ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1794/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 ianuarie 2007, reclamanta SC C.T. SRL BAIA MARE a solicitat obligarea pârâtei F.T. MARAMUREȘ - Baia Mare la plata sumei de 209.844,69 lei (Ron) reprezentând dobânzi legale și capitalizate (165.124,42) și diferența de curs valutar (44.720,27) calculate în raport de cuantumul obligației bănești a pârâtei (58.018 DOLARI S.U.A.) și perioada de la care această obligație a devenit exigibilă până la 29 decembrie 2006. Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1017 din 2 aprilie 2007, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta și a constatat prescrisă acțiunea reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 1717 din 4 iunie 2007 a aceleiași instanțe s-a admis cererea pârâtei și s-a dispus completarea dispozitivului susmenționat hotărârii în sensul că reclamanta a fost obligată către pârâtă la 2500 lei Ron reprezentând cheltuieli de judecată. Apelul declarat de reclamanta SC C.T. SRL împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a fost respins prin decizia civilă nr. 247 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. S-a reținut în considerentele deciziei că între părți a existat un litigiu ce a fost soluționat prin sentința civilă nr. 3136 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureș prin care în urma rezilierii unui contract ce avea ca obiect spațiul proprietatea pârâtei aceasta din urmă a fost obligată și la plata sumei de 58,018 dolari echivalentă în lei la data plății și 71.564,016 lei vechi cheltuieli de judecată.

În raport de caracterul definitiv și executării al acestei hotărâri, începând cu data de 14 decembrie 2002, obligația pârâtei era certă, lichidă și exigibilă și din acest moment reclamanta putea să pretindă atât executarea silită, cât și dobânzi reprezentând sumele de bani ce constau în daunele interese moratorii pentru repararea unui prejudiciu cauzat creditorului prin simpla întârziere în executarea obligației sale, având ca obiect plata unei sume de bani. S-a stabilit că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, deoarece nu ne aflăm în prezența unor prestații succesive momentul nașterii dreptului de a pretinde dobânzi este același cu momentul nașterii dreptului la plata creanței principale.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.T. SRL cu sediul în Baia Mare a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. S-a susținut că ambele instanțe au încălcat și aplicat greșit legea atunci când au constatat prescripția dreptului la acțiune a capătului de cerere privind plata dobânzilor legale întemeiat pe dispozițiile art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com., fără a avea în vedere că acestea reprezintă fructe civile ale creanței, respectiv daune moratorii care se calculează pe an, cu începere din momentul exigibilității creanței și până la momentul la care a fost efectiv achitată având caracterul unei prestații succesive.

Instanța, trebuia să verifice în ce măsură operează prescripția pentru întreaga sumă și perioadă solicitată sau, o parte, din acestea, în raport de data plății creanței stabilită prin sentința civilă nr. 3136 din 4 decembrie 2002. Recurenta, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la instanța de fond pe considerentul că ambele instanțe nu s-au pronunțat asupra cererii privind suma de 44.720,27 lei reprezentând diferența de curs valutar, ce rezultă din plata cu întârziere a creanței.

Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat prin acțiunea înregistrată la 22 ianuarie 2007 obligarea pârâtei la plata sumei de 209.844,69 lei reprezentând dobânzi legale și capitalizate în cuantum de 165.124,42 lei și diferența de curs valutar de 44.720,27 lei, toate calculate în raport de cuantumul obligației bănești, pe care o avea pârâta de 58.018 DOLARI S.U.A., în baza sentinței civile nr. 3136 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureș, secția comercială, rămasă irevocabilă. Această creanță pe care o avea reclamanta a fost achitată de pârâtă conform procesului verbal din 4 aprilie 2006 al Biroului Executorului Judecătoresc V.G. În raport de obiectul acțiunii, plata dobânzilor legale conform art. 43 C. com., termenul de prescripție este de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și începe să curgă din momentul nașterii dreptului la acțiune.

Așa fiind, din momentul obținerii titlului executor de către creditoarea reclamantă se naște, pentru aceasta dreptul la plata dobânzilor legale pentru neexecutarea obligației privind plata debitului constatat prin sentința civilă nr. 3136 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureș, secția comercială. De menționat că dobânzile se datorează pe fiecare zi de întârziere și deci pentru reclamantă se naște în fiecare zi un nou termen de prescripție. În speță, recurenta-reclamantă poate solicita dobânzi legale pe ultimii 3 ani în raport de data introducerii acțiunii.

În speță, acțiunea s-a formulat la 22 ianuarie 2007 și reclamanta poate pretinde dobânzi cu începere de la 22 ianuarie 2004 și până la plata creanței 4 aprilie 2006 conform procesului verbal al executorului judecătoresc din 4 aprilie 2006. Este întemeiată și cealaltă critică a recurentei cu privire la plata sumei de 44.720,27 lei reprezentând diferența de curs valutar, capăt de cerere asupra căruia ambele instanțe nu s-au pronunțat. Cum pentru examinarea acestor cereri formulate de reclamantă (dobânzi și diferență de curs valutar) este necesară administrarea de probe, iar instanța de apel s-a pronunțat pe excepția de prescripție a dreptului la acțiune pe care a admis-o, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., să se admită recursul declarat de reclamantă cu casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL BAIA MARE împotriva deciziei civile nr. 247 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.