ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3741/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea nr. 68/2002

formulată în baza Legii nr. 10/2001 și adresată, inițial, Prefecturii județului

Maramureș, numiții R.M. și R.M.B. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii,

sub forma despăgubirilor bănești, pentru terenul în suprafață de 878 mp

identificat în C.F. Bușag nr.327, nr.top. 721/2, bun care a aparținut autoarei

B.A.

Primarul comunei Tăuții Măgherăuș,

județul Maramureș, instituție învestită cu soluționarea notificării, prin

dispoziția nr. 300 din 29 august 2003, a respins solicitarea adresată de R.M.

și R.M.B. cu motivarea că petenții nu fac dovada calității de moștenitor ai

proprietarilor înscriși în coala funciară și nu probează preluarea abuzivă de

către stat a bunului.

La data de 24 noiembrie 2003 reclamanții

R.M. și R.M.B. au contestat în justiție dispoziția nr. 300 din 29 august 2003

emisă de pârâtul primarul comunei Tăuții Măgherăuș, județul Maramureș,

solicitând anularea actului și acordarea de despăgubiri pentru terenul situat

în satul Bușag, notat în C.F. nr. 470, nr.top. 204, 205 și 202/2 pe care se

găsesc în prezent căminul cultural și o remiză de pompieri.

Prin notificarea nr. 228/2001 R.M.

și R.M.B. au solicitat măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești,

pentru terenul în suprafață de 12,5 ari identificat în C.F. Bușag nr. 470

nr.top. 202, 203, 204, solicitare respinsă prin dispoziția nr. 4 din 5 ianuarie

2004 emisă de primarul comunei Tăuții Măgherăuș, județul Maramureș, cu aceeași

motivare, în sensul că petenții nu fac dovada că sunt moștenitorii

proprietarilor tabulari și nu probează preluarea abuzivă a bunului de către

stat.

La data de 11 februarie 2004

reclamanții R.M. și R.M.B. și-au precizat acțiunea în sensul că solicită

anularea atât a dispoziției nr. 300 din 29 august 2003, cât și a dispoziției

nr. 4 din 5 ianuarie 2004, ambele emise de pârâtul primarul comunei Tăuții

Măgherăuș, județul Maramureș.

Tribunalul Maramureș, secția civilă,

prin sentința nr. 405 din 7 aprilie 2004, a admis în parte acțiunea

reclamanților, a anulat dispoziția nr.4 din 5 ianuarie 2004 dată de pârâtul

primarul comunei Tăuții Măgherăuș în baza notificării nr. 228/2001 și a obligat

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Tăuții Măgherăuș să acorde

reclamanților măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 12,5 ari

teren situat în localitatea Bușag, aferent căminului cultural. Prin aceeași

sentință s-a respins acțiunea în anularea dispoziției nr. 300 din 29 august

2003 dată de același pârât.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut și motivat că referitor la calitatea reclamanților de

moștenitori ai proprietarilor tabulari ai imobilului înscris în C.F. nr. 470

Bușag, cererea de restituire a acestuia are valoare de acceptare a succesiunii

pentru bunurile solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Reclamanții sunt

moștenitorii persoanelor îndreptățite, R.M. în calitate de fiu al lui R.A.(A.)

și R.M.B. în calitate de moștenitoare a numitei B.A., care, la rându-i, a fost

fiica lui R.A.(A.), căsătorit cu R.I. Reclamantul R.M., căsătorit cu M.A., a fost

frate cu A.R. Acesta a fost unul din proprietarii menționați în C.F. nr. 470

Bușag, respectiv pentru cota de 2/4 din cele trei numere topografice 202, 203

și 204, dar nici unul dintre descendenții celorlalți proprietari nu au

solicitat măsuri reparatorii pentru terenul de 12,5 ari. Cum acest teren este

ocupat de Căminul cultural al localității Bușag, prima instanță a hotărât că

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent.

Cu referire la terenul de 878 mp ce

face obiectul dispoziției nr. 300 din 29 august 2003, acesta a fost solicitat

de reclamanți în temeiul Legii nr. 18/1991 și nu a fost inclus în titlul de

proprietate nr. 44097/51 din 19 noiembrie 1997, deși petenții aveau

posibilitatea să atace hotărârea comisiei de validare a terenurilor. Cum

terenul în suprafață de 878 mp nu este disponibil, fiind ocupat de construcția

unui terț și întrucât a fost solicitat de reclamanți în temeiul Legii nr.

18/1991, tribunalul a conchis că bunul nu face obiect de reglementare a Legii

nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 1844/A din 30 august 2004, a admis apelul declarat de pârâtul

primarul comunei Tăuții Măgherăuș, județul Maramureș și a schimbat în tot

sentința Tribunalului Maramureș în sensul că a respins în întregime acțiunea

formulată de reclamanții R.M. și R.M.B.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut și motivat următoarele:

Reclamantul R.M. și numita B.A.,

antecesoarea reclamantei R.M.B., prin cererea înregistrată sub nr. 1534 din 18

ianuarie 1991 la Comisia locală Tăuții Măgherăuș, au solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate după antecesorii lor, R.T. și R.I., pentru suprafața

de 8,50 ha teren arabil. Prin titlul de proprietate nr. 44097/51 din 19

noiembrie 1997 eliberat de Comisia județeană Maramureș de aplicare a Legii nr.

18/1991, reclamantului R.M. și numitei R.I., antecesoarea reclamantei R.M.B.,

li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 13 ha și 3799

mp.

Prin cererea înregistrată la Comisia

Locală Tăuții Măgherăuș de aplicare a Legii nr. 18/1991 sub nr. 721 din 26

martie 1998 reclamantul R.M. și antecesoarea reclamantei R.M.B. au solicitat,

în baza Legii nr. 169/1997, suprafața de 2290 mp înscrisă în C.F. 470 Bușag.

Prin hotărârea nr. 484 din 27 iunie 2002 a Comisiei județene Maramureș de

aplicare a legilor fondului funciar s-a validat suprafața de teren agricol din

anexa 28 Tăuții Măgherăuș, poziția 2, privitoare la reclamanți pentru suprafața

de 1,10 ha.

Din cele de mai sus instanța de apel

a conchis că regimul juridic al terenului în litigiu a fost reglementat prin

Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000, fiind solicitat de reclamanți prin cererile

formulate în anii 1991 și 1998, situație în care, conform dispozițiilor art. 8

din Legea nr. 10/2001, terenul cerut prin acțiune și cererea precizatoare nu

intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, au declarat recurs reclamanții R.M. și R.M.B., care au invocat

următoarele critici: greșit și fără nici un temei instanța de apel a reținut că

terenul în suprafață de 1250 mp a intrat sub incidența Legilor fondului funciar

nr. 18/1991 și nr. 1/2000; terenul ce face obiectul litigiului nu a format

obiect al Legii nr. 18/1991, el neputând fi atribuit în natură în baza acestui

act normativ, odată ce pe teren au fost ridicate două construcții ocupate de

căminul cultural și remiza de pompieri; că terenul nu a format obiect al

legilor fondului funciar, rezultă din schițele anexe ale procesului-verbal de

punere în posesie prin care se atestă că respectiva suprafață de teren este în

afara parcelelor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza

legilor anterioare.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed:

Prin notificarea nr. 228/2001 (fila

33 dosar de fond) îndreptată, ulterior, spre soluționare la Primăria comunei

Tăuții Măgherăuș, reclamanții R.M. și R.M.B. au solicitat, în temeiul Legii nr.

10/2001, măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 12,5 ari,

identificat în C.F. Bușag nr. 470, nr. top. 202, 203, 204, pe care este

construit Căminul Cultural Bușag.

Potrivit extrasului de carte

funciară nr. 470 Bușag (fila 48 dosar fond), imobilul înscris la nr. top. 202,

203 și 204 a constituit casă, curte în intravilan, grădină și fânaț, și a fost

proprietatea lui R.M. a lui G., căsătorit cu M.A., în cotă de 2/4 parte, R.A.

și A.R. cu o cotă de câte 1/4 parte fiecare. Din afirmațiile părților, pe

terenul de 12,5 ari se găsesc, în prezent, două construcții ocupate de Căminul

Cultural Bușag și o remiză de pompieri.

În conformitate cu art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile

situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Ținând seama că legiuitorul a avut

în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea „și

nerestituite” cuprinsă în art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de

reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte

normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul

funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele

terenuri din intravilanul localităților, care, până la intrarea în vigoare a

acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral

persoanelor îndreptățite.

Așadar, pentru a fi exclus de la

incidența Legii nr. 10/2001, imobilul intravilan trebuia să fi făcut obiectul

de reglementare al legilor fondului funciar și, totodată, reparația pentru

preluarea abuzivă să se fi realizat efectiv în temeiul acestor acte normative.

Faptul că demersurile reclamanților în temeiul legilor fondului funciar au

privit și terenul intravilan ce face obiectul recursului de față, nu exclude

incidența Legii nr. 10/2001, cât timp atari demersuri nu au fost finalizate

potrivit legilor anterioare de fond funciar. Simpla solicitare de reconstituire

a proprietății imobiliare intravilane în temeiul legilor fondului funciar,

solicitare nefinalizată prin emiterea titlului de proprietate, nu face

inadmisibil demersul întreprins, pentru același imobil intravilan, în temeiul

Legii nr. 10/2001, având în vedere caracterul acestui act normativ, de

complinire în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu pentru

abuzurile comise în trecut.

Deoarece, în speță, instanța de apel

a decis, greșit, contrariul și a soluționat cauza în temeiul unei excepții

procedurale ce viza inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 10/2001 la

pretenția dedusă judecății, se impune admiterea recursului declarat de

reclamanți, casarea deciziei și reluarea judecății în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

R.M. și R.M.B. împotriva deciziei nr. 1844/A din 30 august 2004 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 mai 2007