ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1525/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentința civilă nr. 1722 din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. 273/100/2007, s-a respins acțiunea înregistrată de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâtele SC R. SA și SC F. SRL privind obligarea pârâtei de a vinde reclamantei suprafața de 277 mp. teren, aferentă construcției situate în Baia Mare, Piața Revolutiei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit colii CF nr. 13.363 Baia Mare în baza procesului verbal de adjudecare la licitație nr. 2003 din 03 iunie 1996 și a contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC P. SA Baia Mare în calitate de vânzător și pârâta SC F. SRL în calitate de cumpărător, s-a notat în coala funciară dreptul de proprietate al pârâtei SC F. SRL asupra construcției existente pe terenul identificat în CF 13.363 Baia Mare, în suprafață totală de 277 mp.

SC P. SA a fuzionat prin absorbție cu societatea pârâtă SC R. SA. La data înstrăinării activului de către SC P. SA, terenul aferent era în proprietatea Statului Român, ulterior în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în baza H.G. nr. 834/1998 aceasta dobândește dreptul de proprietate asupra terenului. Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2588 din 23 septembrie 1998 pârâta SC F. SRL vinde societății SC A. SRL o suprafață de 266,93 mp din construcția sus-menționată, suprafața totală a construcției existente în proprietatea SC F. SRL, potrivit raportului de expertiză efectuată de expert tehnic judiciar S.I., fiind de 318,24 mp. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3568 din 20 august 2003 SC A. SRL, în calitate vânzător a vândut parte din construcție în suprafață de 266,93 mp A.F.D.V.

Astfel, în prezent A.F.D.V. este proprietară a unei părți de 266,93 mp din construcția în suprafață totală de 318,24 mp, iar pârâta SC F. SRL deține suprafața utilă de 51,31 mp din construcție la care se adaugă spațiul de producție și terasă din fața construcției, ambele construite potrivit susținerilor din raportul de expertiză pe cheltuiala pârâtei SC F. SRL, aflate parțial pe terenul din litigiu. Raportat la contractele succesive de vânzare cumpărare încheiate în prezenta cauză, reclamanta fiind în această situație un cumpărător subsecvent, între aceasta și SC P. SA neexistând un raport juridic direct, instanța a dispus respingerea acțiunii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.F.D.V.

solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii. Prin decizia nr. 261 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj apelul reclamantei a fost respins, instanța de control judiciar apreciind că sentința atacată este temeinică și legală. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și solicitând modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 261 din 23 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr. 2731100/2006 al Curți de Apel Cluj și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În motivare reclamanta arată că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 367 din 19 aprilie 1996 fosta societate de stat SC P. SC a procedat la înstrăinarea unor active clădiri către pârâta SC F. SA în baza H.G.

nr. 331/1992, organizându-se în acest sens licitație publică. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată urmat de încheierea unui act autentic de înstrăinare, SC F. SA vinde către SC A. SRL o parte însemnată din clădirea arătată mai sus, obligându-se prin același contract să cumpere de la SC P. SA terenul aferent construcției, înțelegere care nu se mai perfectează deoarece SC A. SRL intră în procedura falimentului, iar în cursul acestei proceduri, societatea prin lichidator, înstrăinează clădirea deținută către reclamantă, încheindu-se în acest sens contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 3568 din 20 august 2003. Ulterior, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 4156/1997 emis în baza H.G.

nr. 834/1991 SC P. SA dobândește dreptul de proprietate asupra terenului, întabulându-și acest drept în coala funciară, la data de 23 ianuarie 1998, ca atare recurenta apreciază că obligația legală de înstrăinare a terenului în litigiu s-a născut în sarcina SC P. SA. La data la care această societate a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren, obligație care s-a transferat în patrimoniul pârâtei SC R. SA Întrucât dreptul legal de a cumpăra același teren s-a născut în favoarea pârâtei SC F. SRL la aceeași dată, recurenta arată că instanțele de fond și de apel în mod greșit au apreciat că dreptul de cumpărare a terenului nu poate fi reținut în favoarea reclamantului pe motiv că acesta nu este cumpărătorul inițial al activului înstrăinat de SC P. SA, interpretând în mod rigid dispozițiile legale incidente.

Recurenta a susținut încălcarea dispozițiilor art. 111 din H.G. nr. 577/2002 și raportat la dispozițiile actului nonnativ mai sus indicat recurenta a apreciat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o interpretare greșită dispozițiilor actelor normative indicate, care reglementează faptul că și terenul aferent activelor, a cărui situație juridică se clarifică după vânzarea activelor, va fi vândut cumpărătorului acestor active prin negociere directă, pronunțând soluții nelegale în cauză. Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj a declarat recurs și pârâta SC F. SRL Baia Mare fiind nemulțumită de neacordarea de către instanța de apel a cheltuielilor de judecată, deși acestea au fost solicitate și dovedite.

Analizând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat deoarece această recurentă, intimată în fața instanței de apel, nici nu a solicitat instanței de control judiciar acordarea cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la 16 noiembrie 2007 și nici nu le-a dovedit, înscrisurile de la dosarul de apel fiind simple copii xerox ale chitanței privitoare la onorariu și împuternicirii avocațiale. Analizând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că și acesta este nefondat pentru următoarele motive: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are în vedere situația în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței dar pe care le încalcă, în litera sau în spiritul lor, sau le aplică greșit, în sensul că interpretarea pe care le-o dă este prea extinsă ori prea restransă ori cu totul eronată.

În cauză, instanța de control face o corectă interpretare și aplicarea a legii la situația de fapt pe deplin stabilită. Astfel, se reține în mod corect că, î n speța de față, s-au încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare succesive, fiind evident că între reclamantă și pârâtă nu există nici un raport juridic, și nici între reclamantă și SC P. SA. De altfel, la data de 19 aprilie 1996 când SC P. SA a înstrăinat activele-clădiri către pârâta SC F. SA, aceasta nu era proprietară asupra terenului în litigiu, SC P. SA a dobândit dreptul de proprietate în baza certificatului de atestare nr. 4156/1997, întabulându-și și dreptul de proprietate în C.F.

la data de 23 ianuarie 1998. În consecință, instanța de control judiciar apreciază în mod corect că terenul în litigiu, nefiind în patrimoniul SC P. SA la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, raportat la actele juridice subsecvente acestuia, și neexistând nici un raport juridic direct între reclamantă și pârâte, sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 111 din H.G. nr. 577/2002. Pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.D.V. și de pârâta SC F. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 261 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.D.V. și de pârâta SC F. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 261 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 mai 2008.