ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1154/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1154/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureș,
secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
4553 din 23 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL
cu sediul social în Baia Mare județul Maramureș în contradictoriu cu pârâtele
SC C.G. SA, SC A. SRL și SC D. SRL, toate cu sediul social în Baia Mare județul
Maramureș, în sensul că a constatat existența dreptului de servitute de trecere
cu o lățime de 7 m asupra fondului aservit înscris în CF nr. 13470 Baia Mare, nr.
top.2747/17/12/22/12/2 proprietatea pârâtei SC C. SA, constituit în favoarea
imobilului înscris în CF nr. 15794 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/8,
proprietatea reclamantei.
A fost dispusă
intabularea dreptului de servitute de trecere în cele două cărți funciare.
Au fost obligate
pârâtele SC A. SRL și SC D. SRL, prima proprietară a terenului dominat și
identificat prin CF nr. 17059 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/22/1 și a doua
proprietară a terenului dominat și identificat prin CF nr. 16956 Baia Mare, nr.
top 2747/17/12/22/6/2 să acorde reclamantei servitute de trecere în lățimea de 7 m pe calea de acces existentă.
De asemenea, a mai
fost obligată pârâta SC C. SA Baia Mare să plătească reclamantei suma de 7.170
Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă
judiciară de timbru.
În fundamentarea
acestei soluții s-a reținut că reclamanta este proprietara asupra terenurilor
identificate prin CF 16663 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/9; 2747/17/12/22/8
și CF 16880 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/7.
Pârâta SC C.G. SA,
prin întâmpinarea depusă la 7 iunie 2006 a precizat că este proprietara terenului identificat în CF nr. 13470 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/12/2 și a
solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și pentru lipsa calității
procesuale pasive.
Raportul de expertiză
tehnică întocmit în dosarul nr. 3126/2006 a expus că terenul proprietatea
reclamantului este loc înfundat.
S-a mai probat că
terenul este înconjurat de terenuri aflate în posesia altor proprietari.
Între Str. Bazaltului
(fostă Mărgeanului) și terenul proprietatea reclamantei, există drum amenajat
(platformă betonată), drum redat cu culoare albastră în anexa nr. 1 a
raportului de expertiză și pe care se desfășoară și în prezent accesul
reclamantei la calea publică. Acest drum este situat pe proprietatea pârâtei,
între punctele A-B-C, numărul topografic pe care este acest drum este
2747/17/12/22/12/2 înscris în CF 13470 Baia Mare în favoarea pârâtei SC C.G. SRL
Baia Mare.
Între punctele C-D,
drumul este situat pe nr. top 2747/17/12/22/6/2 înscris în CF în favoarea SC D.
SRL Baia Mare.
Fondul reclamantei
provine din patrimoniul fostei societăți SC C. SRL care înainte de anul 1990 a organizat un depozit de betonită. Ca depozitul să fie funcțional, același proprietar a
amenajat unicul drum de legătură cu drumul principal pe parcela din CF 13470
Baia Mare nr. top.2747/17/12/22/12/2 proprietatea pârâtei, în prezent succesoare
a SC C. SA Baia Mare.
Cu ocazia vânzării
activului „Depozit de betonită”, prin executare silită, proprietarul SC C. SA
Baia Mare a acordat reclamantei cumpărătoare și dreptul de trecere pe drumul
existent (contract 59 din 19 noiembrie 1998).
Prin contractul de
vânzare-cumpărare nr. 6 din 27 martie 2000 și nr. 3122 din 17 noiembrie 2000 SC
I.M. SA Baia Mare înființată prin dizolvarea SC C. SA Baia Mare a vândut
reclamantei terenurile, terenul proprietatea actuală a acesteia, cu clauza
acordării dreptului de servitute pe toate căile de acces în depozitul de
materiale.
La data încheierii
contractelor, autentificate la notar în data de 5 martie 2001 și respectiv 20
iunie 2006, s-a omis a se insera clauza privind acordarea servituții de
trecere.
Curtea de Apel Cluj,
secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr.
100 din 24 aprilie 2007, a respins apelul declarat de pârâta SC C.G. SA Baia
Mare împotriva sentinței civile nr. 4553 din 23 noiembrie 2006 pronunțată în
dosarul nr. 2348/100/2006 a Tribunalului Maramureș, pe care a menținut-o în
întregime. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de
pârâta apelantă, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca
nedovedite.
Excepția
inadmisibilității acțiunii invocată de apelantă în apel a fost respinsă
întrucât necesitatea identificării topografice a imobilului asupra căruia
urmează să se intabuleze dreptul de servitute a determinat promovarea unei
acțiuni în constatare.
Au fost preluate
toate argumentele instanței de fond care au condus la admiterea acțiunii
reclamantei SC C. SRL.
Împotriva deciziei
civile nr. 100 din 24 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC C.G. SA Baia
Mare, care în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului,
având în vedere că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății,
a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoios al acestuia,
deoarece prin nici un act nu s-a transmis servitutea de trecere pe un anumit
traseu și pe o lățime de 7 m.
Deși a fost propusă o
altă variantă de acces cu o lățime de 3 m (varianta 3 din Raportul de expertiză), instanțele nu s-au pronunțat asupra acestui aspect.
În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a mai evocat și împrejurarea că rezilierea contractului nr.
59/1998 pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale este singurul temei al
imposibilității de intabulare a dreptului de proprietate și a servituții de
trecere în CF în favoarea reclamantei.
Intimatele pârâte SC
A. SRL și SC D. SRL au depus întâmpinare prin care au cerut respingerea
recursului, iar intimata-reclamantă SC C. SRL a depus întâmpinare prin care a
solicitat la rândul ei respingerea aceluiași recurs.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate
în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge
ca nefondat recursul pârâtei SC C.G. SA pentru următoarele considerente.
Din verificarea
documentației, rezultă fără echivoc, că prin cererea de chemare în judecată,
așa cum a fost ea precizată la data de 10 mai 2006, s-a cerut instanței
constatarea existenței dreptului de servitute de trecere în lățime de 7 m asupra fondului dominant, înscris în CF 13470 Baia Mare, nr. top.2747/17/12/22/2 proprietatea
pârâtei, constituit în favoarea imobilului înscris în CF nr. 15794 Baia Mare, nr.
top 2747/17/12/22/8 și să dispună intabularea în cele două cărți funciare a
dreptului de servitute, în baza art. 624 C. civ.
S-a evocat că prin
contractul de vânzare-cumpărare nr. 59/19 noiembrie 1998 încheiat cu SC C. SA a
fost cumpărat, în cadrul procedurii silite a acestei societăți, imobilul
cuprins din depozit de betonită și teren în suprafață de 4138 mp, imobil care
se identifică în CF 15794 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/8.
Prin același
contract, SC C. SA a acordat servitute de trecere în favoarea cumpărătorului,
asupra terenului, cale de acces spre activul cumpărat.
Amplu documentat,
prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert ing. A.A., s-a evidențiat
că terenul identificat prin CF 16663 Baia Mare nr. top.2747/17/12/22/9,
2747/17/12/22/8 și CF 16880 Baia Mare nr. top. 2747/17/12/22/7 este loc
înfundat, respectiv un teren înconjurat din toate părțile de terenuri aflate în
proprietatea altor persoane, nu are nici o ieșire la drumul public sau dispune
de posibilități de acces la drumul public obiectiv insuficiente chiar și în
ipoteza unei valorificări maxime a lor de către proprietar. Conform schițelor
și actelor de proprietate, terenul reclamantei este înconjurat la vest de terenul
pârâtei, la nord de SC F.Z., la est de terenul Primăriei Baia Mare și la sud de
Calea Ferată.
În acest context,
justificat s-a constatat existența dreptului de servitute de trecere și
intabularea lui în cele două cărți funciare.
Este adevărat că prin
contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 978 din 5 martie 2001 la B.N.P.
V.M.B. din Baia Mare încheiat între SC I.M. SA în calitatea de vânzător și SC C.
SRL în calitatea de cumpărător, vizând terenul în suprafață de 4138 mp sub nr. top.2747/17/12/22/8
s-a omis a se insera clauza privind acordarea servituții de trecere, dar acest
drept nu poate fi pierdut de reclamantă, fiind dată eficiență juridică
dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 7/1996, dreptul expus anterior fiind
opozabil tuturor și fără înscrierea în CF atunci când provine din executarea
silită.
Este de necontestat,
că potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă
cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea
nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acțiunea
reclamantei ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor
ei structurale, precum și al funcțiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe
dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ
completă și larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar și de
natura soluției instanței, distinge între acțiuni în realizarea dreptului,
acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului și acțiuni în constituire
sau transformare.
Acțiunea în
constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului
reclamantei (acțiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenței dreptului
pârâtului (acțiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea
acțiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu
poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes și să nu se urmărească
constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în
constatare, în speță, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate
posibilitățile procedurale pe care reclamantele le au pentru a-și realiza
drepturile lor.
Pentru aceste rațiuni,
urmează a respinge, ca nefondat ,recursul pârâtei SC C.G. SA Baia Mare împotriva
deciziei civile nr. 100 din 24 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,
secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită
nici o cerință prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta SC C.G. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 100 din 24
aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 20 martie 2008.