ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3230/2008

Deliberând asupra recursului

de față,

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 iunie 2006

reclamanta SC B.C. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții L.F.M., D.M.

și L.O. să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare -

cumpărare încheiat între pârâții L.F.M. în calitate de cumpărătoare și D.M. în

calitate de vânzător privind construcția metalică cu parter și etaj în

suprafață construită de 246,70 mp, să i se recunoască reclamantei dreptul de

proprietate asupra construcției și obligarea pârâtului L.O. la restituirea posesiei

acesteia.

Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 325/Com

din 22 iunie 2007 a respins acțiunea reclamantei.

Prin decizia nr. 36 din 7

februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de fond.

S-a reținut în

considerentele deciziei că autoarea pârâtului L.O. a fost de bună credință la

data încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat din 15 iunie

2003 la BNP V.G. din Drobeta Turnu Severin și întrucât acesta nu are o cauză

ilicită nu se impune nulitatea absolută a convenției.

În raport de soluția

pronunțată asupra cererii principale, în mod corect instanța de fond nu a mai

examinat celelalte capete de cerere privind recunoașterea dreptului de

proprietate al reclamantei și restituirea posesiei locuinței.

Instanța de apel a avut în

vedere și faptul că intimatul – pârât D.M. a prezentat la data de 14 noiembrie

2007 un proces - verbal de conciliere încheiat la 4 martie 2007 prin care

apelanta – reclamantă a acceptat o despăgubire de la pârât în sumă de 10.000 dolari

S.U.A. reprezentând contravaloarea construcției metalice amplasate în Drobeta

Turnu Severin.

Împotriva acestei decizii

reclamanta SC B.C. SRL cu sediul în Drobeta Turnu Severin a declarat recurs în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat

admiterea, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre

rejudecare Tribunalului Mehedinți.

A susținut recurenta că

hotărârea instanței de apel prin care s-a reținut buna credință la încheierea

contractului de vânzare – cumpărare este lipsită de temei, deoarece problema

calității de proprietar a vânzătorului a fost analizată foarte succint.

S-a invocat că în raport de

dispozițiile art. 261 și art. 304 pct. 7 C. proc. civ. instanța de apel nu a

arătat motivele de fapt și de drept pentru care nu au fost analizate cele două

capete de cerere distincte ce au ca temei legal art. 111 C. proc. civ. și art. 480

C. civ. instanța a reținut numai că hotărârea primei instanțe este temeinică și

legală.

Reclamanta a invocat ca

temei juridic dispozițiile art. 480 C. civ. și astfel instanța trebuia să

analizeze cererea acesteia privind constatarea dreptului său de proprietate

asupra construcțiilor metalice și cea privind obligarea la restituirea

aceleeași construcții care reprezintă o cerere în revendicare.

Prin întâmpinare intimatul -

pârât D.M. a solicitat respingerea recursului întrucât la încheierea

contractului de vânzare - cumpărare din 5 iunie 2003 ambele părți, vânzătorul

și cumpărătorul au fost de bună credință.

Recursul reclamantei nu este

fondat.

Critica recurentei

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care a susținut că

actul de vânzare - cumpărare are o cauză ilicită, cu intenția de a frauda

proprietarul construcției metalice, respectiv recurenta nu are suport probator.

Astfel, nu s-a dovedit că la

data încheierii contractului de vânzare - cumpătate autentificat din 5 iunie

2003 între pârâtul D.M. în calitate de vânzător și pârâta L.F.M., aceasta din

urmă a fost de rea credință, adică a cunoscut că bunul respectiv construcția

metalică aparține unui terț, respectiv reclamantei.

Mai mult, din certificatul

de moștenitor al pârâtului D.M., certificatul de urbanism și autorizația de

construcție rezultă că bunurile aparțin vânzătorului, așa încât instanța de

apel nu a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a respins cererea

reclamantei privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -

cumpărare, întrucât nu a existat o cauză ilicită la încheierea acestuia.

Nu este întemeiat nici

motivul de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în

sensul că instanța nu a arătat motivele de fapt și de drept pentru care s-au

înlăturat celelalte capete de cerere ce formau obiectul litigiului.

Prin respingerea cererii

având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare ambele

instanțe au reținut în mod corect că nu se mai impune analizarea celorlalte

două cereri formulate de reclamantă privind recunoașterea dreptului de

proprietate al reclamantei asupra construcției metalice și obligarea pârâtului L.O.

la restituirea posesiei acestei construcții.

Aceste cereri urmau să fie

examinate în situația în care s-ar fi admis primul capăt de cerere, s-ar fi

constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare - cumpărare și ca o

consecință ar fi fost admise și celelalte două capete de cerere.

Referitor la motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta l-a

enunțat numai, fără însă a arăta în concret în ce a constat încălcarea de către

instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele reținute

urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat

recursul declarat de reclamantă.

Conform art. 274 C. proc.

civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 2.600 lei cheltuieli de

judecată către intimatul D.M. reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Drobeta Turnu Severin, prin

lichidator judiciar E.P., împotriva deciziei nr. 36 din 7 februarie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Obligă recurenta la plata

sumei de 2.600 lei cheltuieli de judecată către D.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.