ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 10 aprilie 2009 și

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. 1045/54/2009, reclamanții

F.E.C. și F.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor

Publice Comunală nr. 1 Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj

anularea Deciziei nr. 1083 din 01 aprilie 2009 emisă de A.F.P.C. nr. 1 Craiova

și a Deciziei nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de D.G.F.P. Dolj.

Reclamanții au mai solicitat și

suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate în temeiul art.

15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii s-au arătat

următoarele:

- organul de soluționare al

contestației nu arată în mod concret modul în care F.M. și F.E.C. au provocat

insolvabilitatea SC T.C.T. SRL;

- organul de soluționare al

contestației prin interpretarea greșită a probatoriului, și anume facturile de

transfer al mijloacelor fixe, care arată modul de transfer, se raportează la

actele depuse la primărie în vederea impunerii mijloacelor de transport.

S-a mai arătat că vânzarea -

cumpărarea mijloacelor fixe s-a încheiat între SC T.C.T. SRL și F.E.C., iar

prețul acestora a fost achitat de către SC L.D.S.C. SRL prin virament bancar în

contul SC T.C.T. SRL.

S-a mai susținut că SC T.C.T. SRL a

primit prin transfer bancar suma de 114.000 lei contravaloare mijloace fixe de

la SC L.D.S.C. SRL și nu de la F.E.C.

F.E.C. a cumpărat de la SC C. SRL

semiremorca stass incompletă, conform mențiunilor de pe factura cu suma de

23.800 lei.

De asemenea, s-a mai arătat că în

mod eronat prin nerespectarea legii, prin încălcarea dispozițiilor art. 43 (2) lit.

j) din O.G. nr. 92/2003 republicată, organul emitent A.F.P.C. nr. 1 Craiova nu

a audiat contribuabilul, astfel a tras concluzii eronate pe o stare de fapt

nereală.

S-a mai precizat că administratorul F.M.

nu a înstrăinat cu rea-credință bunuri, după efectuarea actului de control, ci

înstrăinarea celor două semiremorci s-a făcut către SC L.D.S.C. SRL pe data de

27 mai 2008, respectiv 28 mai 2008 fără a se cunoaște rezultatul controlului

din data de 30 mai 2008.

Cu privire la cererea de suspendare,

s-a arătat că este întemeiată motivat pe faptul că prin această măsură se

provoacă reclamanților grave prejudicii.

Reclamanții au făcut referire și la

Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din

cadrul Consiliului Europei care a considerat că este de dorit să se asigure

persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie față de arbitrariu și, de

asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în

multe domenii și că activitățile lor sunt de natura de a afecta drepturile,

libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai arătat că această decizie a

fost întocmită abuziv, cu rea-credință, iar în speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 27 alin. (1), lit. a) și b din O.G. nr. 92/2003, republicată.

La data de 29 septembrie 2009, la

solicitarea reclamanților s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize

contabile, cu următoarele obiective: să se stabilească dacă administratorul F.M.

a provocat insolvabilitatea persoanei juridice SC T.C.T. SRL, prin înstrăinarea

unor sume din patrimoniu; să se stabilească dacă F.E.C. a achiziționat bunuri

de la SC T.C.T. SRL și cum a fost influențată balanța societății de încheierea

contractelor de vânzare-cumpărare între SC T.C.T. SRL și aceasta.

în cauză a fost desemnată prin

tragere la sorți să efectueze expertiza contabilă încuviințată experta G.D.M..

La data de 01 februarie 2010 a fost

depus la dosar raportul de expertiză.

Părțile nu au formulat obiecțiuni la

raportul de expertiză efectuat în cauză. Prin încheierea pronunțată în ședința

publică de la 9 martie 2010 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.

1044/54/2009 al Curții de Apel Craiova, avându-se în vedere următoarele

considerente:

Pe rolul Curții de Apel Craiova a

fost înregistrat dosarul nr. 1044/54/2009 privind pe reclamanta SC T.C.T. SRL

în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Nr. 1 Craiova și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, având ca obiect anularea

procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate a debitoarei SC

T.C.T. SRL și a Deciziei nr. 4517 din 10 februarie 2009 emise de Administrația

Finanțelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova și D.G.F.P. Dolj, precum și

exonerarea de la plata sumei de 549.703 lei, reprezentând TVA, impozit pe

profit și amenzi.

Prin Sentința nr. 385 din 09

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1044/54/2009

a fost admisă contestația formulată de reclamanta SC T.C.T. SRL în

contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1

Craiova și D.G.F.P. Dolj. Prin aceeași sentință au fost anulate decizia nr. 4517

din 10 februarie 2009 și procesul verbal de declarare a stării de

insolvabilitate nr. 29873 din 18 decembrie 2008.

Prin Sentința nr. 171 din 29 martie

2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a

respins acțiunea formulată de reclamanții F.E.C. și F.M.

Pentru a pronunța această hotărâre

s-au reținut în esență următoarele.

Prin acțiunea dedusă prezentei

judecăți reclamanții F.E.C. și F.M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația

Finanțelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova și D.G.F.P. Dolj au solicitat

instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 10083

din 01 aprilie 2009 emisă de A.F.P.C. Nr. 1 Craiova prin care j a fost respinsă

contestația formulată împotriva deciziei nr. 2567 din 22 ianuarie 2009 emisă de

A.F.P.C. Nr. 1 Craiova, privind antrenarea răspunderii reclamanților în solidar

cu SC T.C.T. SRL pentru suma de 549.703 lei, reprezentând TVA, dobânzi, impozit

pe profit, amenzi.

In considerentele deciziilor

contestate s-a reținut că administratorul societății, F.M. se face răspunzător

pentru debitele SC T.C.T. SRL, conform art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003,

deoarece a înstrăinat cu rea credință patrimoniul societății, fără a achita

debitele către bugetul de stat, provocând astfel insolvabilitatea societății

constatată prin procesul verbal de insolvabilitate nr. 29873 din 31 decembrie 2008.

S-a apreciat că măsura suspendării

este pe deplin justificată, întrucât stabilirea răspunderii reclamanților în

solidar cu SC T.C.T. SRL depinde de soluționarea pricinii referitoare la

anularea procesului verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 29873

din 18 decembrie 2008 emis de pârâta A.F.P.C. nr. 1 Craiova.

La data de 08 martie 2011

reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că dosarul nr.

1044/54/2009 a fost soluționat definitiv și irevocabil.

În dovedirea cererii de repunere pe

rol au susținut că prin Decizia nr. 1225 din 01 martie 2011 pronunțată de

înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1044/54/2009 a fost admis

recursul declarat de recurentele pârâte D.G.F.P. Dolj și A.F.P.C. nr. 1

Craiova, s-a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiate.

Constatând că motivul pentru care

s-a dispus suspendarea judecății a încetat, instanța a admis cererea de

repunere pe rol, stabilind termen de judecată la data de 29 martie 2011.

Prin Decizia nr. 2567 din 22

ianuarie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr. 1 Craiova

s-a stabilit atragerea răspunderii solidare a reclamanților F.M., în calitate

de administrator și asociat la SC T.C.T. SRL și F.E.C., cumpărător mijloace de

transport aparținând SC T.C.T. SRL, în temeiul art. 27 alin. (1) lit. a) și b)

din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată.

S-a reținut că administratorul

societății F.M. se face răspunzător pentru debitele SC T.C.T. SRL, conform art.

27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, republicată, deoarece a înstrăinat

cu rea credință patrimoniul societății, la 12 zile după întocmirea raportului

de inspecție fiscală nr. 195 din 30 mai 2008, semiremorca stas și semiremorca

TF-34-CZ, fără a achita debitele către bugetul de stat provocând astfel

insolvabilitatea societății, constatată prin procesul verbal de insolvabilitate

nr. 29873 din 31 decembrie 2008.

S-a mai reținut că, administratorul

societății a ascuns cu rea credință bunurile SC T.C.T. SRL, întrucât în urma

adreselor de prezentare la A.F.P.C. nr. 1 Craiova cu balanța analitică

mijloacelor fixe și facturile de vânzare-cumpărare ale acestora,

administratorul a refuzat sa aducă aceste documente.

Cu privire la F.E.C. s-a reținut că

aceasta se face vinovată conform art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003

republicată, de faptul că a dobândit cu rea credință active la SC T.C.T. SRL,

în cei trei ani anteriori datei declarării insolvabilității. S-a mai constatat

că data cumpărării activelor (semiremorca stas și semiremorca TF 34 CZ) a fost

12 iunie 2008, dată ulterioară întocmirii Raportului de Inspecție Fiscală (30

mai 2008), având cunoștință de acest fapt.

Împotriva acestei decizii,

reclamanții au formulat contestație prin care au arătat că decizia de

răspundere solidară este netemeinică și nelegală.

Prin Decizia nr. 10083 din 01

aprilie 2008, D.G.F.P. Dolj a respins ca nefondată contestația formulată.

Față de cele reținute, Curtea a

apreciat că deciziile contestate sunt legale și temeinice.

S-a reținut că organul fiscal a apreciat

pe de o parte că administratorul societății a înstrăinat cu rea credință

patrimoniul societății (semiremorca stas și semiremorca TF 34 CZ), la 12 zile

după ce a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 1905 din 30 mai 2008,

fără a achita debitele către bugetul de stat, iar pe de altă parte că soția administratorului

F.E.C. a dobândit cu rea credință active de la SC T.C.T. SRL, în cei trei ani

anteriori datei declarării insolvabilității.

S-a constatat că reclamanta a

dobândit active ce proveneau de la societate, respectiv semiremorca stas și

semiremorca TF 34 CZ în cei trei ani anteriori datei declarării stării de

insolvabilitate, respectiv la data de 12 iunie 2008, dată anterioară întocmirii

raportului de inspecție fiscală (30 mai 2008), având cunoștință de aceasta

urmare a faptului că este căsătorită cu administratorul societății.

Astfel, din înscrisurile depuse la

dosar de către pârâtă, respectiv facturile fiscale nr. 51 din 22 mai 2008, nr. 52

din 28 mai 2008, 154274 din 11 iunie 2008, 154773 din 11 iunie 2008;

contractele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 12 iunie 2008 și 13 iunie

2008, adresa nr. 2558 din 22 ianuarie 2009, emisă de Primăria Municipiului

Craiova reiese fără echivoc atât înstrăinarea bunurilor din patrimoniul

societății de către reclamant în calitate de administrator cât și dobândirea de

către reclamanta F.E.C. (soția administratorului) de active ale societății

(contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC T.C.T. SRL - vânzător și F.E.C.

- cumpărător.

În ceea ce privește cererea de

suspendare a deciziilor contestate, Curtea a constatat că reclamanții nu au

achitat cauțiunea fixată prin încheierea din data de 29 septembrie 2009, în

conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., motiv pentru

care nefiind îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea acesteia, a

respins-o.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs în termen legal reclamanții F.E.C. și F.M.

În motivarea recursului

recurenții-reclamanți au susținut în esență că:

- în mod greșit a fost reținută

răspunderea lor solidară în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din

O.G. nr. 92/2003, deoarece nu au fost analizate condițiile de admisibilitate

privind înstrăinarea și dobândirea unor active care au provocat

insolvabilitatea SC T.C.T. SRL;

- recurenta F.E.C. nu a achiziționat

bunuri de la debitoare; iar semiremorca stass a fost achiziționată de la SC C.

SRL;

- bunurile (cele două semiremorci)

nu au fost înstrăinate cu rea credință ci pentru continuarea activității.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile,

Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 2567 din 22

ianuarie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Comunală nr. 1 Craiova

a fost stabilită atragerea răspunderii solidare a recurenților-reclamanți F.M.,

în calitate de administrator și asociat la SC T.C.T. SRL și F.E.C., cumpărător

mijloace de transport aparținând SC T.C.T. SRL, în temeiul art. 27 alin. (1) lit.

a) și b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Decizia sus amintită a fost emisă

reținându-se că recurentul-reclamant F.M., în calitatea sa de administrator al

societății SC T.C.T. SRL, a înstrăinat cu rea credință patrimoniul societății

la numai 12 zile după întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr. 195 din 30

mai 2008, provocând astfel insolvabilitatea societății constatată ulterior prin

procesul-verbal de solvabilitate nr. 29873 din 31 noiembrie 2008 și că

recurenta-reclamantă F.E.C. a dobândit cu rea credință active de la aceeași

societate în cei 3 ani anteriori datei insolvabilității.

Susținerile recurenților-reclamanți,

în sensul că în mod greșit s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 27 alin.

(1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 92/ 2003 privind antrenarea răspunderii

solidare sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 27 lit.

a) și b) din O.G. nr. 92/2003: „a) persoanele fizice sau juridice, care în cei

3 ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea credință dobândesc în orice

mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea; b)

administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat

insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea

cu rea-credință, sub orice formă a bunurilor mobile și imobile, proprietatea

acesteia, răspund solidar alături de debitorul declarat insolvabil, în cauză SC

T.C.T. SRL.”

Sub aspectul îndeplinirii

condițiilor cerute de dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 92/2003, mai sus redat,

Curtea reține că din întregul material probator administrat în cauză,

înscrisuri și expertiză contabilă, rezultă fără putință de tăgadă că

administratorul societății intrate în insolvabilitate, recurentul-reclamant F.M.

a înstrăinat cu rea credință la 12 zile după întocmirea Raportului de inspecție

fiscală nr. 1905 din 30 mai 2008, patrimoniul societății (semiremorca stass și

semiremorca TF-34-CZ), fără a achita însă debitele datorate bugetului de stat

și evidențiate prin procesele-verbale încheiate de organele fiscale.

Tot astfel, rezultă din aceleași

probe administrate, că recurenta-reclamantă F.E.C. (soția administratorului) a

dobândit cu rea credință active ce proveneau de la societate în cei 3 ani

anteriori declarării stării de insolvabilitate, respectiv la 12 iunie 2008,

anterior întocmirii raportului de inspecție fiscală (30 mai 2008).

Toate aceste operațiuni sunt

dovedite pe deplin cu facturile fiscale depuse la dosar (fila 67-79 dosar

fond).

De altfel, în privința atitudinii

subiective a recurenților-reclamanți, atitudine manifestată în derularea

acestor operațiuni, Curtea urmează a reține și Decizia penală nr. 155/2012 a

Curții de Apel Craiova prin care, printre altele, s-a dispus condamnarea

recurentului F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în calitatea sa de

administrator a SC T.C.T. SRL, acesta fiind obligat în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC T.C.T. SRL la plata unor sume de bani reprezentând

datorii fiscale către A.N.A.F.

În raport de cele mai sus reținute

și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.E.C.

și F.M. împotriva Sentinței nr. 171 din 29 martie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2012.