ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1794/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

ianuarie 2007, reclamanta SC C.T. SRL BAIA MARE a solicitat obligarea pârâtei F.T.

MARAMUREȘ - Baia Mare la plata sumei de 209.844,69 lei (Ron) reprezentând

dobânzi legale și capitalizate (165.124,42) și diferența de curs valutar

(44.720,27) calculate în raport de cuantumul obligației bănești a pârâtei

(58.018 DOLARI S.U.A.) și perioada de la care această obligație a devenit

exigibilă până la 29 decembrie 2006.

Tribunalul Maramureș, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1017

din 2 aprilie 2007, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune

invocată de pârâta și a constatat prescrisă acțiunea reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 1717 din 4

iunie 2007 a aceleiași instanțe s-a admis cererea pârâtei și s-a dispus completarea

dispozitivului susmenționat hotărârii în sensul că reclamanta a fost obligată către

pârâtă la 2500 lei Ron reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de reclamanta SC C.T. SRL

împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a fost respins prin decizia

civilă nr. 247 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut în considerentele deciziei

că între părți a existat un litigiu ce a fost soluționat prin sentința civilă nr.

3136 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureș prin care în urma rezilierii

unui contract ce avea ca obiect spațiul proprietatea pârâtei aceasta din urmă a

fost obligată și la plata sumei de 58,018 dolari echivalentă în lei la data plății

și 71.564,016 lei vechi cheltuieli de judecată.

În raport de caracterul definitiv și

executării al acestei hotărâri, începând cu data de 14 decembrie 2002,

obligația pârâtei era certă, lichidă și exigibilă și din acest moment

reclamanta putea să pretindă atât executarea silită, cât și dobânzi

reprezentând sumele de bani ce constau în daunele interese moratorii pentru

repararea unui prejudiciu cauzat creditorului prin simpla întârziere în

executarea obligației sale, având ca obiect plata unei sume de bani.

S-a stabilit că în speță nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la

prescripția extinctivă, deoarece nu ne aflăm în prezența unor prestații

succesive momentul nașterii dreptului de a pretinde dobânzi este același cu

momentul nașterii dreptului la plata creanței principale.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC C.T. SRL cu sediul în Baia Mare a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, casarea hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

S-a susținut că ambele instanțe au

încălcat și aplicat greșit legea atunci când au constatat prescripția dreptului

la acțiune a capătului de cerere privind plata dobânzilor legale întemeiat pe

dispozițiile art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com., fără a avea în vedere că

acestea reprezintă fructe civile ale creanței, respectiv daune moratorii care

se calculează pe an, cu începere din momentul exigibilității creanței și până

la momentul la care a fost efectiv achitată având caracterul unei prestații

succesive.

Instanța, trebuia să verifice în ce

măsură operează prescripția pentru întreaga sumă și perioadă solicitată sau, o

parte, din acestea, în raport de data plății creanței stabilită prin sentința

civilă nr. 3136 din 4 decembrie 2002.

Recurenta, a solicitat în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea deciziei atacate cu

trimiterea cauzei la instanța de fond pe considerentul că ambele instanțe nu

s-au pronunțat asupra cererii privind suma de 44.720,27 lei reprezentând

diferența de curs valutar, ce rezultă din plata cu întârziere a creanței.

Recursul reclamantei este fondat

pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat prin acțiunea

înregistrată la 22 ianuarie 2007 obligarea pârâtei la plata sumei de 209.844,69

lei reprezentând dobânzi legale și capitalizate în cuantum de 165.124,42 lei și

diferența de curs valutar de 44.720,27 lei, toate calculate în raport de cuantumul

obligației bănești, pe care o avea pârâta de 58.018 DOLARI S.U.A., în baza

sentinței civile nr. 3136 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureș, secția

comercială, rămasă irevocabilă.

Această creanță pe care o avea

reclamanta a fost achitată de pârâtă conform procesului verbal din 4 aprilie

2006 al Biroului Executorului Judecătoresc V.G.

În raport de obiectul acțiunii, plata

dobânzilor legale conform art. 43 C. com., termenul de prescripție este de 3

ani potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și începe să curgă din momentul

nașterii dreptului la acțiune.

Așa fiind, din momentul obținerii

titlului executor de către creditoarea reclamantă se naște, pentru aceasta

dreptul la plata dobânzilor legale pentru neexecutarea obligației privind plata

debitului constatat prin sentința civilă nr. 3136 din 4 decembrie 2002 a

Tribunalului Maramureș, secția comercială.

De menționat că dobânzile se datorează

pe fiecare zi de întârziere și deci pentru reclamantă se naște în fiecare zi un

nou termen de prescripție.

În speță, recurenta-reclamantă poate

solicita dobânzi legale pe ultimii 3 ani în raport de data introducerii

acțiunii.

În speță, acțiunea s-a formulat la 22

ianuarie 2007 și reclamanta poate pretinde dobânzi cu începere de la 22

ianuarie 2004 și până la plata creanței 4 aprilie 2006 conform procesului

verbal al executorului judecătoresc din 4 aprilie 2006.

Este întemeiată și cealaltă critică a

recurentei cu privire la plata sumei de 44.720,27 lei reprezentând diferența de

curs valutar, capăt de cerere asupra căruia ambele instanțe nu s-au pronunțat.

Cum pentru examinarea acestor cereri

formulate de reclamantă (dobânzi și diferență de curs valutar) este necesară

administrarea de probe, iar instanța de apel s-a pronunțat pe excepția de

prescripție a dreptului la acțiune pe care a admis-o, urmează ca potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se admită recursul declarat

de reclamantă cu casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC C.T. SRL BAIA MARE împotriva deciziei civile nr. 247 din 12 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

mai 2008.