ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1097/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Primind spre soluționare, prin declinare de competență de la Judecătoria Baia Mare, acțiunea promovată de reclamanta SC M. SRL Baia Mare împotriva pârâtei SC C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare, având ca obiect obligația de a face, Tribunalul Maramureș a pronunțat sentința nr. 1478 din 7 mai 2007 prin care a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei de a încheia în forma prevăzută de lege contractul de vânzare-cumpărare pentru clădirea cu anexe și teren în suprafață de 6.414 mp situate în Baia Mare, jud. Maramureș.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că pentru imobilul ce a făcut obiectul acțiunii, între părțile în proces s-a încheiat în anul 2005 un contract de închiriere, că în acest imobil cu destinație de cantină, reclamanta a investit 131.540 lei, iar Consiliul de Administrație al pârâtei a aprobat deja prin două hotărâri din 28 februarie 2006 respectiv din 17 ianuarie 2007 ca acest activ să fie vândut pârâtei. Pârâta a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond susținând că instanța de fond prin obligarea sa la încheierea unui contract în formă autentică a intervenit în relațiile contractuale ale părților încălcând astfel principiile dreptului de proprietate. Prin Decizia civilă nr. 197/2007 din 1 octombrie 1007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința instanței de fond și a respins acțiunea reclamantei.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că s-a impus în mod greșit prin hotărâre judecătorească efectuarea vânzării autentice cerută de reclamantă cu ignorarea voinței statului. Statul ca acționar majoritar nu s-a manifestat cu respectarea prevederilor și condițiilor legale impuse de situația juridică a companiei naționale în cauză. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta SC A.M. SRL Baia Mare a declarat recurs solicitând modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond. Recurenta a invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită textului art. 27 pct. 1 și 2 din O.G.

nr. 88/1997 actualizată, privind privatizarea societăților comerciale. Recurenta a susținut de asemenea că nici o reglementare legală nu exclude dreptul său de a i se vinde clădirea și terenul aferent pe care le-a deținut cu contract de închiriere, iar motivarea hotărârii recurate are caracter subiectiv și nelegal. Recursul reclamantei este nefondat. Potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri pentru motive de nelegalitate se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În motivarea hotărârii recurate, pentru compania pârâtă s-a instituit procedura de administrație specială și de supraveghere financiară în perioada de privatizare, situație în care sunt incidente reglementările legale cuprinse în O.U.G.

nr. 88/1977 și ale Legii nr. 137/2002. S-a prevăzut la art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 modalitatea în care se poate face vânzarea către societățile comerciale sau regiile autonome care au în derulare contracte de închiriere, dar, la alin. (2) al acestui text este statuat principiul că vânzarea respectivă se desfășoară cu acordul instituției publice implicate.

În fața acestei reglementări restrictive, cum corect a reținut și instanța de apel, aplicarea exclusivă de către instanța de fond a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 364/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii a excedat cadrului legal concret menționat la alineatul precedent, încât impunerea prin hotărâre judecătorească a obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică cu ignorarea voinței statului ca acționar majoritar, se impunea a nu fi menținută astfel că schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, cu respingerea acțiunii reclamantei era singura variantă de aplicare corectă a legii. Rezultă așadar că recursul reclamantei este nefondat și în baza prevederilor art. 312 C. proc.

civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL Baia Mare împotriva Deciziei civile nr. 197/2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.