ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4157/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4157/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul S.T. a formulat, în contradictoriu cu

pârâta Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova,

contestație

împotriva deciziei din 07 aprilie 2008, comunicată la data de

12

iulie

2008,

prin care s-a respins în totalitate contestația sa împotriva deciziei din 23

noiembrie 2007 emisă de pârâtă, decizie prin care reclamantul a fost obligat în

solidar cu SC C.A.B.V. SRL la plata sumei de 1.010.314 RON, solicitând

admiterea contestației și desființarea ca nelegală și netemeinică a deciziei

din 07 aprilie 2008 și a deciziei din 23 noiembrie 2007 emise de pârâta

Administrația

Finanțelor Publice Comunale Craiova

.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 10 martie 2008 i s-a comunicat

decizia din 23 noiembrie 2007 prin care a fost obligat in solidar cu SC

C.A.B.V. SRL la plata sumei de 1.010.314 RON in baza art. 27 alin. (1) O.G. nr.

92/2003.

A mai arătat că a formulat contestație in termen legal împotriva

deciziei menționate, contestație care a fost respinsă prin decizia din 07 aprilie

2008, pe motiv că este tardiva.

Reclamantul

a criticat actul pârâtei susținând că decizia din 23 noiembrie 2007 nu a fost legal

comunicată, că nu este motivată în fapt,

că

nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 27 alin. (1) O.G. nr. 92/2003 și că

nu sunt dovedite constatările organului fiscal privind faptul că ar fi

provocat

insolvabilitatea SC C.A.B.V. SRL.

Prin

sentința civilă nr. 591 din 8 aprilie 2010, Tribunalul Dolj, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că prin d

ecizia din 23 noiembrie

2007 s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată restante în sumă

de 1.010.314 RON, reprezentând taxe, impozite și alte contribuții fiscale, fiind

incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a Legea nr. 554/2004.

de fond

Prin

sentința civilă nr. 476

din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul S.T. și, în consecință,

a anulat decizia din 07 aprilie 2008 și decizia din 23 noiembrie 2007, emisă de

către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj - Administrația

Finanțelor Publice Municipiul Craiova și a obligat pârâta Administrația Finanțelor

Publice Comunale Craiova să emită o altă decizie prin care să se pronunțe asupra

fondului contestației.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că actul administrativ fiscal contestat în procedura

administrativă prealabilă și anume decizia din 23 noiembrie 2007, emisă de către

Administrația Finanțelor Publice Municipiul Craiova, a fost comunicată prin publicitate

la data de 7 decembrie 2007, conform „Anunțului individual”, ce poartă din 05 decembrie

2007, respectiv prin afișarea actului la sediul Administrația Finanțelor

Publice Comunale Craiova și prin publicarea acestuia pe pagina de internet a Agenției

Naționale de Administrare Fiscală.

A mai constatat Curtea

că reclamantul a luat cunoștință despre emiterea deciziei de antrenare a răspunderii

solidare la data de 10 martie 2008, dată la care Administrația Finanțelor

Publice Comunale Craiova i-a comunicat-o prin poștă.

Curtea a apreciat că la

comunicarea actului administrativ fiscal organele fiscale au nesocotit dispozițiile

art. 44 O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., din economia cărora reiese că,

comunicarea prin publicitate are caracter excepțional, fiind justificată de imposibilitatea

pentru autoritatea fiscală de a afla domiciliul contribuabilului; or, în cauza dedusă

prezentei judecăți, organele fiscale cunoșteau domiciliul fiscal al reclamantului

(domiciliu indicat de către acestea în cuprinsul „Anunțului individual”).

Sarcina de a se asigura

că există o dovadă de comunicare, cu dată certă a actului administrativ fiscal revine

emitentului actului, nu destinatarului, iar acesta nu a făcut dovada comunicării

legale a actului, dubiul astfel existent profitând debitorului contestator.

Astfel, prima instanță

a apreciat că la emiterea deciziei din 23 noiembrie 2007, organele fiscale au încălcat

prevederile legale referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal, nerespectând

dreptul contestatorului la apărare, respectiv dreptul acesteia la un proces echitabil,

iar respingerea ca tardivă a contestației administrative, în aceste condiții, este

netemeinică și nelegală.

în cauză

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs în termenul legal Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj,

în nume propriu, precum și în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice

Comunale Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ..

Recurentele critică hotărârea

primei instanțe sub următoarele aspecte:

3.1. Curtea de apel a

aplicat greșit legea

În esență, recurentele

arată că soluția adoptată este contradictorie, întrucât deși în procedura prealabilă

nu s-a pronunțat o soluție asupra fondului contestației totuși s-a anulat și decizia

din 23 noiembrie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova.

În acest context nu mai este posibilă pronunțarea unei noi soluții asupra fondului

contestației administrative.

3.2. Instanța a adăugat

la lege

Potrivit recurentelor,

nu există o bază legală pentru considerentul referitor la caracterul excepțional

al comunicării actului administrativ fiscal prin publicitate, art. 44 C. proc.

fisc. justificând măsura dispusă.

De asemenea, se mai susține

că recurentele nu cunoșteau noul domiciliu al reclamantului, pentru că acesta nu

a respectat dispozițiile art. 77 C. proc. fisc. și nu l-a comunicat, așa încât nu

li se poate imputa modalitatea aleasă pentru comunicarea actului contestat.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune modificarea acesteia pentru motivul

expus la pct. 1.3.1. din decizie.

de drept relevante

Intimatul-reclamant S.T.

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

și fiscal decizia din 7 aprilie 2008 emisă de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor

Publice Comunale Craiova din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj,

prin care i s-a respins ca tardiv formulată contestația îndreptată împotriva deciziei

din 23 noiembrie 2007 cu același emitent, de atragere a răspunderii solidare cu

SC C.A.B.V. SRL, pentru debitul total de 1.010.314 RON.

Verificând modalitatea

de comunicare a deciziei din 23 noiembrie 2007, prima instanță a ajuns la concluzia

că publicarea acesteia pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare

Fiscală nu a fost justificată, așa încât contestația administrativă înregistrată

la data de 18 martie 2008 trebuie socotită ca fiind formulată în termenul legal,

în raport cu data de 10 martie 2008, data comunicării prin poștă a deciziei.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs pentru argumentele expuse în continuare.

Comunicarea actului administrativ

fiscal este reglementată de art. 44 C. proc. fisc., potrivit căruia:

„

(1)

Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului

căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România,

care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația

numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se

comunică împuternicitului sau curatorului, după caz

.

(2)

Actul administrativ fiscal

se comunică după cum urmează

:

a)

prin prezentarea contribuabilului

la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către

acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului

;

b)

prin remiterea, sub semnătură,

a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal,

potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului

;

c)

prin poștă, la domiciliul

fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum

și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului

actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia

;

d)

prin publicitate

.

(3)

Comunicarea prin publicitate

se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina

de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se

menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.

În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35,

afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității

administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii,

publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile,

actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data

afișării anunțului

.

(4)

Dispozițiile

C. proc. civ.

privind comunicarea actelor

de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.

La rândul său, C.

proc. civ. la care trimite ultimul alineat al textului citat dispune la art. 95

alin. (1) că citarea se va face prin publicitate numai când reclamantul învederează

că „deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului”.

Coroborând prevederile

legale citate anterior, se ajunge la concluzia că și în materie fiscală, comunicarea

prin publicitate reprezintă o modalitate excepțională de aducere la cunoștință a

actelor administrativ fiscale, care este justificată de imposibilitatea aflării

domiciliului fiscal al contribuabilului de către organul fiscal.

Or, în cauză nu s-a făcut

dovada că emitentul actului ar fi făcut demersuri în sensul arătat ci, dimpotrivă,

că la scurt timp după emiterea deciziei din 23 noiembrie 2007, adică la data de

5 decembrie 2007 deja întreprinsese măsuri în vederea publicării pe internet a anunțului

referitor la aceasta.

Mai mult, la data de 10

martie 2008, organul fiscal a comunicat prin poștă, la domiciliul intimatului-reclamant,

decizia din 23 noiembrie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunale

Craiova, ceea ce conferă consistență considerentului referitor la caracterul nejustificat

al comunicării prin publicitate a acesteia.

O interpretare contrară

a prevederilor legale aplicabile ar lipsi pe intimatul-reclamant de dreptul de a

beneficia de un recurs efectiv pentru a se plânge de încălcarea drepturilor sale

(pe terenul art. 13 din CEDO), mai ales în contextul în care debitul pentru care

i-a fost atrasă răspunderea solidară are o valoare foarte mare: 1.010.314 RON.

Conchizând, Înalta Curte

reține, ca și judecătorul de la Curtea de apel, că decizia din 7 aprilie 2008, prin

care i s-a respins ca tardiv formulată contestația administrativă este nelegală

și, ca urmare, se impune anularea acesteia.

Cât privește soluția primei

instanțe, de a dispune și anularea deciziei din 23 noiembrie 2007, de atragere a

răspunderii solidare, aceasta nu are suport legal, câtă vreme, soluționând contestația

potrivit art. 213 alin. (5) C. proc. fisc., recurenta Administrația Finanțelor Publice

Comunale Craiova nu a mai pășit la analiza pe fond a cauzei.

De altfel, prima instanță

nu a procedat nici ea la analiza motivelor de nulitate care vizau atragerea răspunderii

solidare a intimatului-reclamant, considerentele limitându-se la aspectele procedurale

prezentate anterior.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea

nr. 554/2004, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința recurată,

în sensul înlăturării dispoziției de anulare a deciziei din 23 noiembrie 2007 emisă

de Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova, menținând totodată celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu, precum și

în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova, împotriva

sentinței civile nr. 476 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

recurată în sensul că înlătură dispoziția de anulare a deciziei din 23 noiembrie

2007 emisă de către Administrația Finanțelor Publice Comunale Craiova.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2011.