ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3691/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3691/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.
2526/98/2007 al Tribunalului Ialomița, secția civilă, reclamanta
SC E.D. SRL Urziceni a chemat în judecată pe pârâții SC S. SA Urziceni,
pe B.S. și B.I. pentru ca, prin hotărâre judecătorească
să se anuleze în contradictoriu cu aceștia contractul de
vânzare-cumpărare, autentificat sub din 10 noiembrie 2006 de B.N.P. C.E.M.
pentru spațiul comercial situat în Urziceni, încheiat cu încălcarea
dreptului de preemțiune al reclamantei.
Prin sentința
civilă nr. 906/F din 23 octombrie 2007, Tribunalul Ialomița, secția
civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei,
reținând în esență că, deși reclamanta a solicitat
constatarea nulității vânzării acestui spațiu, nu a indicat
nici un motiv de nulitatea a vânzării.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța
de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 175 din 1 aprilie
2008, care a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre
corectă.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva acestei din urmă decizii, a solicitat admiterea recursului
și casarea celor două hotărâri pronunțate anterior în
cauză și, rejudecând cauza pe fond, a solicitat să se admită
acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
În susținerea
recursului său, reclamanta a precizat că prin sentința
comercială definitivă și executorie nr. 96F din 2 martie 2006
pronunțată de Tribunalul Ialomița, societatea comercială
pârâtă a fost obligată să vândă reclamantei spațiul
comercial în suprafață de 42 mp, situat în Urziceni prin negociere
directă, dar această hotărâre judecătorească nu a fost
respectată, societatea pârâtă a vândut activul respectiv
pârâților persoane fizice menționate în acțiune prin contractul
autentic de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții din
acțiune.
Criticile recurentei au fost
raportate la art. 299 – art. 316 C. proc. civ. și, în esență, au
vizat:
-greșita exonerare de
răspundere a pârâtei de a vinde reclamantei spațiul comercial ce face
obiectul acțiunii;
-încercarea de negociere din
18 aprilie 2004 nu s-a finalizat cu stingerea obligației pârâtei de „a
face”, obligație ce subzistă în continuare și pe care
hotărârea recurată nu a consființit-o;
-vânzarea bunului ce
formează obiectul litigiului s-a făcut cu ignorarea atât a voinței
părților, cât și a hotărârilor judecătorești, lucru
de care nu s-a ținut cont în apel și nu s-a realizat cu respectarea
prețului stabilit;
- nepronunțarea
instanței de apel pe criticile din apel formulate de reclamantă.
Recursul reclamantei este
nefondat.
Prin sentința
comercială nr. 96F din 2 martie 2006 pârâta SC S. SA Urziceni a fost
obligată să vândă reclamantei spațiul comercial de 42 mp,
situat în Urziceni, prin negociere directă.
Cum corect a reținut
instanța de apel prin această hotărâre judecătorească
nu s-a stabilit însă ca vânzarea să se înfăptuiască la
prețul din data de 18 februarie 2005, respectiv prețul de piață
de la data înregistrării acțiunii.
Din procesul-verbal de negociere
din 18 aprilie 2006 rezultă existența unor divergențe legate de
stabilirea prețului între părți în cadrul căreia reclamanta
a oferit un preț de 1.300 lei/mp, în timp ce intimata a pretins 2.800
lei/mp.
Aceste divergențe au
condus la nerealizarea acordului de voință pentru înfăptuirea
actului de vânzare-cumpărare.
Cum prețul solicitat de
pârâtă s-a stabilit prin hotărârea A.G.E.A. a acestei
societăți din 29 septembrie 2005, publicată în Monitoroul
Oficial nr. 63 din 10 noiembrie 2005, instanța de apel corect a stabilit
că nu s-a realizat acordul de voință a părților pentru
aducerea la îndeplinire a dispozitivului hotărârii nr. 96F din 2 martie
2006 a Tribunalului Ialomița încât societatea pârâtă era firesc
să valorifice acest spațiu prin vânzare către alte persoane la
un preț superior celui oferit de reclamantă și chiar de
către adunarea generală a membrilor societății
cooperatiste.
În considerarea celor ce preced
și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
recursul reclamantei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta SC E.D. SRL Urziceni împotriva deciziei
comerciale nr. 175 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția
a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.