ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3741/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea nr. 68/2002 formulată în baza Legii nr. 10/2001 și adresată, inițial, Prefecturii județului Maramureș, numiții R.M. și R.M.B. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești, pentru terenul în suprafață de 878 mp identificat în C.F. Bușag nr.327, nr.top. 721/2, bun care a aparținut autoarei B.A. Primarul comunei Tăuții Măgherăuș, județul Maramureș, instituție învestită cu soluționarea notificării, prin dispoziția nr. 300 din 29 august 2003, a respins solicitarea adresată de R.M. și R.M.B. cu motivarea că petenții nu fac dovada calității de moștenitor ai proprietarilor înscriși în coala funciară și nu probează preluarea abuzivă de către stat a bunului.

La data de 24 noiembrie 2003 reclamanții R.M. și R.M.B. au contestat în justiție dispoziția nr. 300 din 29 august 2003 emisă de pârâtul primarul comunei Tăuții Măgherăuș, județul Maramureș, solicitând anularea actului și acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în satul Bușag, notat în C.F. nr. 470, nr.top. 204, 205 și 202/2 pe care se găsesc în prezent căminul cultural și o remiză de pompieri. Prin notificarea nr. 228/2001 R.M. și R.M.B. au solicitat măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești, pentru terenul în suprafață de 12,5 ari identificat în C.F. Bușag nr. 470 nr.top. 202, 203, 204, solicitare respinsă prin dispoziția nr. 4 din 5 ianuarie 2004 emisă de primarul comunei Tăuții Măgherăuș, județul Maramureș, cu aceeași motivare, în sensul că petenții nu fac dovada că sunt moștenitorii proprietarilor tabulari și nu probează preluarea abuzivă a bunului de către stat.

La data de 11 februarie 2004 reclamanții R.M. și R.M.B. și-au precizat acțiunea în sensul că solicită anularea atât a dispoziției nr. 300 din 29 august 2003, cât și a dispoziției nr. 4 din 5 ianuarie 2004, ambele emise de pârâtul primarul comunei Tăuții Măgherăuș, județul Maramureș. Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin sentința nr. 405 din 7 aprilie 2004, a admis în parte acțiunea reclamanților, a anulat dispoziția nr.4 din 5 ianuarie 2004 dată de pârâtul primarul comunei Tăuții Măgherăuș în baza notificării nr. 228/2001 și a obligat Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Tăuții Măgherăuș să acorde reclamanților măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 12,5 ari teren situat în localitatea Bușag, aferent căminului cultural.

Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea în anularea dispoziției nr. 300 din 29 august 2003 dată de același pârât. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că referitor la calitatea reclamanților de moștenitori ai proprietarilor tabulari ai imobilului înscris în C.F. nr. 470 Bușag, cererea de restituire a acestuia are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Reclamanții sunt moștenitorii persoanelor îndreptățite, R.M. în calitate de fiu al lui R.A.(A.) și R.M.B. în calitate de moștenitoare a numitei B.A., care, la rându-i, a fost fiica lui R.A.(A.), căsătorit cu R.I. Reclamantul R.M., căsătorit cu M.A., a fost frate cu A.R.

Acesta a fost unul din proprietarii menționați în C.F. nr. 470 Bușag, respectiv pentru cota de 2/4 din cele trei numere topografice 202, 203 și 204, dar nici unul dintre descendenții celorlalți proprietari nu au solicitat măsuri reparatorii pentru terenul de 12,5 ari. Cum acest teren este ocupat de Căminul cultural al localității Bușag, prima instanță a hotărât că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent. Cu referire la terenul de 878 mp ce face obiectul dispoziției nr. 300 din 29 august 2003, acesta a fost solicitat de reclamanți în temeiul Legii nr. 18/1991 și nu a fost inclus în titlul de proprietate nr. 44097/51 din 19 noiembrie 1997, deși petenții aveau posibilitatea să atace hotărârea comisiei de validare a terenurilor.

Cum terenul în suprafață de 878 mp nu este disponibil, fiind ocupat de construcția unui terț și întrucât a fost solicitat de reclamanți în temeiul Legii nr. 18/1991, tribunalul a conchis că bunul nu face obiect de reglementare a Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 1844/A din 30 august 2004, a admis apelul declarat de pârâtul primarul comunei Tăuții Măgherăuș, județul Maramureș și a schimbat în tot sentința Tribunalului Maramureș în sensul că a respins în întregime acțiunea formulată de reclamanții R.M. și R.M.B. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut și motivat următoarele: Reclamantul R.M. și numita B.A., antecesoarea reclamantei R.M.B., prin cererea înregistrată sub nr. 1534 din 18 ianuarie 1991 la Comisia locală Tăuții Măgherăuș, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorii lor, R.T.

și R.I., pentru suprafața de 8,50 ha teren arabil. Prin titlul de proprietate nr. 44097/51 din 19 noiembrie 1997 eliberat de Comisia județeană Maramureș de aplicare a Legii nr. 18/1991, reclamantului R.M. și numitei R.I., antecesoarea reclamantei R.M.B., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 13 ha și 3799 mp. Prin cererea înregistrată la Comisia Locală Tăuții Măgherăuș de aplicare a Legii nr. 18/1991 sub nr. 721 din 26 martie 1998 reclamantul R.M. și antecesoarea reclamantei R.M.B. au solicitat, în baza Legii nr. 169/1997, suprafața de 2290 mp înscrisă în C.F. 470 Bușag. Prin hotărârea nr. 484 din 27 iunie 2002 a Comisiei județene Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar s-a validat suprafața de teren agricol din anexa 28 Tăuții Măgherăuș, poziția 2, privitoare la reclamanți pentru suprafața de 1,10 ha.

Din cele de mai sus instanța de apel a conchis că regimul juridic al terenului în litigiu a fost reglementat prin Legile nr. 18/1991 și nr. 1/2000, fiind solicitat de reclamanți prin cererile formulate în anii 1991 și 1998, situație în care, conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul cerut prin acțiune și cererea precizatoare nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, au declarat recurs reclamanții R.M.

și R.M.B., care au invocat următoarele critici: greșit și fără nici un temei instanța de apel a reținut că terenul în suprafață de 1250 mp a intrat sub incidența Legilor fondului funciar nr. 18/1991 și nr. 1/2000; terenul ce face obiectul litigiului nu a format obiect al Legii nr. 18/1991, el neputând fi atribuit în natură în baza acestui act normativ, odată ce pe teren au fost ridicate două construcții ocupate de căminul cultural și remiza de pompieri; că terenul nu a format obiect al legilor fondului funciar, rezultă din schițele anexe ale procesului-verbal de punere în posesie prin care se atestă că respectiva suprafață de teren este în afara parcelelor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor anterioare.

Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed: Prin notificarea nr. 228/2001 (fila 33 dosar de fond) îndreptată, ulterior, spre soluționare la Primăria comunei Tăuții Măgherăuș, reclamanții R.M. și R.M.B. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 12,5 ari, identificat în C.F. Bușag nr. 470, nr. top. 202, 203, 204, pe care este construit Căminul Cultural Bușag. Potrivit extrasului de carte funciară nr. 470 Bușag (fila 48 dosar fond), imobilul înscris la nr. top. 202, 203 și 204 a constituit casă, curte în intravilan, grădină și fânaț, și a fost proprietatea lui R.M. a lui G., căsătorit cu M.A., în cotă de 2/4 parte, R.A. și A.R.

cu o cotă de câte 1/4 parte fiecare. Din afirmațiile părților, pe terenul de 12,5 ari se găsesc, în prezent, două construcții ocupate de Căminul Cultural Bușag și o remiză de pompieri. În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea „și nerestituite” cuprinsă în art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților, care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. Așadar, pentru a fi exclus de la incidența Legii nr. 10/2001, imobilul intravilan trebuia să fi făcut obiectul de reglementare al legilor fondului funciar și, totodată, reparația pentru preluarea abuzivă să se fi realizat efectiv în temeiul acestor acte normative.

Faptul că demersurile reclamanților în temeiul legilor fondului funciar au privit și terenul intravilan ce face obiectul recursului de față, nu exclude incidența Legii nr. 10/2001, cât timp atari demersuri nu au fost finalizate potrivit legilor anterioare de fond funciar. Simpla solicitare de reconstituire a proprietății imobiliare intravilane în temeiul legilor fondului funciar, solicitare nefinalizată prin emiterea titlului de proprietate, nu face inadmisibil demersul întreprins, pentru același imobil intravilan, în temeiul Legii nr. 10/2001, având în vedere caracterul acestui act normativ, de complinire în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu pentru abuzurile comise în trecut.

Deoarece, în speță, instanța de apel a decis, greșit, contrariul și a soluționat cauza în temeiul unei excepții procedurale ce viza inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 10/2001 la pretenția dedusă judecății, se impune admiterea recursului declarat de reclamanți, casarea deciziei și reluarea judecății în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții R.M. și R.M.B. împotriva deciziei nr. 1844/A din 30 august 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007