ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 314/2008

HOTĂRÂRE
01.02.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 314/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4239

din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Maramureș s-a admis în parte acțiunea

precizată de reclamantul D.M. împotriva pârâtei SC P. SRL Baia Mare și s-a

constatat reziliat contractul de lucrări de finisaje interioare D + P + E nr. 1

încheiat de părți la 22 ianuarie 2004; reclamantul a fost autorizat să execute

cu un alt antreprenor, în contul pârâtei, lucrările restante și pe cale

necorespunzătoare calitativ în valoare de 16.455 RON și a fost obligată pârâta

să plătească reclamantului 6.546 RON reprezentând contravaloare lucrări

compromise și materiale depreciate; pârâta a fost obligată să plătească

reclamantului 23.001 RON penalități de întârziere și 2.482,620 RON cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de lucrări de finisaje

interioare la casa proprietatea reclamantului, pârâta s-a obligat să efectueze

lucrări de construcții, valoarea acestora fiind stabilită la 345.000.000 lei.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta SC P. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot

a hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 91 din 13 aprilie 2007,

a respins apelul pârâtei SC P. SRL BAIA MARE, reținând cu privire la lipsa

procedurii concilierii invocată de apelantă, că această susținere este nereală,

în cauză existând o intensă corespondență între părți cu privire la

soluționarea diferendului și un număr de minute care au cuprins rezultatele

concilierii și adaptarea succesivă a pozițiilor lor.

Culpa exclusivă a

reclamantului, prin care nu și-ar fi respectat obligațiile, constând în aprovizionări

aritmice, cu întârziere, nu a fost în nici un mod demonstrată de apelantă.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, pârâta SC P. SRL BAIA MARE a declarat recurs solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și respingerea

acțiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului,

recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a reținut în mod greșit că

s-a efectuat concilierea prealabilă și că nu s-a dovedit culpa exclusivă a

reclamantului prin nerespectarea obligațiilor asumate.

Totodată, se critică decizia

sub aspectul nepronunțării asupra cererii privind expertiza tehnică care putea

să determine realitatea derulării contractului și în funcție de obligațiile

asumate, dacă acestea au fost îndeplinite, culpa neputând fi determinată pe

baza de supoziții, ci pe baza realității faptice.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de

apel a reținut că procedura concilierii s-a efectuat, în cauza de față existând

corespondență între părți cu privire la soluționarea litigiului.

Cu privire la culpa

reclamantului, în mod corect s-a constatat din probatoriul administrat în cauză

că, aceasta nu poate fi reținută, având în vedere că pârâta este cea care nu

și-a onorat în întregime obligațiile stipulate în contract, efectuând lucrările

cu întârziere.

În ceea ce privește cererea

de efectuarea unei expertize tehnice, se constată că aceasta a fost corect

soluționată de  instanța de apel, față de concluziile scrise depuse de pârâtă

cu ocazia soluționării apelului, prin care solicită casarea cu trimitere la Tribunalul Maramureș pentru efectuarea unei expertize, în specialitatea construcții.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 91 din 13 aprilie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2008.

Sursă