ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2122/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Tribunalul

Ialomița, secția civilă, prin sentința comercială nr. 96/F din 2 martie 2006 a admis cererea principală formulată de reclamanta SC E.D. SRL Urziceni împotriva pârâtei SC A. SA

Urziceni și a obligat pârâta să vândă reclamantei spațiul comercial în

suprafață de 42 m.p. situat în Urziceni, B-dul Republicii, prin negociere

directă.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut că relația comercială dintre părți s-a întemeiat pe dispozițiile

contractului de închiriere încheiat la data de 1 decembrie 1998, iar potrivit art.

12 din contract chiriașul are drept de preemțiune la reînchirierea precum și în

cazul vânzării spațiului.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 446 din 18 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E.D. SRL Urziceni.

Recursul declarat de reclamantă a fost

admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 887 din 27

februarie 2007 și pe cale de consecință a fost modificată decizia recurată în

sensul admiterii apelului reclamantei, fiind desființată în parte sentința,

cauza fiind trimisă spre judecare la Tribunalul Ialomița pentru a se pronunța și pe capetele de cerere alternative.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr. 2259/98/2007, iar Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin Sentința

comercială nr. 170/F din 22 aprilie 2008 a respins ca nefondată excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei și a admis ca întemeiat capătul de

cerere alternativ formulat de reclamanta SC E.D. SRL Urziceni; în consecință a

obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.000 lei contravaloare preț

avans, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și a sumei

de 20.000 lei contravaloare îmbunătățiri și dobânda legală aferentă la data

plății efective a acesteia.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut în ceea ce privește excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă

că în raport de temeiul acțiunii, respectiv îmbogățirea fără justă cauză,

termenul de prescripție curge potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, în

raport de care acțiunea nu este prescrisă.

În ceea ce privește fondul cauzei,

tribunalul a constatat că lucrările de îmbunătățire efectuate de către

reclamantă nu au caracterul unor lucrări de întreținere ce cad în sarcina chiriașului,

ci lucrări de investiție care sporesc valoarea imobilului și care profită

proprietarului. Tribunalul a reținut că acestei sume nu se poate aplica

indicele de inflație.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel ambele părți, iar Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia

comercială nr. 525 din 2 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei și a admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentința atacată în

sensul că a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere alternativ privind

obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei contravaloare preț și 20.000 lei

contravaloare investiții.

În ceea ce privește apelurile

declarate Curtea a reținut că dispoziția privind admiterea cererii principale a

intrat în puterea lucrului judecat câtă vreme apelul declarat împotriva Sentinței

nr. 97/F/2006 a fost respins ca nefondat, iar recursul împotriva acestei

decizii a fost admis, cauza fiind trimisă spre judecare numai în ceea ce

privește capetele de cerere alternative, astfel încât apelul reclamantei a fost

respins, având în vedere că toate criticile au fost subsumate modului de

soluționare a Sentinței nr. 96/F/2006.

În ceea ce privește apelul pârâtei,

Curtea a reținut că deși temeiul de fapt și de drept al cererii reclamantei îl

constituie contractele de închiriere, instanța de fond în rejudecarea capetelor

de cerere alternative își motivează soluția pe dispozițiile art. 998 C. civ.,

or aceste două forme de răspundere nu pot fi antrenate concomitent. Reclamanta

se află într-o situație inechitabilă, potrivit căreia a fost obligată să-i

vândă spațiul comercial în litigiu prin negociere directă dar și să-i restituie

avansul achitat cu titlu de preț, precum și contravaloarea îmbunătățirilor

aduse imobilului.

Împotriva deciziei sus evocată a

declarat recurs reclamanta SC E.D. SRL

Urziceni

, în cadrul termenului legal, fără a

indica motivele de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ., prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din

Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC E.D. SRL

Urziceni

nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de

timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 4 iunie

2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul

judiciar (fila 10 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă

pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010, când procedura de citare

a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35

pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art.

9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și

să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de reclamanta SC E.D. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 525

din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2010.