ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 19 martie 2012 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 663/54/2012, reclamantul N.I. a chemat în judecată pârâta A.F.P. Craiova prin D.G.F.P. Dolj, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziilor nr. 51585 din 12 iunie 2008 și nr. 80674 din 24 octombrie 2011, emise de A.F.P. Craiova - D.G.F.P. Dolj. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 209 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. La data de 14 mai 2012, pârâta A.F.P.

Craiova prin D.G.F.P. Dolj a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a susținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și a solicitat respingerea acesteia. A susținut pârâta că prin decizia nr. 51585 din 12 iunie 2012, emisă de A.F.P. Craiova s-a dispus atragerea răspunderii în solidar cu SC I. SRL motivat de faptul că administratorul acestei societăți, respectiv reclamantul nu a depus situațiile financiare semestriale sau anuale la care se adaugă și faptul că a ascuns cu rea-credință organelor de executare elemente de patrimoniu ale societății, respectiv bunuri mobile și imobile. S-a arătat că nu s-a indicat care sunt elementele ce ar atrage nulitatea celor două decizii de atragere a răspunderii, singurele motive prezentate reprezentând un scurt istoric al diferitelor contestații, formulate de reclamant de-a lungul timpului.

Prin sentința nr. 749 din data de 05 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 663/54/2012, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Craiova - D.G.F.P. Dolj. Au fost anulate deciziile nr. 51585 din 12 iunie 2008 și nr. 80674 din 24 octombrie 2011, emise de A.F.P. Craiova - D.G.F.P. Dolj. Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către D.G.F.P. Dolj în numele și pentru A.F.P. Craiova. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7034 din 01 noiembrie 2013 a admis recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în numele și pentru A.F.P. Craiova împotriva sentinței nr. 749 din 05 iulie 2012, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare s-a dispus atașarea tuturor înscrisurilor referitoare la executările silite ce au fost efectuate asupra bunurilor debitoarei de către A.F.P. Craiova și a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii deciziei de antrenare a răspunderii. Prin sentința nr. 197 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova; s-a dispus anularea deciziei nr. 51585 din 12 iunie 2008 și deciziei de soluționare a contestației nr. 80674 din 24 octombrie 2011 emisă de A.F.P. Craiova și D.G.F.P.

Dolj. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut în fapt, că reclamantul a contestat decizia nr. 51585 din data de 12 iunie 2008 emisă de către D.G.F.P. Dolj - A.F.P. Craiova prin care s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a reclamantului în solidar cu SC I. SRL în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 pentru obligații de plată restante ale debitorului declarat insolvabil și decizia de soluționare a contestației nr. 80674 din 24 octombrie 2011, emisă de A.F.P. Craiova – D.G.F.P. Dolj, prin care fusese respinsă contestația formulată de către reclamant. A constatat prima instanță că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că prin decizia nr. 51585 din 12 iunie 2008 emisă de A.F.P.

Craiova, a fost antrenată răspunderea solidară a reclamantului, în calitate de administrator, cu debitoarea SC I. SRL, pentru o obligație de plată totală, în cuantum de 512.413 RON la data de 29 ianuarie 2008, compusă din debit în cuantum de 107.599 RON și accesorii în cuantum de 404.814 RON, întrucât prin nedepunerea situațiilor financiare semestriale sau anuale la care sunt incluse și elementele patrimoniale ale debitorului s-a ascuns, cu rea credință, organelor de executare silită, patrimoniul debitorului. S-a reținut, raportat la dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc.

că, în afara acestei inacțiuni, care este nedeterminată ca perioadă de timp, reclamantului administrator nu îi este reținută și vreo acțiune care să conducă la rezultatul ascunderii cu rea credință a patrimoniului debitoarei, în condițiile în care o condiție a antrenării răspunderii solidare este aceea ca administratorii să fi provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. S-a considerat că simpla nedepunere a situațiilor financiare, fără a se preciza care anume situații financiare nu s-au depus, vorbindu-se generic de situații „semestriale sau anuale", din ce perioadă, ce elemente de patrimoniu au fost ascunse, etc., nu poate conduce la concluzia că prin aceasta s-au ascuns cu rea credință bunurile mobile și imobile ale societății, pentru ca astfel să se fi provocat insolvabilitatea societății.

A avut în vedere judecătorul fondului și că bunurile societății au format obiectul unor dosare de executare și licitații organizate chiar de către emitentă, în perioada 2000-2005, trăgându-se concluzia evidentă că reclamantul nu putea să ascundă bunurile societății, devreme ce acestea erau într-o procedură de executare silită. Totodată, s-a reținut că pentru aceiași situație de fapt și același temei juridic, a mai fost antrenată și răspunderea solidară a soției reclamantului, numita N.M., asociată a SC I. SRL, căreia prin sentința nr. 883/2012 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 770/54/2012 definitivă prin decizia nr. 158 din 27 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție i-a fost admisă acțiunea și a fost anulată decizia privind răspunderea în solidar nr. 51586 din 12 iunie 2008 și decizia privind soluționarea contestației nr. 107836 din 23 decembrie 2008 emise de D.G.F.P.

Dolj – A.F.P. Craiova. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. ce privește soluția recurată prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul-intimat N.I. în sensul anulării deciziei nr. 80674 din 24 octombrie 2011 emisă de D.G.F.P. Dolj și de anulare a deciziei nr. 51585 din 12 iunie 2008 privind răspunderea în solidar a reclamantului cu SC I. SRL Craiova pentru suma de 512.413 RON.

Recurenta-pârâtă arată că soluția primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește analizarea condițiilor cumulative în vederea atragerii răspunderii solidare a reclamantului pentru debitul SC I. SRL și cu aprecierea greșită asupra existenței relei credințe din partea reclamantului care a determinat insolvabilitatea societății și acumularea unei dotări neachitate la bugetul de stat de 512.413 RON. Din cuprinsul procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate și din actele depuse la dosar rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 27 C. proc. fisc. Pentru a interveni răspunderea solidară, cu caracter special, este necesar a fi îndeplinite condițiile cumulative generale, ale răspunderii civile privind existența prejudiciului, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și existența unei forme de vinovăție.

În ceea ce privește prejudiciul, recurenta apreciază că există și a fost cauzat ca urmare a neachitării creanțelor fiscale de către debitoare. Fapta ilicită este reglementată de norma specială sub forma acelor modalități de săvârșire, înstrăinare sau ascundere de bunuri. Fapta ilicită este condiționată de existența calității de asociat, acționar, administrator sau orice altă persoană fizică ce desfășoară o activitate în interesul persoanei juridice, dar această activitate are ca rezultat starea de insolvabilitate. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este reglementat de dispozițiile art. 27 C. proc. fisc., în sensul că înstrăinarea bunurilor a provocat starea de insolvabilitate a persoanei juridice.

În ceea ce privește vinovăția, recurenta consideră că trebuie făcută distincția între cele două modalități de săvârșire a faptei ilicite, înstrăinarea sau ascunderea bunurilor. În cazul ascunderii cu rea-credință și sub orice formă a bunurilor, vinovăția este caracterizată de norma juridică sub aspectul intenției directe, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei ilicite și urmărind producerea acestuia. În cazul înstrăinării bunurilor, formele de vinovăție sunt cele instituite de principiile dreptului comun. În acest sens, răspunderea civilă este angajată în prezența simplei neglijențe, dar și a ușurinței sau imprudenței. Analiza existenței sau inexistenței trebuie realizată și prin prisma regimului special privind îndeplinirea obligației administratorilor, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii solidare a reclamantului în condițiile în care nu sunt îndeplinite față de intimatul-reclamat cerințele privind existența faptelor de natură a atrage răspunderea solidară și reaua credință în sensul înstrăinării sau ascunderii bunurilor societății. Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc.

fisc., pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta administratorii/acționarii/asociații/orice alte persoane care au provocat insolvabilitate persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea/ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile, proprietatea acesteia. Din analiza normei legale incidente se desprinde concluzia să pentru atragerea răspunderii solidare a intimatei-reclamante, în calitate de asociat și administrator la SC I. SRL, organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății, înstrăinare sau ascundere a bunurilor mobile/imobile aflate în proprietatea acesteia, precum și reaua-credință a persoanei obligate solidar.

Or, atât în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate, cât și în cuprinsul motivelor de recurs, se observă că nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea intimatului-reclamant în ajungerea în stare de insolvabilitate a societății. Mai mult, motivele de recurs formulate de recurentă descriu situația de fapt și de drept numai din punct de vedere teoretic, fără să demonstreze legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilității SC I. SRL și fapta intimatului-reclamant. Este corect ceea ce a invocat recurenta, respectiv necesitatea întrunirii dispozițiilor legale pentru atragerea răspunderii solidare, însă raționamentul nu a indicat care sunt acțiunile de înstrăinare sau ascundere a bunurilor din patrimoniul societății, ce bunuri au fost înstrăinate sau ascunse și nici elementele care să conducă la concluzia că recurenta a fost de rea-credință.

În ceea ce privește incidența prevederilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, se constată că acestea reglementează răspunderea generală a administratorilor, iar temeiul juridic al răspunderii solidare din prezenta cauză este art. 27 alin. (1) C. proc. fisc., ce reglementează o răspundere specială, sub condiția îndeplinirii cerințelor impuse de această normă. În mod corect instanța de fond pe situația de fapt a constatat pronunțarea asupra unei cereri de atragere a răspunderii solidare față de numita N.M. - soția reclamantului-intimat a deciziei nr. 1587 din 23 martie 2014 prin care a fost respins recursul autorității pârâte. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 197 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2015.