ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3931/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3931/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față, din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 84 din 20 ianuarie 2010

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială,

s-a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva pârâților

SC L. SRL Craiova, SC N.C. SRL, S.A., T.A., D.M.

S-a dispus revocarea contractelor de

vânzare-cumpărare autentificate din 16 iulie 2008 de B.N.P. - P.G., a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 noiembrie 2008 de B.N.P. -

N. și G., până la concurența creanței creditoarei în cuantum de 907.006 lei.

S-a respins capătul de cerere privind

revocarea contractelor autentificate din 17 decembrie 2008, din 17 noiembrie 2008,

autentificate de B.N.P. - N. și G. și privind radierea înscrierii din CF

Craiova și Ișalnița a dreptului de proprietate al dobânditoarei SC L. SRL și al

subdobânditorului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 975 C. civ. în

ce privește contractele de vânzare - cumpărare autentificat din 16 iulie 2008

de B.N.P. - P.G.

În ce privește prima condiție

referitoare la starea de insolvabilitate a debitoarei, pârâta SC N.C. SRL, este

de observat că la data de 10 iunie 2009 a fost încheiat de către Ministrul

Finanțelor Publice procesul - verbal de insolvabilitate nr. X/2009, iar pârâta,

deși a susținut în mod constant că valoarea elementelor active din patrimoniu

depășește valoarea elementelor pasive, nu a depus la dosarul cauzei dovezi din

care să rezulte acest aspect.

S-a mai reținut că în cauză nu se

impunea dovedirea unei eventuale stări de insolventă, caracterizată prin

insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile,

astfel cum a susținut pârâta prin întâmpinare, ci doar a faptului că pasivul

întrece activul patrimonial, împrejurare pe deplin dovedită de reclamantă prin

procesul verbal de insolvabilitate depus și necombătută de pârâta SC N.C. SRL

prin alte dovezi.

În ce privește prejudiciul produs

creditorului, acesta constă chiar în faptul că prin actele de înstrăinarea a

unei părți din activul patrimonial

debitoarea și-a cauzat o

stare de insolvabilitate, prin micșorarea activului patrimonial.

Creditoarea a dovedit existența unei

creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 907.006 lei, rezultată din

Decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008, prin care s-au stabilit în

sarcina debitoarei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de

2.733.328 lei, însă prin Decizia nr. 69 din 04 martie 2009 a M.F. - Agenția

Națională de Administrare Fiscală a fost suspendată soluționarea cauzei pentru

suma de 1.757.025 lei, a fost desființată parțial decizia de impunere pentru

suma de 69.297 lei, fiind respinsă contestația pârâtei pentru sumele de 237.944

lei și respectiv pentru suma de 669.062 lei.

Pârâta a susținut că a contestat

decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008, însă nu a făcut dovada

suspendării executării actului administrativ menționat, de către instanța de

judecată, iar pe de altă parte, potrivit art. 215 alin. (1) C. proc. fisc.,

introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului

administrativ fiscal.

S-a constatat că reclamanta are o

creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei SC N.C. SRL în cuantum de

907.006 lei, constând în obligații fiscale suplimentare aferente perioadei 01

ianuarie 2006 - 31 decembrie 2007.

Pârâta SC N.C. SRL a susținut că era

necesar ca, creanța să fie anterioară încheierii actelor de vânzare - cumpărare

a căror revocare se solicită de către reclamantă, însă este de observat că

anterioritatea creanței este cerută doar în principiu, fiind pe deplin

consacrată în doctrină și jurisprudență soluția ca actul încheiat anterior

nașterii dreptului de creanță al creditorului să-poată fi atacat de acesta, în

situația în care a fost încheiat cu scopul de a sustrage bunul de la urmărirea

silită.

În speță este de observat că, chiar

dacă decizia de impunere este încheiată la cea. 2 luni de la data la care s-a

realizat înstrăinarea bunurilor de către debitoare, obligațiile fiscale

suplimentare stabilite privesc o perioadă mult anterioară, respectiv ianuarie

2006 - decembrie 2007, fiind astfel evidentă încercarea pârâtei de a sustrage

bunurile înstrăinate de la urmărirea silită.

Și condiția referitoare la frauda

debitorului și respectiv la complicitatea la fraudă a terțului dobânditor este

întrunită în speță întrucât atât pârâta SC N.C. SRL cât și pârâta SC L. SRL au

ca asociat pe numitul Z.N. care a și reprezentat pe pârâta SC N.C. SRL la

încheierea actelor a căror revocare se solicită în calitate de administrator și

asociat unic, iar din certificatul de furnizare informații din 24 februarie 2009

eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Dolj rezultă că acesta deține, de

asemenea, calitatea de administrator la pârâta SC L. SRL.

În ce privește revocarea actelor

subsecvente, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24

noiembrie 2008 de B.N.P. - N. și G., contractelor autentificate din 17

decembrie 2008, din 17 noiembrie 2008 autentificate de B.N.P. - N. și G., s-a

reținut că pentru admiterea unei asemenea cereri este necesar, de asemenea, să

se dovedească complicitatea la fraudă a terțului subdobânditor.

Aceasta nu este dovedită decât cu

privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 24 noiembrie 2008

de B.N.P. - N. și G., încheiat cu pârâta Duriță Margareta, întrucât a fost

notat în cartea funciară prezentul litigiu, având ca obiect revocarea

contractului de vânzare - cumpărare privind imobilul din Craiova, cart. Lascăr

Catargiu, str. Știrbei Vodă, anterior intabulării actului de vânzare - cumpărare

de către pârâtă.

Consecința admiterii prezentei acțiuni

nu o constituie revenirea bunului în patrimoniul pârâtei SC N.C. SRL, debitor

al reclamantei, ci inopozabilitatea actelor de înstrăinare până la concurența

creanței de 907.006 lei, aceste bunuri putând fi urmărite silit de către

reclamantă.

Împotriva sentinței au declarat apel

pârâtele SC N.C. SRL Craiova, SC L. SRL Craiova, și reclamanta DGFP DOLJ.

Prin decizia nr.152/2012 din 30

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, s-au

respins, ca nefondate, apelurile formulate de SC N.C. SRL Craiova, SC L. SRL

Craiova și de reclamanta D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței nr. 84 din 20

ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială.

În motivarea acestei decizii, instanța

de apel a reținut că în urma inspecției fiscale, s-a emis Decizia de impunere

nr. 7510 din 20 septembrie 2008 contestată de societate. Prin Decizia nr. 69/2009

pronunțată în soluționarea contestației, s-a dispus suspendarea cauzei cu

privire la suma de 1.757.025 lei, ce făcea obiectul cercetărilor penale în Dosarul

nr. 10803/P/2008.

În dosarul penal menționat, soluționat

definitiv, expertiza contabilă a stabilit o datorie de 80.702 lei (și nu cât au

stabilit organele fiscale - 1.757.025 lei), ce a fost achitată cu chitanța din

15.10.2010, astfel că suma pretinsă de apelantă nu poate intra în cuantumul

creanței pentru stabilirea limitei până la care se revocă actele contestate.

Prin decizia nr. 69/2009, s-a

desființat decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008 pentru suma de

69.297 lei, așa încât nici această sumă nu intră în cuantumul creanței.

În urma contestației formulate de SC

N.C. SRL împotriva deciziei de impunere, s-a stabilit, prin decizia nr. 154 din

04 iulie 2011, necontestată în termen, că societatea datorează bugetului de stat

creanța

de 907.006 lei ce are caracter cert, lichid și exigibil, până la concurența

căreia în mod corect tribunalul a dispus revocarea contractelor de

vânzare-cumpărare.

Față de această situație, Curtea a constatat

că este nefondată critica apelantei reclamante referitoare la revocarea

contractelor de vânzare-cumpărare până la limita de 2.664.031 lei.

S-a reținut că nici cea de-a doua

critică nu este fondată în condițiile în care nu s-a făcut dovada complicității

la fraudă a subdobânditorilor din contractele din 17 noiembrie 2008 - B.N.P. -

N. și G.

Referitor la apelurile pârâtelor s-a

reținut că în mod corect tribunalul a reținut că starea de insolvabilitate

rezultă din procesul verbal de insolvabilitate din 10 iunie 2009, situație

necombătută prin alte dovezi, iar în apel nu s-au depus înscrisuri din care să

rezulte denunțarea procesului verbal.

Cât privește plata prețului activelor,

s-a constatat că sumele din dispozițiile de încasare nu acoperă prețul total al

activelor, că acestea sunt emise la aproape un an după încheierea contractelor

de vânzare-cumpărare (15 iunie 2009, respectiv la 11 mai 2009 - filele 44, 45,

dosar apel), iar susținerea apelantelor, în sensul că prin acestea s-a încasat

prețul de către vânzător, este contrară clauzei din contracte, în care s-a

menționat că prețul era achitat la data semnării și autentificării actelor.

Din cuprinsul raportului de inspecție

fiscală nr. 7510 din 30 septembrie 2008, rezultă că pârâtei SC N.C. SRL i-a

fost transmis Avizul de inspecție fiscală nr. 5459 din 11 iulie 2008, iar la

solicitarea contribuabilului s-a amânat inspecția.

S-a constatat așadar, că după ce

societatea a fost anunțată că va fi supusă controlului fiscal, s-a procedat la

data de 16 iulie 2008, la încheierea unui număr de 5 contracte de

vânzare-cumpărare, debitorul vânzător și cumpărătorul (ambele societăți aveau

același asociat și administrator persoană fizică), cunoscând că prin încheierea

acestor acte se creează starea de insolvabilitate, micșorându-se activul

patrimonial.

Contractele revocate au avut acest

efect, chiar dacă s-a menționat în cuprinsul lor un preț rezonabil, dat fiind,

pe de o parte, că există dubii privind achitarea acestuia pentru motivele deja

expuse anterior și chiar în situația în care s-ar fi încasat prețul, prin

actele de înstrăinare atacate, s-a urmărit salvarea bunurilor respective de la

urmărirea creditorului, primindu-se în schimb bunuri ușor de ascuns

creditorilor urmăritori, cum sunt sumele de bani. Și în această ipoteză,

creditorul este prejudiciat.

S-a reținut că nu este fondată nici

critica apelantelor pârâte referitoare la existența unei creanțe certe, lichide

și exigibile, care trebuia să fi existat la data încheierii actelor contestate

și că aceasta s-a stabilit prin decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008.

Obligațiile fiscale stabilite de către

inspecția fiscală efectuată în luna septembrie 2008 sunt aferente perioadei

anterioare-ianuarie 2006-decembrie 2007. Creanța nu s-a născut în septembrie

2008, ulterior datei încheierii contractelor (iulie 2008), aceasta doar a fost

constatată, stabilită ca fiind născută în perioada supusă controlului fiscal,

motiv pentru care s-au și calculat accesorii aferente.

Creanța de 907.006 lei până la

concurența căreia s-a dispus revocarea contractelor de vânzare-cumpărare, are

caracter cert, lichid și exigibil și este anterioară datei de 16 iulie 2008,

reprezentând TVA aferent operațiunilor comerciale efectuate de SC N.C. SRL în

perioada supusă controlului fiscal, anii 2006-2007.

Pe de altă

parte, cum la data încheierii

contractelor, inspecția fiscală era anunțată, exista perspectiva certă de a se

stabili o datorie a statului, așa încât creditorul este îndreptățit să

introducă acțiunea pauliană.

Apelantele pârâte au mai invocat că nu

se poate reține starea de insolvabilitate în condițiile în care nu există pe

rolul instanței o cerere de faliment.

Procedura falimentului se instituie în

condițiile Legii nr. 85/2006 împotriva unui debitor aflat în stare de

insolvență, care înseamnă lipsa disponibilului bănesc pentru plata datoriilor

și nu în stare de insolvabilitate, care există atunci când pasivul patrimonial

depășește activul, astfel că, faptul că debitoarea nu se află în procedura

falimentului, nu are nicio relevanță în analizarea caracterului fraudulos al

actelor încheiate de debitor, atacate pe procedura de drept comun.

Instanța de apel a statuat că în speță

sunt îndeplinite condițiile necesare revocării actelor încheiate de debitoarea SC

N.C. SRL, în condițiile în care creditorul D.G.F.P. Dolj are o creanță certă,

lichidă și exigibilă în cuantum de 907.006 lei, anterioară datei perfectării

actelor, creditorul a fost prejudiciat prin aceste acte, creându-se o stare de

insolvabilitate a debitorului și s-a îngreunat efectuarea executării silite

asupra patrimoniului acestuia, actele au caracter fraudulos, ambele apelante

pârâte și-au dat seama - având același asociat și administrator persoană fizică

- de faptul că prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare se produce creditorului

un prejudiciu, iar atitudinea subiectivă a acestora nu trebuie să îmbrace forma

intenției.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs pârâta SC N.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC E.C. SRL Craiova

și reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.

Prin recursul declarat, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC N.C. SRL Craiova prin

lichidator judiciar SC E.C. SRL Craiova formulează următoarele critici:

- în speță nu sunt îndeplinite

condițiile cerute de lege pentru admiterea acțiunii revocatorii, iar instanța

de apel a menținut o hotărâre nelegală,

întrucât contractele de

vânzare-cumpărare care au fost revocate până la concurența sumei de 907.006 lei

au fost încheiate în mod legal, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și

formă stabilite de lege pentru încheierea actelor autentice de

vânzare-cumpărare a bunurilor imobile. - nu a existat o fraudă în acțiunea

societății SC N.C. SRL de

vânzare a imobilelor

respective, iar la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a căror

revocare s-a solicitat de către D.G.F.P. Dolj, datoriile fiscale ale societății

vânzătoare erau de 20.167 lei (nicidecum sumele mari despre care vorbește

reclamanta), astfel că asemenea datorii nu puteau atrage o sancțiune atât de

grava a revocării actelor.

- susține că suma de 907.006 lei nu

avea au caracter de certitudine la momentul încheierii actelor de

vânzare-cumpărare a căror revocare s-a solicitat. Din Raportul de expertiză

contabilă întocmit în Dosarul penal nr. 10803/P/2008 la Tribunalul Dolj a

rezultat ( pentru aceeași perioadă de timp ianuarie 2006 - decembrie 2007) o

suma de 80.701,42 lei - suma finală care reprezenta obligațiile fiscale ale

societății vânzătoare către reclamantă și care a fost plătită de societatea

vânzătoare la data de 15 ianuarie 2010 prin chitanța x către Bugetul de Stat la

Trezoreria Municipiului Craiova. Astfel apare o bună credință a societății

vânzătoare, recurenta și nu o acțiune cu caracter fraudulos în momentul în care

stabilindu-i-se o datorie certă a achitat-o.

- actele de vânzare - cumpărare nu au

creat reclamantei un prejudiciu, nu au fost întocmite cu frauda vânzătoarei,

iar creanța reclamantei nu era certă, lichidă și exigibilă la momentul semnării

actelor. Nu putem vorbi nici despre o situație de excepție deoarece creanța nu

a fost determinata exact inițial, iar în momentul în care a fost determinată

printr-o expertiză contabilă vânzătoarea a plătit-o. Sumele de bani încasate de

vânzătoare nu diminuează patrimoniul acesteia ci îl mențin în aceeași stare; în

condițiile scăderii valorii imobilelor se poate susține că patrimoniul

vânzătoarei s-a consolidat și a împiedicat o scădere în timp a activului.

În concluzie, recurenta - pârâtă

solicită a se constata că nu a făcut acte viclene, nu a prejudiciat drepturile

reclamantei, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 975 C. civ. (în

vigoare la acel moment) pentru admisibilitatea acțiunii pauliene, iar instanța

de fond, precum și cea de apel au aplicat greșit legea în materia revocării

contractelor și au pronunțat hotărâri nelegale.

Recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, neîntemeiat în drept,

vizează critici privind pe de o parte

faptul că nu s-au revocat contractele de vânzare - cumpărare până la limita

sumei de 2.664.031 lei, ci doar în limita a 907.006 lei, iar pe de altă parte,

că trebuiau revocate toate contractele subsecvente, fiind lovite de nulitate

pentru fraudă.

Dolj până la care s-au revocat contractele de vânzare - cumpărare, în mod

greșit instanța de apel a reținut că suma de 1.757.025 lei nu poate intra în

cuantumul creanței pentru stabilirea limitei până la care se revocă actele

contestate întrucât, în Dosarul penal nr.10803/P/2008 s-a stabilit prin

expertiză o datorie 80.702 lei, (față de 1.757.025 lei cât au stabilit organele

fiscale) care a fost achitată cu chitanța din 15 octombrie 2010.

Recurenta - reclamantă consideră

eronată această motivare întrucât decizia de impunere nr. 7510 din 30

septembrie 2010 nu a fost anulată cu privire la această sumă.

Invocând dispozițiile punctului 10.4

din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2137/2011 privind aprobarea

Instrucțiunilor pentru aplicarea din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală, recurenta - reclamantă arată că numai în măsura în care

motivarea organelor penale are implicații asupra aspectelor fiscale, se poate

anula decizia de impunere cu privire la această sumă, iar asupra acestor

aspecte urmează să se pronunțe organele de soluționare a contestațiilor.

Instanța de apel nu a avut în vedere

faptul că nu a fost reluată procedura administrativă cu privire la această sumă

și nici nu a analizat implicațiile fiscale ale soluției penale.

Referitor la suma de 907.006 lei,

apreciază ca instanța de fond a limitat în mod greșit efectele revocării

contractelor de vânzare cumpărare la această sumă, fără a avea în vedere

caracterul creanței creditoarei D.G.F.P. Dolj, reprezentat de obligații fiscale

datorate bugetului general consolidat.

În consecință, recurenta - reclamantă

consideră că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția de revocare a

contractelor de vânzare cumpărare până la concurența creanței D.G.F.P. Dolj în

cuantum de 907.006 lei, fără a avea în vedere prevederile art. 119 și 120 din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

respins apelul DGFP Dolj referitor la criticile aduse hotărârii instanței de

fond privind respingerea cererii de revocare a contractelor de vânzare

cumpărare subsecvente din 17 noiembrie 2008 autentificate la B.N.P. - N. și G.

Consideră că hotărârea instanței de

apel nu este motivată și se bazează pe o interpretare greșită a probelor

administrate la dosarul cauzei.

Astfel, singura motivare se referă la

faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a

subdobânditorilor din contractele de vânzare cumpărare subsecvente din 17

noiembrie 2008 autentificate la B.N.P. - N. și G.

Recurenta - reclamantă consideră că în

cauză se face dovada complicității la fraudă a terților subdobânditori, în

condițiile în care pârâta SC L. SRL a dobândit bunurile menționate de la

debitoarea SC

N.C. SRL în mod viclean, prin

prejudicierea intereselor creditoarei Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabili Mijlocii Dolj, astfel că și actele subsecvente sunt lovite de

nulitate, potrivit principiului frauda corupe totul, fiind încheiate de SC L.

SRL în frauda intereselor A.F.P.C.M. Dolj.

În susținerea acestuia argument,

recurenta - reclamantă susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea

atacată, fără a avea în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art.1080 Cod

civil, bunurile fiind achiziționate fără ca actualii proprietari să dea dovadă

de o minimă diligentă pentru a se asigura că asupra bunurilor pe care le-au

dobândit nu există niciun fel de suspiciune de a fi supuse executării silite,

în condițiile în care o simplă consultare a înscrierilor din cărțile funciare

ar fi arătat faptul că organul de executare A.F.P.C.M. Dolj a solicitat O.C.P.I.

Dolj la data de 25 septembrie 2008 înscrierea sechestrului asigurător asupra

bunurilor in litigiu.

Susține că la data încheierii actelor

translative de proprietate ce fac obiectul prezentei acțiuni, pârâta SC L. SRL

avea cunoștință de faptul că pe numele pârâtei SC N.C. SRL fusese emisă Decizia

de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008 în condițiile în care ambele

societăți se află sub controlul comun al aceleiași persoane, respectiv N.Z.,

precum și de investigațiile întreprinse de organele fiscale pentru verificarea

situației sale patrimoniale, fiind întocmită în acest sens Nota de constatare

nr. 93.530 din 28 octombrie 2008.

Consideră că o dovada în plus a

modului fraudulos în care au fost perfectate înstrăinările succesive ale

bunurilor în litigiu este reprezentată și de modalitatea în care au fost

reprezentate părțile contractante la încheierea tranzacțiilor. Astfel, la

încheierea contractelor inițiale cumpărătoarea SC L. SRL (administrator N.Z.) a

fost reprezentată prin mandatar, iar vânzătoarea SC N.C. SRL (administrator la

16 iulie 2008 - M.T.) a fost reprezentată de N.Z., în calitate de asociat unic

și administrator, deși nu mai avea calitatea de administrator din data de 27

iunie 2006.

La încheierea contractelor ce fac

obiectul prezentei precizări vânzătoarea SC L. SRL a fost reprezentată de N.Z.

în calitate de asociat unic și administrator.

Mai mult decât atât toate contractele

de vânzare-cumpărare au fost întocmite de aceeași persoană, respectiv

consilierul juridic al SC N.C. SRL, ceea ce constituie un element în plus al

susținerilor în sensul că părțile contractante cunoșteau faptul că prin

tranzacțiile încheiate sunt prejudiciate interesele creditorilor pârâtei SC N.C.

SRL

Tranzacțiile încheiate de SC L. SRL,

în dublă calitate de cumpărător și ulterior de vânzător al bunurilor în litigiu

nu au nici un fel de justificare din punct de vedere economic, întrucât pe de o

parte

bunurile ce fac obiectul contractelor au

fost înstrăinate de SC L. SRL la prețuri aproximativ egale celor cu care

achiziționase aceste bunuri de la SC N. SRL, iar pe de altă parte, valoarea

cumulată a bunurilor achiziționate de SC L. SRL este de 2.400.900 lei, existând

o puternică suspiciune asupra capacității financiare de a plați acest preț, în

condițiile în care nu desfășoară nici un fel de activitate lucrativă și nu are

niciun salariat, așa cum rezultă din fișa sintetică totală la data de 17 februarie

2009.

Deși contractele de vânzare-cumpărare

inițiale au fost autentificate la data de 16 iulie 2008, facturile fiscale au

fost întocmite la 01 septembrie 2008, în acestea fiind precizată o valoare cu

mult inferioară valorii din contract. Astfel, SC L. SRL a încălcat și art. 6

din Legea contabilității, constituind o dovadă în plus a modului fraudulos în

care au fost realizate operațiunile de transfer a dreptului de proprietate.

Arată că deși aceste aspecte care fac

dovada complicității la fraudă a terțului subdobânditor au fost invocate în

fața instanței de apel, în cuprinsul hotărârii atacate nu se face niciun fel de

referire la acestea.

Apreciază recurenta - reclamantă că se

impunea în cauză anularea atât a actului juridic inițial, cât și a actelor

juridice subsecvente prin aplicarea regulii anularea actului principal atrage

desființarea actului accesoriu (accesorium sequitur principale) - principiul

resolutio jure dantis resolvitur jus accipientis".

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține că recursurile sunt

nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de

pârâta SC N.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC E.C. SRL Craiova, Înalta

Curte constată următoarele:

Art. 975 din C. civ. prevede posibilitatea

creditorilor de a ataca și obține revocarea actelor frauduloase făcute de

debitor în frauda dreptului lor și în beneficiul unui terț complice la fraudă

și care profită de pe seama lor.

În ce privește critica vizând

inexistența prejudiciului creat reclamantei prin încheierea actelor de vânzare

- cumpărare, ca o condiție a acțiunii pauliene, se constată că nu este

întemeiată.

Se observă astfel, sub acest aspect,

că ambele instanțe au stabilit judicios, dând relevanță, în. speță,

dispozițiilor art. 975 C. civ., că prin procesul - verbal de insolvabilitate

din 10 iunie 2009 s-a dovedit micșorarea activului patrimonial al pârâtei, care

la data de 16 iulie 2008 a încheiat un număr de 5 contracte de vânzare -

cumpărare prin care s-a urmărit salvarea bunurilor respective de la urmărirea

creditorului și s-a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi

reparat.

În ce privește condiția

insolvabilității, dacă de esență este că prin încheierea actului păgubitor

debitorul își creează sau își mărește o stare

de

insolvabilitate, fiind indiferent dacă actul este cu titlu gratuit sau oneros,

în speță, este cert că debitorul a încercat în mod conștient să-și creeze o

stare de insolvabilitate prin acte cu titlu oneros, acte de vânzare a bunurilor

imobile către un terț, respectiv către cumpărătoarea SC L. SRL

Contrar susținerii recurentei -

pârâte, potrivit căreia nu s-a probat intenția de fraudă a pârâtei - debitoare,

se constată că în cauză s-a făcut dovada deplină a actului fraudulos, atâta

vreme cât la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare cu terțul,

debitorul cunoștea că prin acesta va produce un prejudiciu creditoarei

reclamante, - aceasta având la data încheierii actelor ce s-au solicitat a fi

revocate o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv creanța de 907.006

lei rezultată din decizia din 30 septembrie 2008 prin care s-au stabilit în

sarcina debitoarei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de

2.733.238 lei, însă prin decizia nr. 69 din 04 martie 2009 a M.F. - Agenția

Națională de Administrare Fiscală a fost suspendată soluționarea cauzei pentru

suma de 1.757.025 lei, a fost desființată parțial decizia de impunere pentru

suma de 69.297 lei, fiind respinsă contestația pârâtei pentru sumele de 237.944

și respectiv suma de 669.062 lei.

În aceste condiții, acțiunea

revocatorie are drept efect inopozabilitatea actelor încheiate de debitor cu

terțul, în frauda creditoarei sale și, de asemenea, imposibilitatea pentru terț

de a invoca inopozabilitatea contractelor de vânzare - cumpărare la încheierea

cărora s-a dovedit complicitatea acestuia la fraudă a acestuia, precum și cu

privire la contractul de vânzare - cumpătare autentificat din 24 noiembrie 2008

de B.N.P. - N. și G. încheiat cu pârâta D.M., a cărei notare în cartea funciară

a nesocotit-o.

Nu poate fi reținută nici critica

privind reaprecierea probelor și a situației de fapt reținute în cauză,

deoarece actuala structură a recursului, permite verificarea hotărârii doar

pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie.

Cu privire la recursul reclamantei

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Înalta Curte, constată că este de

asemenea, nefondat.

Deși recurenta - reclamantă nu a

indicat niciun temei de drept, din conținutul recursului rezultă că el poate fi

încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât, pe lângă

aspectele de netemeinicie, reclamanta a pretins încălcarea de către instanță a

dispozițiilor art. 119 și 120 din C. proc. fisc.

Majoritatea criticilor invocate de

recurenta - reclamantă se referă la interpretarea probelor, respectiv a

înscrisurilor depuse, aspect ce vizează chestiuni de netemeinicie ce privesc

fondul cauzei și nicidecum motive de nelegalitate.

Astfel, prima critică privind limita

creanței reclamantei până la care s-au revocat contractele de vânzare -

cumpărare, respectiv suma de

907.006 lei, fără a avea

în vedere prevederile art. 199 și 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

nu poate fi reținută.

Contrar susținerilor recurentei -

reclamante, instanța de apel a apreciat în mod corect, pe baza probatoriului

administrat în cauză, care nu mai poate fi repus în discuție în cadrul

controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, faptul că în urma

inspecției fiscale generale efectuate de AFPM Dolj la SC N.C. SRL a fost emisă

Decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008 prin care au fost stabilite

în sarcina societății obligații fiscal suplimentare în cuantum de 2.773.328,

contestată de societate. Prin decizia nr. 69/2009 pronunțată în soluționarea

contestației s-a dispus suspendarea cauzei cu privire la suma de 1.757.025 lei,

ce făcea obiectul cercetărilor penale în Dosarul nr. 10803/P/2008 și s-a

desființat decizia de impunere nr. 7510 din 30 septembrie 2008 pentru suma de

69.297 lei.

Este adevărat că în dosarul penal s-a stabilit

prin expertiză o datorie de 80.702 lei, care a fost achitată de pârâtă, față de

1.757.025 lei cât au stabilit organele fiscale, însă nu se pot reține

susținerile recurentei - reclamante în sensul că Decizia de impunere nr. 7510

din 30 septembrie 2008 nu a fost anulată cu privire la această sumă și nu a

fost reluată procedura administrativă cu privire la această sumă.

Contrar celor susținute de recurentă,

instanța de apel a reținut în mod judicios faptul că ulterior soluționării

definitive a dosarului penal, procedura administrativă a fost reluată și s-a

soluționat contestația formulată de SC N.C. SRL prin emiterea deciziei nr. 154

din 04 iulie 2011, necontestată în termen, prin care s-a stabilit că societatea

datorează bugetului de stat creanța de 907.006 lei ce are caracter cert, lichid

și exigibil, până la concurența căreia în mod corect prima instanță a dispus

revocarea contractelor de vânzare - cumpărare, soluție corectă menținută de

instanța de apel.

Astfel, deși recurenta consideră că au

fost încălcate dispozițiile pct. 10.4 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2137/2011

privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea din O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală, precum și dispozițiile art. 119 și 120 din acest

act normativ, se constată că este nefondată critica acesteia referitoare la

revocarea contractelor de vânzare până la limita de 2.664.031 lei la care să

fie calculate accesoriile prevăzute de dispozițiile legale evocate.

Nici critica privind revocarea

contractelor de vânzare - cumpărare subsecvente din 17 noiembrie 2008

autentificate la B.N.P. - N. și G. nu poate fi reținută, motivat de faptul că

nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a subdobânditorilor din aceste

contracte.

Recurenta - reclamantă, în

argumentația acestei critici s-a referit la aspecte de interpretare a

probatoriului administrat în speță care privesc netemeinicia și nicidecum

nelegalitatea deciziei atacate.

Dincolo de existența calității de

creditor, cu o creanță certă, lichidă și exigibilă, a prejudiciului creat

creditorului și fraudei debitorului, reclamanta trebuia să dovedească și

îndeplinirea condiției privind complicitatea la fraudă a terțului la încheierea

contractelor de vânzare - cumpărare subsecvente.

Referitor la aceste contracte

subsecvente, cum reclamanta nu a dovedit complicitatea la fraudă a terțului

dobânditor decât cu privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat

din 24 noiembrie 2008 de B.N.P. - N. și G. încheiat cu pârâta D.M., a cărei

notare în cartea funciară a nesocotit-o, critica invocată este nefondată.

În cazul de față, rezultă fără echivoc

că motivul a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a

solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu este

permis în această fază procesuală.

Pentru toate aceste considerente,

conform art. 312 C. proc. civ. se vor respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de pârâta SC N.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC E.C. SRL

Craiova și de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva

deciziei nr. 152/2012 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de pârâta SC N.C. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC E.C. SRL

Craiova și de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva

deciziei nr. 152/2012 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 noiembrie 2013.