ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1154/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4553 din 23 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL cu sediul social în Baia Mare județul Maramureș în contradictoriu cu pârâtele SC C.G. SA, SC A. SRL și SC D. SRL, toate cu sediul social în Baia Mare județul Maramureș, în sensul că a constatat existența dreptului de servitute de trecere cu o lățime de 7 m asupra fondului aservit înscris în CF nr. 13470 Baia Mare, nr. top.2747/17/12/22/12/2 proprietatea pârâtei SC C. SA, constituit în favoarea imobilului înscris în CF nr. 15794 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/8, proprietatea reclamantei.

A fost dispusă intabularea dreptului de servitute de trecere în cele două cărți funciare. Au fost obligate pârâtele SC A. SRL și SC D. SRL, prima proprietară a terenului dominat și identificat prin CF nr. 17059 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/22/1 și a doua proprietară a terenului dominat și identificat prin CF nr. 16956 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/6/2 să acorde reclamantei servitute de trecere în lățimea de 7 m pe calea de acces existentă. De asemenea, a mai fost obligată pârâta SC C. SA Baia Mare să plătească reclamantei suma de 7.170 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut că reclamanta este proprietara asupra terenurilor identificate prin CF 16663 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/9; 2747/17/12/22/8 și CF 16880 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/7.

Pârâta SC C.G. SA, prin întâmpinarea depusă la 7 iunie 2006 a precizat că este proprietara terenului identificat în CF nr. 13470 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/12/2 și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și pentru lipsa calității procesuale pasive. Raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 3126/2006 a expus că terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat. S-a mai probat că terenul este înconjurat de terenuri aflate în posesia altor proprietari. Între Str. Bazaltului (fostă Mărgeanului) și terenul proprietatea reclamantei, există drum amenajat (platformă betonată), drum redat cu culoare albastră în anexa nr. 1 a raportului de expertiză și pe care se desfășoară și în prezent accesul reclamantei la calea publică.

Acest drum este situat pe proprietatea pârâtei, între punctele A-B-C, numărul topografic pe care este acest drum este 2747/17/12/22/12/2 înscris în CF 13470 Baia Mare în favoarea pârâtei SC C.G. SRL Baia Mare. Între punctele C-D, drumul este situat pe nr. top 2747/17/12/22/6/2 înscris în CF în favoarea SC D. SRL Baia Mare. Fondul reclamantei provine din patrimoniul fostei societăți SC C. SRL care înainte de anul 1990 a organizat un depozit de betonită. Ca depozitul să fie funcțional, același proprietar a amenajat unicul drum de legătură cu drumul principal pe parcela din CF 13470 Baia Mare nr. top.2747/17/12/22/12/2 proprietatea pârâtei, în prezent succesoare a SC C. SA Baia Mare.

Cu ocazia vânzării activului „Depozit de betonită”, prin executare silită, proprietarul SC C. SA Baia Mare a acordat reclamantei cumpărătoare și dreptul de trecere pe drumul existent (contract 59 din 19 noiembrie 1998). Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din 27 martie 2000 și nr. 3122 din 17 noiembrie 2000 SC I.M. SA Baia Mare înființată prin dizolvarea SC C. SA Baia Mare a vândut reclamantei terenurile, terenul proprietatea actuală a acesteia, cu clauza acordării dreptului de servitute pe toate căile de acces în depozitul de materiale. La data încheierii contractelor, autentificate la notar în data de 5 martie 2001 și respectiv 20 iunie 2006, s-a omis a se insera clauza privind acordarea servituții de trecere.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 100 din 24 aprilie 2007, a respins apelul declarat de pârâta SC C.G. SA Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 4553 din 23 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2348/100/2006 a Tribunalului Maramureș, pe care a menținut-o în întregime. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta apelantă, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedite. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de apelantă în apel a fost respinsă întrucât necesitatea identificării topografice a imobilului asupra căruia urmează să se intabuleze dreptul de servitute a determinat promovarea unei acțiuni în constatare.

Au fost preluate toate argumentele instanței de fond care au condus la admiterea acțiunii reclamantei SC C. SRL. Împotriva deciziei civile nr. 100 din 24 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC C.G. SA Baia Mare, care în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, având în vedere că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoios al acestuia, deoarece prin nici un act nu s-a transmis servitutea de trecere pe un anumit traseu și pe o lățime de 7 m. Deși a fost propusă o altă variantă de acces cu o lățime de 3 m (varianta 3 din Raportul de expertiză), instanțele nu s-au pronunțat asupra acestui aspect.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a mai evocat și împrejurarea că rezilierea contractului nr. 59/1998 pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale este singurul temei al imposibilității de intabulare a dreptului de proprietate și a servituții de trecere în CF în favoarea reclamantei. Intimatele pârâte SC A. SRL și SC D. SRL au depus întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului, iar intimata-reclamantă SC C. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat la rândul ei respingerea aceluiași recurs. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC C.G.

SA pentru următoarele considerente. Din verificarea documentației, rezultă fără echivoc, că prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost ea precizată la data de 10 mai 2006, s-a cerut instanței constatarea existenței dreptului de servitute de trecere în lățime de 7 m asupra fondului dominant, înscris în CF 13470 Baia Mare, nr. top.2747/17/12/22/2 proprietatea pârâtei, constituit în favoarea imobilului înscris în CF nr. 15794 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/8 și să dispună intabularea în cele două cărți funciare a dreptului de servitute, în baza art. 624 C. civ. S-a evocat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 59/19 noiembrie 1998 încheiat cu SC C. SA a fost cumpărat, în cadrul procedurii silite a acestei societăți, imobilul cuprins din depozit de betonită și teren în suprafață de 4138 mp, imobil care se identifică în CF 15794 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/8.

Prin același contract, SC C. SA a acordat servitute de trecere în favoarea cumpărătorului, asupra terenului, cale de acces spre activul cumpărat. Amplu documentat, prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert ing. A.A., s-a evidențiat că terenul identificat prin CF 16663 Baia Mare nr. top.2747/17/12/22/9, 2747/17/12/22/8 și CF 16880 Baia Mare nr. top. 2747/17/12/22/7 este loc înfundat, respectiv un teren înconjurat din toate părțile de terenuri aflate în proprietatea altor persoane, nu are nici o ieșire la drumul public sau dispune de posibilități de acces la drumul public obiectiv insuficiente chiar și în ipoteza unei valorificări maxime a lor de către proprietar. Conform schițelor și actelor de proprietate, terenul reclamantei este înconjurat la vest de terenul pârâtei, la nord de SC F.Z., la est de terenul Primăriei Baia Mare și la sud de Calea Ferată.

În acest context, justificat s-a constatat existența dreptului de servitute de trecere și intabularea lui în cele două cărți funciare. Este adevărat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 978 din 5 martie 2001 la B.N.P. V.M.B. din Baia Mare încheiat între SC I.M. SA în calitatea de vânzător și SC C. SRL în calitatea de cumpărător, vizând terenul în suprafață de 4138 mp sub nr. top.2747/17/12/22/8 s-a omis a se insera clauza privind acordarea servituții de trecere, dar acest drept nu poate fi pierdut de reclamantă, fiind dată eficiență juridică dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 7/1996, dreptul expus anterior fiind opozabil tuturor și fără înscrierea în CF atunci când provine din executarea silită.

Este de necontestat, că potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acțiunea reclamantei ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum și al funcțiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ completă și larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar și de natura soluției instanței, distinge între acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului și acțiuni în constituire sau transformare.

Acțiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantei (acțiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenței dreptului pârâtului (acțiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acțiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes și să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în constatare, în speță, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilitățile procedurale pe care reclamantele le au pentru a-și realiza drepturile lor. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat ,recursul pârâtei SC C.G.

SA Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 100 din 24 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.G. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 100 din 24 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 martie 2008.