ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 aprilie 2009 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. 1045/54/2009, reclamanții F.E.C. și F.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Comunală nr. 1 Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj anularea Deciziei nr. 1083 din 01 aprilie 2009 emisă de A.F.P.C. nr. 1 Craiova și a Deciziei nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de D.G.F.P. Dolj. Reclamanții au mai solicitat și suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele: - organul de soluționare al contestației nu arată în mod concret modul în care F.M.

și F.E.C. au provocat insolvabilitatea SC T.C.T. SRL; - organul de soluționare al contestației prin interpretarea greșită a probatoriului, și anume facturile de transfer al mijloacelor fixe, care arată modul de transfer, se raportează la actele depuse la primărie în vederea impunerii mijloacelor de transport. S-a mai arătat că vânzarea - cumpărarea mijloacelor fixe s-a încheiat între SC T.C.T. SRL și F.E.C., iar prețul acestora a fost achitat de către SC L.D.S.C. SRL prin virament bancar în contul SC T.C.T. SRL. S-a mai susținut că SC T.C.T. SRL a primit prin transfer bancar suma de 114.000 lei contravaloare mijloace fixe de la SC L.D.S.C. SRL și nu de la F.E.C. F.E.C. a cumpărat de la SC C. SRL semiremorca stass incompletă, conform mențiunilor de pe factura cu suma de 23.800 lei.

De asemenea, s-a mai arătat că în mod eronat prin nerespectarea legii, prin încălcarea dispozițiilor art. 43 (2) lit. j) din O.G. nr. 92/2003 republicată, organul emitent A.F.P.C. nr. 1 Craiova nu a audiat contribuabilul, astfel a tras concluzii eronate pe o stare de fapt nereală. S-a mai precizat că administratorul F.M. nu a înstrăinat cu rea-credință bunuri, după efectuarea actului de control, ci înstrăinarea celor două semiremorci s-a făcut către SC L.D.S.C. SRL pe data de 27 mai 2008, respectiv 28 mai 2008 fără a se cunoaște rezultatul controlului din data de 30 mai 2008. Cu privire la cererea de suspendare, s-a arătat că este întemeiată motivat pe faptul că prin această măsură se provoacă reclamanților grave prejudicii.

Reclamanții au făcut referire și la Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie față de arbitrariu și, de asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în multe domenii și că activitățile lor sunt de natura de a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. S-a mai arătat că această decizie a fost întocmită abuziv, cu rea-credință, iar în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (1), lit. a) și b din O.G. nr. 92/2003, republicată. La data de 29 septembrie 2009, la solicitarea reclamanților s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, cu următoarele obiective: să se stabilească dacă administratorul F.M.

a provocat insolvabilitatea persoanei juridice SC T.C.T. SRL, prin înstrăinarea unor sume din patrimoniu; să se stabilească dacă F.E.C. a achiziționat bunuri de la SC T.C.T. SRL și cum a fost influențată balanța societății de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare între SC T.C.T. SRL și aceasta. în cauză a fost desemnată prin tragere la sorți să efectueze expertiza contabilă încuviințată experta G.D.M.. La data de 01 februarie 2010 a fost depus la dosar raportul de expertiză. Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză. Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 9 martie 2010 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1044/54/2009 al Curții de Apel Craiova, avându-se în vedere următoarele considerente: Pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrat dosarul nr. 1044/54/2009 privind pe reclamanta SC T.C.T. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Nr. 1 Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, având ca obiect anularea procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate a debitoarei SC T.C.T. SRL și a Deciziei nr. 4517 din 10 februarie 2009 emise de Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova și D.G.F.P. Dolj, precum și exonerarea de la plata sumei de 549.703 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit și amenzi.

Prin Sentința nr. 385 din 09 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1044/54/2009 a fost admisă contestația formulată de reclamanta SC T.C.T. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova și D.G.F.P. Dolj. Prin aceeași sentință au fost anulate decizia nr. 4517 din 10 februarie 2009 și procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29873 din 18 decembrie 2008. Prin Sentința nr. 171 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții F.E.C. și F.M. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în esență următoarele. Prin acțiunea dedusă prezentei judecăți reclamanții F.E.C.

și F.M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova și D.G.F.P. Dolj au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 10083 din 01 aprilie 2009 emisă de A.F.P.C. Nr. 1 Craiova prin care j a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de A.F.P.C. Nr. 1 Craiova, privind antrenarea răspunderii reclamanților în solidar cu SC T.C.T. SRL pentru suma de 549.703 lei, reprezentând TVA, dobânzi, impozit pe profit, amenzi. In considerentele deciziilor contestate s-a reținut că administratorul societății, F.M. se face răspunzător pentru debitele SC T.C.T. SRL, conform art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 92/2003, deoarece a înstrăinat cu rea credință patrimoniul societății, fără a achita debitele către bugetul de stat, provocând astfel insolvabilitatea societății constatată prin procesul verbal de insolvabilitate nr. 29873 din 31 decembrie 2008. S-a apreciat că măsura suspendării este pe deplin justificată, întrucât stabilirea răspunderii reclamanților în solidar cu SC T.C.T. SRL depinde de soluționarea pricinii referitoare la anularea procesului verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29873 din 18 decembrie 2008 emis de pârâta A.F.P.C. nr. 1 Craiova. La data de 08 martie 2011 reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că dosarul nr. 1044/54/2009 a fost soluționat definitiv și irevocabil.

În dovedirea cererii de repunere pe rol au susținut că prin Decizia nr. 1225 din 01 martie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1044/54/2009 a fost admis recursul declarat de recurentele pârâte D.G.F.P. Dolj și A.F.P.C. nr. 1 Craiova, s-a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Constatând că motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecății a încetat, instanța a admis cererea de repunere pe rol, stabilind termen de judecată la data de 29 martie 2011. Prin Decizia nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova s-a stabilit atragerea răspunderii solidare a reclamanților F.M., în calitate de administrator și asociat la SC T.C.T.

SRL și F.E.C., cumpărător mijloace de transport aparținând SC T.C.T. SRL, în temeiul art. 27 alin. (1) lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată. S-a reținut că administratorul societății F.M. se face răspunzător pentru debitele SC T.C.T. SRL, conform art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, republicată, deoarece a înstrăinat cu rea credință patrimoniul societății, la 12 zile după întocmirea raportului de inspecție fiscală nr. 195 din 30 mai 2008, semiremorca stas și semiremorca TF-34-CZ, fără a achita debitele către bugetul de stat provocând astfel insolvabilitatea societății, constatată prin procesul verbal de insolvabilitate nr. 29873 din 31 decembrie 2008. S-a mai reținut că, administratorul societății a ascuns cu rea credință bunurile SC T.C.T.

SRL, întrucât în urma adreselor de prezentare la A.F.P.C. nr. 1 Craiova cu balanța analitică mijloacelor fixe și facturile de vânzare-cumpărare ale acestora, administratorul a refuzat sa aducă aceste documente. Cu privire la F.E.C. s-a reținut că aceasta se face vinovată conform art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 republicată, de faptul că a dobândit cu rea credință active la SC T.C.T. SRL, în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilității. S-a mai constatat că data cumpărării activelor (semiremorca stas și semiremorca TF 34 CZ) a fost 12 iunie 2008, dată ulterioară întocmirii Raportului de Inspecție Fiscală (30 mai 2008), având cunoștință de acest fapt. Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat contestație prin care au arătat că decizia de răspundere solidară este netemeinică și nelegală.

Prin Decizia nr. 10083 din 01 aprilie 2008, D.G.F.P. Dolj a respins ca nefondată contestația formulată. Față de cele reținute, Curtea a apreciat că deciziile contestate sunt legale și temeinice. S-a reținut că organul fiscal a apreciat pe de o parte că administratorul societății a înstrăinat cu rea credință patrimoniul societății (semiremorca stas și semiremorca TF 34 CZ), la 12 zile după ce a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 1905 din 30 mai 2008, fără a achita debitele către bugetul de stat, iar pe de altă parte că soția administratorului F.E.C. a dobândit cu rea credință active de la SC T.C.T. SRL, în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilității.

S-a constatat că reclamanta a dobândit active ce proveneau de la societate, respectiv semiremorca stas și semiremorca TF 34 CZ în cei trei ani anteriori datei declarării stării de insolvabilitate, respectiv la data de 12 iunie 2008, dată anterioară întocmirii raportului de inspecție fiscală (30 mai 2008), având cunoștință de aceasta urmare a faptului că este căsătorită cu administratorul societății. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv facturile fiscale nr. 51 din 22 mai 2008, nr. 52 din 28 mai 2008, 154274 din 11 iunie 2008, 154773 din 11 iunie 2008; contractele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 12 iunie 2008 și 13 iunie 2008, adresa nr. 2558 din 22 ianuarie 2009, emisă de Primăria Municipiului Craiova reiese fără echivoc atât înstrăinarea bunurilor din patrimoniul societății de către reclamant în calitate de administrator cât și dobândirea de către reclamanta F.E.C.

(soția administratorului) de active ale societății (contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC T.C.T. SRL - vânzător și F.E.C. - cumpărător. În ceea ce privește cererea de suspendare a deciziilor contestate, Curtea a constatat că reclamanții nu au achitat cauțiunea fixată prin încheierea din data de 29 septembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., motiv pentru care nefiind îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea acesteia, a respins-o. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții F.E.C. și F.M. În motivarea recursului recurenții-reclamanți au susținut în esență că: - în mod greșit a fost reținută răspunderea lor solidară în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 92/2003, deoarece nu au fost analizate condițiile de admisibilitate privind înstrăinarea și dobândirea unor active care au provocat insolvabilitatea SC T.C.T. SRL; - recurenta F.E.C. nu a achiziționat bunuri de la debitoare; iar semiremorca stass a fost achiziționată de la SC C. SRL; - bunurile (cele două semiremorci) nu au fost înstrăinate cu rea credință ci pentru continuarea activității. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunală nr. 1 Craiova a fost stabilită atragerea răspunderii solidare a recurenților-reclamanți F.M., în calitate de administrator și asociat la SC T.C.T.

SRL și F.E.C., cumpărător mijloace de transport aparținând SC T.C.T. SRL, în temeiul art. 27 alin. (1) lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Decizia sus amintită a fost emisă reținându-se că recurentul-reclamant F.M., în calitatea sa de administrator al societății SC T.C.T. SRL, a înstrăinat cu rea credință patrimoniul societății la numai 12 zile după întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr. 195 din 30 mai 2008, provocând astfel insolvabilitatea societății constatată ulterior prin procesul-verbal de solvabilitate nr. 29873 din 31 noiembrie 2008 și că recurenta-reclamantă F.E.C. a dobândit cu rea credință active de la aceeași societate în cei 3 ani anteriori datei insolvabilității.

Susținerile recurenților-reclamanți, în sensul că în mod greșit s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 92/ 2003 privind antrenarea răspunderii solidare sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 27 lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2003: „a) persoanele fizice sau juridice, care în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea credință dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea; b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă a bunurilor mobile și imobile, proprietatea acesteia, răspund solidar alături de debitorul declarat insolvabil, în cauză SC T.C.T.

SRL.” Sub aspectul îndeplinirii condițiilor cerute de dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 92/2003, mai sus redat, Curtea reține că din întregul material probator administrat în cauză, înscrisuri și expertiză contabilă, rezultă fără putință de tăgadă că administratorul societății intrate în insolvabilitate, recurentul-reclamant F.M. a înstrăinat cu rea credință la 12 zile după întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr. 1905 din 30 mai 2008, patrimoniul societății (semiremorca stass și semiremorca TF-34-CZ), fără a achita însă debitele datorate bugetului de stat și evidențiate prin procesele-verbale încheiate de organele fiscale. Tot astfel, rezultă din aceleași probe administrate, că recurenta-reclamantă F.E.C.

(soția administratorului) a dobândit cu rea credință active ce proveneau de la societate în cei 3 ani anteriori declarării stării de insolvabilitate, respectiv la 12 iunie 2008, anterior întocmirii raportului de inspecție fiscală (30 mai 2008). Toate aceste operațiuni sunt dovedite pe deplin cu facturile fiscale depuse la dosar (fila 67-79 dosar fond). De altfel, în privința atitudinii subiective a recurenților-reclamanți, atitudine manifestată în derularea acestor operațiuni, Curtea urmează a reține și Decizia penală nr. 155/2012 a Curții de Apel Craiova prin care, printre altele, s-a dispus condamnarea recurentului F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în calitatea sa de administrator a SC T.C.T.

SRL, acesta fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C.T. SRL la plata unor sume de bani reprezentând datorii fiscale către A.N.A.F. În raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.E.C. și F.M. împotriva Sentinței nr. 171 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2012.