ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Buzău la 8 noiembrie 2001 reclamanta M.P. a formulat o contestație

împotriva dispozițiilor nr. 21 din 9 octombrie 2001 și nr. 22 din 9 octombrie

2001 emise de Primarul comunei Vâlcele județul Buzău precum și a deciziei nr.

20 din 9 octombrie 2001 emisă de SA A. SA Vâlcele.

Reclamanta

a solicitat în contradictoriu cu cele două intimate-pârâte desființarea în

parte a deciziilor și acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr.

10/2001.

Motivul

contestației indicat în acțiune s-a referit la faptul că este vorba de unul și

același imobil.

Prin

Dispoziția nr. 21 din 5 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Vâlcele

județul Buzău s-a respins în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

cererea de restituire în natură pentru imobilul revendicat, acesta devenind

sediul Primăriei Vâlcele.

În

motivare s-au avut în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 134/1998 a

Tribunalului Buzău privind acordarea de despăgubiri pentru sediul Primăriei și

ordinul de plată nr. 152/1998 al D.G.P.F.P. Buzău, pentru suma de 132.030.103

lei.

Dispoziția

nr. 22 din 9 octombrie 2001 a Primarului comunei Vâlcele județul Buzău a

aprobat restituirea în natură a suprafeței de 300 ha, teren intravilan la vest

de nr. 196 în comuna Vâlcele.

S-a

motivat această dispoziție în fapt pe împrejurarea că s-a retrocedat un alt

amplasament decât terenul revendicat, intravilan din jurul Primăriei și în

drept s-a întemeiat soluția pe art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Decizia

nr. 20 din 9 octombrie 2001 a SA A. SA Vâlcele a dispus restituirea a celor

două magazii solicitate și a terenului aferent acestora.

La

4 septembrie 2002 reclamanta a precizat acțiunea solicitând:

a)

referitor la Dispoziția nr. 21/2001, actualizarea despăgubirilor primite pentru

conac la valoarea reală a construcțiilor;

b)

referitor la 3 ha teren aferent clădirii Primăriei, care este liber,

restituirea terenului de la deținătorul actual SA A. SA Vâlcele în natură, cele

două magazii de pe acesta, fiindu-i restituite prin dispoziția nr. 20 din 9

octombrie 2001; legat de acest capăt de cerere a mai solicitat crearea unui

drept de superficie în favoarea Primarului pe acest teren și a unei alei de

acces;

c)

referitor la decizia nr. 20/2001, a cerut să se stabilească care este terenul

aferent celor 2 magazii.

d)

restituirea celor 3 ha menționate în dispoziția nr. 22 din 9 octombrie 2001, cu

demarcarea acestui teren.

Tribunalul

Buzău prin sentința civilă nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a admis contestația

astfel cum a fost precizată împotriva dispozițiilor nr. 21 din 9 noiembrie

2001, nr. 22 din 9 octombrie 2001 emise de Primăria comunei Vâlcele județul

Buzău și a deciziei nr. 20 din 9 octombrie 2001 emisă de SA A. SA Vâlcele.

Au

fost anulate dispozițiile mai sus amintite.

A

fost obligată SC A. SA Vâlcele să restituie în natură reclamantei teren de

33.899,37 mp situat în intravilanul comunei Vâlcele identificat în expertiza

lui G.N., marcat cu albastru, în suprafață de 3.778,58 și cu galben, în

suprafață de 30.120,80 mp precum și un număr de 12 construcții existente pe

acest teren identificat prin reperele din expertiza tehnică P.M. notate cu

numerele 3–11, 13, 17, 19.

Au

fost stabilite măsuri reparatorii pentru 240.600.000 lei reprezentând diferența

de valoare dintre valoarea despăgubirilor încasate de reclamantă potrivit Legii

nr. 112/1995 în contul imobilului expropriat (conac), sumă actualizată la

indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului care se acordă în

condițiile art. 19 alin. (2) teza 2 din Legea nr. 10/2001.

S-a

luat act de declarația reclamantei de renunțare la judecarea cererii privind

constituirea dreptului de superficie și a unei căi de acces în folosul pârâtei

Primăria.

Pentru

a motiva această soluție instanța a reținut următoarele:

C.M.,

prin testamentul întocmit la 20 ianuarie 1928, transcris în registrul de

mutațiuni imobiliare al Judecătoriei Râmnicu Sărat la nr. 1363 din 15 aprilie

1941, a lăsat întreaga avere fiilor săi C.M. și C.R., între bunurile acestea

fiind și un conac cu teren aferent situat în comuna Vâlcele Județul Buzău.

Acest imobil cu terenul aferent a fost preluat în proprietatea statului prin

Decretul nr. 83/1949 de la frații C.M. și R.

De

pe urma fraților C. decedați R. la 18 ianuarie 1988 și M. la 20 septembrie

1995, au rămas ca unici moștenitori soții M.P. și T.

Pe

M.T., decedat la 27 mai 1998 l-a moștenit M.P. în calitate de soție

supraviețuitoare.

Pentru

conacul preluat prin Decretul de expropriere nr. 83/1949 M.P. a primit

despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 conform deciziei civile nr. 134 din

23 februarie 1980 a Tribunalului Buzău, decizie irevocabilă.

Despăgubirile

de 133.031.103 lei au fost încasate de beneficiară prin Ordinul de plată nr.

152 din 28 decembrie 1998 emis de D.F.P. Buzău.

Referitor

la terenul aferent imobilului ce formează sediul Primăriei și construcțiile

existente pe acest teren, instanța a reținut că expertiza a identificat un

teren în suprafață de 35.836,70 mp, compus din 1.936,70 mp aferent sediului

Primăriei, 3.778,57 mp livadă și 30.120,80 mp ocupat de construcții.

S-a

reținut că reclamanta a solicitat restituirea numai a suprafeței de 33.899,37

mp adică 3.778,57 mp liber de construcții și 30.120,87 mp ocupat cu 17

construcții, individualizate prin expertiză. Din aceste din urmă construcții,

tot din raportul de expertiză, s-a reținut că 12 au aparținut familiei C.,

autorii reclamantelor (8 definitive și 4 ușor demontabile) iar 5 edificate de

CAP din comună, deținute abuziv de SC A. SA Vâlcele.

Tribunalul

a reținut că nu numai clădirile de la pct. 7 și 9 din expertiză au aparținut

autorilor lor, ci și celelalte identificate până la 12, situație coroborată și

cu date de la Arhivele Statului, sucursala județului Buzău.

S-au

considerat lovite de nulitate Dispozițiile 22/2001 și 20/2000 pentru că terenul

solicitat și respins de la restituirea prin Dispoziția 22, aparținea SC A. SA

Vâlcele și nu Primăriei care a emis dispoziția.

Decizia

nr. 20/2001 s-a considerat nulă pentru că nu a individualizat nici

construcțiile existente din cele 17 și nici terenul retrocedat.

Cât

privește despăgubirile în raport de valoarea încasată în temeiul Legii 112/1995

s-a reținut că prin dispoziția nr. 21/201 nu s-a rezolvat această cerere. A

fost respinsă cererea de restituire în natură, deși nu se formulase o asemenea

cerere prin notificare.

S-a

avut în vedere raportul expertizei tehnice efectuat în cauză pentru obligarea

la diferența de valoare.

Curtea

de Apel Ploiești prin decizia nr. 41 din 7 martie 2003 a respins ca nefondat

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 545/2002 de către pârâta SC A.

SA Vâlcele.

Criticile,

referitoare la: faptul că restituirea terenului intravilan nu face obiectul

Legii nr. 10/2001 și nici al Legii nr. 18/1991; că societatea pârâtă are titlu

de proprietate pe teren; că instanța a acordat mai mult decât a cerut

reclamanta și anume 12 în loc de 2 imobile, au fost respinse ca nefondate.

Astfel,

s-a reținut că Legea nr. 18/1991 nu se referă decât la terenurile din

extravilan, or cererea a privit terenul din intravilanul comunei (terenuri

aferente conacului din comună, care a devenit sediul Primăriei).

Deși s-a reținut că din

construcțiile de pe teren, identificate de expertiza, numai cele

individualizate prin pct. 6 și 9 au aparținut în proprietatea reclamantei,

tribunalul a reținut că și celelalte construcții identificate de raportul de

expertiză provin de pe urma acestora, constituind anexe sau dependințe la

imobilul expropriat, așa cum rezultă din actele emise de Filiala Arhivelor

Statului Buzău și din expertiză.

Pe de altă parte s-a constatat că

pentru nici una din cele 17 construcții existente pârâtele nu au putut prezenta

documentația tehnică justificativă, pârâtul nu a formulat obiecțiuni la

expertiză și nici pretenții pe cale reconvențională.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termenul legal pârâta SC A. SA Vâlcele.

Criticile au fost întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. și s-au referit la următoarele:

- instanța a acordat mai mult decât

s-a cerut. Prin modificarea notificării și a acțiunii reclamanta a cerut

restituirea a 2 magazii iar instanța i-a acordat 12 construcții. Cu privire la

acest aspect recurenta a arătat că nu s-a făcut dovada că la expropriere M. și

R.C. au avut 12 construcții, documentele prezentate demonstrând că aceștia

dețineau doar 7 imobile;

- instanța nu s-a pronunțat asupra

unor mijloace de probă hotărâtoare în dezlegarea pricinii, documente care

dovedeau toate că CAP a preluat numai 4 construcții, celelalte fiind construite

de fostul CAP;

- greșit i s-a restituit reclamantei

teren în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece există demersuri de restituire

către reclamantă a unor terenuri în temeiul Legii nr. 18/1991.

Recursul este fondat numai în parte

cât privește critica întemeiată pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că

instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut.

Într-adevăr dispunând obligarea

pârâtei SC A. SA Vâlcele la restituirea a 12 clădiri identificate în expertiză

s-a încălcat principiul disponibilității.

În acțiunea principală introductivă

reclamanta a pretins 2 magazii, în notificarea rezolvată prin Dispoziția nr.

20/2001 (fila dosar fond) s-au solicitat 2 magazii, asemenea și prin

completarea la notificarea (filele 92 și 93 dosar fond).

Prin precizarea de acțiune, singura

din dosar, fila 86, la 4 septembrie 2002 reclamanta specifică în mod expres în

pagina 2 a completării (fila 87) ”am solicitat să mi se restituie în natură

două magazii” criticând faptul că acestea nu s-au individualizat, între

celelalte clădiri existente pe teren.

Extinderea pretențiilor, formulate

prin note scrise depuse la dosar și susținută în fond, cum este cazul în speță,

nu are valoare procedurală de modificare a acțiuni.

De altfel modificarea unei

contestații întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu se poate face în

afara cadrului procesual prevăzut de această lege specială, neputându-se

formula pretenția asupra unor imobile care nu au fost revendicate prin

procedura prealabilă a notificării, rezolvarea unei asemenea cereri neputând fi

posibilă direct în instanță pentru că s-ar eluda, fără îndoială, procedura

specială prevăzută de legea aplicabilă cauzei.

O

decizie de restituire care s-a referit la cererea cu care a fost investită,

notificarea, nu poate fi anulată și modificată, prin majorarea obligației de

restituire pentru bunuri care nu au fost pretinse prin notificare.

În altă ordine de idei este de

reținut că nu s-a făcut dovada că la preluarea conacului proprietatea fraților

C. clădirea principală avea un număr de 12 construcții anexe, cum s-au

identificat în expertiză.

Din documentul furnizat de Arhivele

Statului (fila 17 în dosar de apel) rezultă că prin Decretul 83/1949 s-a

expropriat de la M. și R.C. în comuna Vâlcele la capitolul clădiri următoarele:

o clădire administrativă, o locuință administrativă, două locuințe personal,

două grajduri vite, o magazie de cereale în total 7.

Din aceste clădiri prin notificare

prealabilă conform procedurii din Legea nr. 10/2001 s-au solicitat numai două

magazii identificate în cuprinsul expertizei la pct. 6 și 9.

Pe cale de consecință se va admite

recursul sub aspectul arătat și se va modifica decizia în sensul admiterii

apelului împotriva sentinței civile nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a

Tribunalului Buzău și obligarea pârâtei SC A. SA Vâlcele să restituie un număr

de două construcții (magazii) existente pe terenul marcat cu galben,

identificate prin numerele 6 și 9 în expertiza P.M. Se va înlătura obligația

acestei pârâte să restituie clădirile identificate la numerele 3, 5, 7, 8, 10,

11, 13 și 19 din expertiza P.M. Celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 545

din 28 noiembrie 2002 vor fi menținute.

Celelalte critici, care de altfel au

fost formulate de pârâtă și în apel, au fost în mod corect respinse de instanță

pe baza unei analize amănunțite a probelor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC A. SA împotriva deciziei civile nr. 41 din 7 martie 2003 a Curții de Apel

Ploiești pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtei SC A. SA

împotriva sentinței civile nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalul Buzău.

Schimbă în parte sentința nr.

545/2002 în sensul că obligă pârâta SC A. SA să restituie în natură reclamantei

două magazii de pe terenul în suprafață de 30.120,80 mp identificat la nr. 6 și

9, în anexa la expertiză P.M.(f. 131 dosar fond).

Înlătură obligația acestei pârâte de

a restitui în natură construcțiile notate cu nr. 3-5, 7, 8, 10, 11, 13 și 19,

de pe aceeași suprafață de teren în aceeași expertiză.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței civile nr. 545/2002.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2005.