ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1525/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1525/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cererii de recurs de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată că, prin sentința civilă nr. 1722 din 04 iunie 2007
pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. 273/100/2007, s-a respins
acțiunea înregistrată de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA
și SC F. SRL privind obligarea pârâtei de a vinde reclamantei suprafața de 277
mp. teren, aferentă construcției situate în Baia Mare, Piața Revolutiei.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că potrivit colii CF nr. 13.363 Baia Mare în baza
procesului verbal de adjudecare la licitație nr. 2003 din 03 iunie 1996 și a
contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC P. SA Baia Mare în calitate
de vânzător și pârâta SC F. SRL în calitate de cumpărător, s-a notat în coala
funciară dreptul de proprietate al pârâtei SC F. SRL asupra construcției
existente pe terenul identificat în CF 13.363 Baia Mare, în suprafață totală de
277 mp.
SC P. SA a fuzionat prin
absorbție cu societatea pârâtă SC R. SA. La data înstrăinării activului de
către SC P. SA, terenul aferent era în proprietatea Statului Român, ulterior în
baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în baza H.G. nr.
834/1998 aceasta dobândește dreptul de proprietate asupra terenului.
Potrivit contractului de
vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2588 din 23 septembrie 1998 pârâta SC F.
SRL vinde societății SC A. SRL o suprafață de 266,93 mp din construcția
sus-menționată, suprafața totală a construcției existente în proprietatea SC F.
SRL, potrivit raportului de expertiză efectuată de expert tehnic judiciar S.I.,
fiind de 318,24 mp.
Ulterior, prin contractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3568 din 20 august 2003 SC A. SRL, în
calitate vânzător a vândut parte din construcție în suprafață de 266,93 mp A.F.D.V.
Astfel, în prezent A.F.D.V.
este proprietară a unei părți de 266,93 mp din construcția în suprafață totală
de 318,24 mp, iar pârâta SC F. SRL deține suprafața utilă de 51,31 mp din
construcție la care se adaugă spațiul de producție și terasă din fața
construcției, ambele construite potrivit susținerilor din raportul de expertiză
pe cheltuiala pârâtei SC F. SRL, aflate parțial pe terenul din litigiu.
Raportat la contractele
succesive de vânzare cumpărare încheiate în prezenta cauză, reclamanta fiind în
această situație un cumpărător subsecvent, între aceasta și SC P. SA neexistând
un raport juridic direct, instanța a dispus respingerea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta A.F.D.V. solicitând modificarea acesteia în sensul
admiterii acțiunii.
Prin decizia nr. 261 din 23
noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj apelul reclamantei a fost
respins, instanța de control judiciar apreciind că sentința atacată este
temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii reclamanta
a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și solicitând modificarea
în totalitate a deciziei civile nr. 261 din 23 noiembrie 2007, pronunțată în dosar
nr. 2731100/2006 al Curți de Apel Cluj și rejudecând cauza, admiterea acțiunii
așa cum a fost formulată.
În motivare reclamanta arată
că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 367 din 19 aprilie 1996
fosta societate de stat SC P. SC a procedat la înstrăinarea unor active clădiri
către pârâta SC F. SA în baza H.G. nr. 331/1992, organizându-se în acest sens
licitație publică. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură
privată urmat de încheierea unui act autentic de înstrăinare, SC F. SA vinde
către SC A. SRL o parte însemnată din clădirea arătată mai sus, obligându-se
prin același contract să cumpere de la SC P. SA terenul aferent construcției, înțelegere
care nu se mai perfectează deoarece SC A. SRL intră în procedura falimentului,
iar în cursul acestei proceduri, societatea prin lichidator, înstrăinează
clădirea deținută către reclamantă, încheindu-se în acest sens contractul
autentic de vânzare-cumpărare nr. 3568 din 20 august 2003.
Ulterior, în baza certificatului
de atestare a dreptului de proprietate nr. 4156/1997 emis în baza H.G. nr. 834/1991
SC P. SA dobândește dreptul de proprietate asupra terenului, întabulându-și
acest drept în coala funciară, la data de 23 ianuarie 1998, ca atare recurenta
apreciază că obligația legală de înstrăinare a terenului în litigiu s-a născut
în sarcina SC P. SA. La data la care această societate a dobândit dreptul de
proprietate asupra acestui teren, obligație care s-a transferat în patrimoniul
pârâtei SC R. SA Întrucât dreptul legal de a cumpăra același teren s-a născut
în favoarea pârâtei SC F. SRL la aceeași dată, recurenta arată că instanțele de
fond și de apel în mod greșit au apreciat că dreptul de cumpărare a terenului
nu poate fi reținut în favoarea reclamantului pe motiv că acesta nu este
cumpărătorul inițial al activului înstrăinat de SC P. SA, interpretând în mod
rigid dispozițiile legale incidente.
Recurenta a susținut
încălcarea dispozițiilor art. 111 din H.G. nr. 577/2002 și raportat la
dispozițiile actului nonnativ mai sus indicat recurenta a apreciat că, atât
instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o interpretare greșită
dispozițiilor actelor normative indicate, care reglementează faptul că și terenul
aferent activelor, a cărui situație juridică se clarifică după vânzarea
activelor, va fi vândut cumpărătorului acestor active prin negociere directă,
pronunțând soluții nelegale în cauză.
Împotriva deciziei Curții de
Apel Cluj a declarat recurs și pârâta SC F. SRL Baia Mare fiind nemulțumită de
neacordarea de către instanța de apel a cheltuielilor de judecată, deși acestea
au fost solicitate și dovedite.
Analizând recursul pârâtei
prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat
deoarece această recurentă, intimată în fața instanței de apel, nici nu a
solicitat instanței de control judiciar acordarea cheltuielilor de judecată,
așa cum rezultă din încheierea de ședință de la 16 noiembrie 2007 și nici nu
le-a dovedit, înscrisurile de la dosarul de apel fiind simple copii xerox ale
chitanței privitoare la onorariu și împuternicirii avocațiale.
Analizând recursul
reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că și acesta
este nefondat pentru următoarele motive:
Motivul prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ., are în vedere situația în care instanța recurge la texte
de lege aplicabile speței dar pe care le încalcă, în litera sau în spiritul
lor, sau le aplică greșit, în sensul că interpretarea pe care le-o dă este prea
extinsă ori prea restransă ori cu totul eronată.
În cauză, instanța de
control face o corectă interpretare și aplicarea a legii la situația de fapt pe
deplin stabilită.
Astfel, se reține în mod
corect că, î
n
speța de față, s-au încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare
succesive, fiind evident că între reclamantă și pârâtă nu există nici un raport
juridic, și nici între reclamantă și SC P. SA. De altfel, la data de 19 aprilie
1996 când SC P. SA a înstrăinat activele-clădiri către pârâta SC F. SA, aceasta
nu era proprietară asupra terenului în litigiu, SC P. SA a dobândit dreptul de
proprietate în baza certificatului de atestare nr. 4156/1997, întabulându-și și
dreptul de proprietate în C.F. la data de 23 ianuarie 1998.
În consecință, instanța de
control judiciar apreciază în mod corect că terenul în litigiu, nefiind în
patrimoniul SC P. SA la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, raportat
la actele juridice subsecvente acestuia, și neexistând nici un raport juridic
direct între reclamantă și pârâte, sentința pronunțată de prima instanță este
legală și temeinică, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 111 din H.G.
nr. 577/2002.
Pentru considerentele
reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate
de reclamanta A.F.D.V. și de pârâta SC F. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 261
din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate
de reclamanta A.F.D.V. și de pârâta SC F. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 261
din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 7 mai 2008.