ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T.C.T.

SRL a solicitat, în contradictoriu, cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice

nr. 1 Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice, anularea deciziei nr. 4517

din 10 februarie 2009 emisă de A.F.P.C. nr. 1 Craiova și a procesului-verbal de

declarare a stări de insolvabilitate nr. X din 18 decembrie 2008.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de 18 decembrie 2008, pârâta A.F.P. Comunală nr.

1 Craiova a întocmit procesul-verbal nr. X de declarare a stării de insolvabilitate,

pentru că aceasta ar datora la bugetul de stat suma de 549.703 RON, reprezentând

TVA, impozit pe profit și amenzi. Decizia nr. 4517 din 10 februarie 2009, cât și

procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. X din 18 decembrie

2008 sunt netemeinicie și nelegale, întrucât prin decizia atacată suma de 549.703

RON provine ca urmare a procesului-verbal de control și a fost contestată procedura

prealabilă fiind suspendată soluționarea contestației, prin decizia nr. 150 din

18 septembrie 2009 până la definitivarea cercetărilor penale.

În ceea ce privește amenda

de 25.000 RON din data de 18 decembrie 2008, reclamanta a susținut că a fost contestată

la Tribunalul Dolj și făcea obiectul Dosarului nr. 8920/215/2008, executarea fiind

suspendată.

Pârâtele Direcția Generală

a Finanțelor Publice Dolj și A.F.P. Comunală nr. 1 Craiova nu au formulat apărări

în cauză.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 385 pronunțată în data

de 23 octombrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.C.T. SRL, în

contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice nr. 1 Craiova și Direcția

Generală a Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, a anulat decizia nr. 4517

din 10 februarie 2009 emisă de A.F.P.C. nr. 1 Craiova și procesul-verbal de declarare

a stării de insolvabilitate nr. X din 18 decembrie 2008 întocmit de A.F.P.C.

nr. 1 Craiova.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Prin procesul verbal de

declarare a stării de insolvabilitate nr. X din 18 decembrie 2008 emis de către

A.F.P.C. nr. 1 Craiova a fost declarată starea de insolvabilitate a SC T.C.T.

SRL, deoarece aceasta figura în evidențele fiscale cu obligații fiscale restante

în sumă totală de 589.815 RON și faptul că acesta înregistra, la data de 30

noiembrie 2008, bunuri și venituri urmăribile cu o valoare însumată estimată conform

evidențelor contabile, de 40.481 RON (conform balanței la 30 noiembrie 2008), în

baza prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., cu modificările și completările

ulterioare, iar prin decizia nr. 4517 din 10 februarie 2009 emisă de Direcția Generală

a Finanțelor Publice Dolj a fost respinsă contestația formulată de către reclamantă.

Din conținutul raportului

de inspecție fiscală din data de 30 mai 2008 încheiată de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dolj, a contestației împotriva raportului de inspecție fiscală, a deciziei

de impunere nr. 1905 din 30 mai 2008 și a deciziei privind nemodificarea bazei de

impunere emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, reiese că obligațiile

fiscale reținute în procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, au

fost stabilite de către organele fiscale în urma controlului din 30 mai 2008, acestea

provenind din activitatea de achiziție de cereale desfășurată de către reclamantă

pe parcursul anilor 2007-2008.

A mai susținut instanța

că, din adresa nr. 2195/11/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

a reieșit că cercetările penale nu sunt finalizate, în cauză efectuându-se raport

de expertiză contabilă judiciară.

Concluzionează instanța

arătând că, din conținutul acestor rapoarte de expertiză contabilă efectuate în

cursul urmăririi penale, a reieșit că sumele stabilite de către organele fiscale

nu sunt reale, ceea ce conduce la concluzia că, certitudinea obligațiilor fiscale

- condiție necesară pentru constatarea stării de insolvabilitate - nu este îndeplinită.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta și Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele și

pentru Administrația Finanțelor Publice Craiova.

În motivarea recursului

formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în numele și pentru

Administrația Financiară Comunală nr. 1 Craiova a arătat, în esență, că hotărârea

pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.

Se arată astfel că în

urma inspecției fiscale au fost stabilite obligațiile fiscale ale reclamantei, a

fost emisă decizia de impunere pentru debite și accesorii aferente, în cuantum total

de 549.703 RON. Pentru toate aceste sume s-au întocmit acte și forme de executare.

Reclamanta a formulat

contestație împotriva raportului de inspecție fiscală, iar prin decizia nr. 150

din 18 septembrie 2008 s-a suspendat soluționarea contestației până la definitivarea

cercetării penale.

Totodată, se arată că

Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2547 din 12 decembrie 2008 a respins acțiunea

reclamantei prin care solicita obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice

la soluționarea pe fond a contestației împotriva deciziei de impunere nr. 1905 din

30 mai 2008.

La pronunțarea soluției

instanța de fond trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 215 alin. (1) C. proc.

fisc.

De asemenea, s-a mai arătat

că nu toate creanțele au fost contestate de reclamantă, creanța totală pentru care

reclamanta a fost declarată insolvabilă este certă, lichidă și exigibilă.

În drept, cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs,

normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată

pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:

Potrivit art. 176 din

O.U.G. nr. 92/2003 – „În sensul prezentului cod este insolvabil debitorul ale cărui

venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de

plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile”.

Înalta Curte apreciază

că în mod eronat instanța de fond a reținut că în cazul reclamantei sumele stabilite

de organele fiscale nu sunt reale, ceea ce duce la concluzia, că acestea nu sunt

certe – ca o condiție necesară pentru constatarea stării de insolvabilitate.

Prin raportul de inspecție

fiscală și decizia de impunere nr. 1905 încheiate la data de 30 mai 2008 de Administrația

Finanțelor Publice Craiova - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, s-au stabilit

obligații fiscale în sarcina reclamantei în cuantum de 451.638 RON reprezentând

impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere aferente.

Prin decizia nr. 150 din

18 aprilie 2008 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei până la pronunțarea unei

soluții definitive pe latura penală.

Tribunalul Dolj, prin

sentința civilă nr. 2547 din 12 decembrie 2008, a respins acțiunea reclamantei privind

obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice la soluționarea pe fond a contestației

împotriva deciziei de impunere.

În conformitate cu prevederile

art. 215 alin. (1) C. proc. fisc. - „Introducerea contestației pe calea administrativă

de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.

Instanța de fond a interpretat

adresa nr. 2195/II/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova - prin

care se comunică reclamantei reluarea urmăririi penale, în sensul că sumele stabilite

de organele fiscale drept obligații fiscale nu sunt reale, certe.

Această ipoteză nu poate

fi primită deoarece creanța este certă fiind stabilită prin acte administrative

fiscale care se bucură de prezumția de legalitate (cererea de suspendare a procesului-verbal

de insolvabilitate a fost respinsă prin încheierea din data de 11 septembrie 2009).

Prin urmare, cuantumul

creanței este determinat și suma este exigibilă, putând fi executată, ca orice titlu

de creanță – decizia de impunere – reprezintă titlu executoriu.

Cum reclamanta-intimată

nu a dovedit o situație contrară celor reținute în procesul-verbal nr. X din 18

decembrie 2008 de declararea stării de insolvabilitate și în decizia nr. 4517 din

10 februarie 2009, respectiv veniturile sau bunurile sale urmăribile au o valoare

mai mică decât obligațiile fiscale de plată, rezultă că actele administrative emise

de organele fiscale sunt temeinice și legale.

Față de cele arătate mai

sus, în conformitate cu prevederile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că se

va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în numele și pentru Administrația

Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 385 din 23 octombrie 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 martie 2011.