrie 2008
de B.N.P. - N. și G. încheiat cu pârâta D.M., a cărei notare în cartea funciară
a nesocotit-o.
Nu poate fi reținută nici critica
privind reaprecierea probelor și a situației de fapt reținute în cauză,
deoarece actuala structură a recursului, permite verificarea hotărârii doar
pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie.
Cu privire la recursul reclamantei
Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Înalta Curte, constată că este de
asemenea, nefondat.
Deși recurenta - reclamantă nu a
indicat niciun temei de drept, din conținutul recursului rezultă că el poate fi
încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât, pe lângă
aspectele de netemeinicie, reclamanta a pretins încălcarea de către instanță a
dispozițiilor art. 119 și 120 din C. proc. fisc.
Majoritatea criticilor invocate de
recurenta - reclamantă se referă la interpretarea probelor, respectiv a
înscrisurilor depuse, aspect ce vizează chestiuni de netemeinicie ce privesc
fondul cauzei și nicidecum motive de nelegalitate.
Astfel, prima critică privind limita
creanței reclamantei până la care s-au revocat contractele de vânzare -
cumpărare, respectiv suma de
907.006 lei, fără a avea
în vedere prevederile art. 199 și 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
nu poate fi reținută.
Contrar susținerilor recurentei -
reclamante, instanța de apel a apreciat în mod corect, pe baza probatoriului
administrat în cauză, care nu mai poate fi repus în discuție în cadrul
controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, faptul că în urma
inspecției fiscale generale efectuate de AFPM Dolj la SC N.C. SRL a fost emisă
Decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008 prin care au fost stabilite
în sarcina societății obligații fiscal suplimentare în cuantum de 2.773.328,
contestată de societate. Prin decizia nr. 69/2009 pronunțată în soluționarea
contestației s-a dispus suspendarea cauzei cu privire la suma de 1.757.025 lei,
ce făcea obiectul cercetărilor penale în Dosarul nr. 10803/P/2008 și s-a
desființat decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008 pentru suma de
69.297 lei.
Este adevărat că în dosarul penal s-a stabilit
prin expertiză o datorie de 80.702 lei, care a fost achitată de pârâtă, față de
1.757.025 lei cât au stabilit organele fiscale, însă nu se pot reține
susținerile recurentei - reclamante în sensul că Decizia de impunere nr. 7510
din 30 septembrie 2008 nu a fost anulată cu privire la această sumă și nu a
fost reluată procedura administrativă cu privire la această sumă.
Contrar celor susținute de recurentă,
instanța de apel a reținut în mod judicios faptul că ulterior soluționării
definitive a dosarului penal, procedura administrativă a fost reluată și s-a
soluționat contestația formulată de SC N.C. SRL prin emiterea deciziei nr. 154
din 04 iulie 2011, necontestată în termen, prin care s-a stabilit că societatea
datorează bugetului de stat creanța de 907.006 lei ce are caracter cert, lichid
și exigibil, până la concurența căreia în mod corect prima instanță a dispus
revocarea contractelor de vânzare - cumpărare, soluție corectă menținută de
instanța de apel.
Astfel, deși recurenta consideră că au
fost încălcate dispozițiile pct. 10.4 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2137/2011
privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea din O.G. nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, precum și dispozițiile art. 119 și 120 din acest
act normativ, se constată că este nefondată critica acesteia referitoare la
revocarea contractelor de vânzare până la limita de 2.664.031 lei la care să
fie calculate accesoriile prevăzute de dispozițiile legale evocate.
Nici critica privind revocarea
contractelor de vânzare - cumpărare subsecvente din 17 noiembrie 2008
autentificate la B.N.P. - N. și G. nu poate fi reținută, motivat de faptul că
nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a subdobânditorilor din aceste
contracte.
Recurenta - reclamantă, în
argumentația acestei critici s-a referit la aspecte de interpretare a
probatoriului administrat în speță care privesc netemeinicia și nicidecum
nelegalitatea deciziei atacate.
Dincolo de existența calității de
creditor, cu o creanță certă, lichidă și exigibilă, a prejudiciului creat
creditorului și fraudei debitorului, reclamanta trebuia să dovedească și
îndeplinirea condiției privind complicitatea la fraudă a terțului la încheierea
contractelor de vânzare - cumpărare subsecvente.
Referitor la aceste contracte
subsecvente, cum reclamanta nu a dovedit complicitatea la fraudă a terțului
dobânditor decât cu privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat
din 24 noiembrie 2008 de B.N.P. - N. și G. încheiat cu pârâta D.M., a cărei
notare în cartea funciară a nesocotit-o, critica invocată este nefondată.
În cazul de față, rezultă fără echivoc
că motivul a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a
solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu este
permis în această fază procesuală.
Pentru toate aceste considerente,
conform art. 312 C. proc. civ. se vor respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de pârâta SC N.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC E.C. SRL
Craiova și de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva
deciziei nr. 152/2012 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de pârâta SC N.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC E.C. SRL
Craiova și de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva
deciziei nr. 152/2012 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
13 noiembrie 2013.