ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 437/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 437/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând, asupra recursului civil

de față, în condițiile art. 256, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 725/2006 pe rolul Tribunalului Buzău,

reclamanta P.C. a formulat cererea de anulare a Dispoziției nr. 51 din 30

ianuarie 2006 emisă de Primarul comunei Pietroasele, prin care i s-a respins

notificarea nr. 160/2001 privind solicitarea de retrocedare și/sau acordarea de

despăgubiri pentru imobilul casă și teren, situat în comuna Pietroasele,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recunoașterea

dreptului său de proprietate asupra construcției și a terenului aferent, precum

și obligarea pârâtului la retrocedarea acestora în natură sau la plata de

despăgubiri.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3983 din 27

septembrie 1934, autorii săi, T.F. și F.T., au dobândit în proprietate imobilul

situat în comuna Pietroasele, compus din casă de locuit și suprafața de 1253 mp

teren; că, în perioada 1960-1968, imobilul a fost preluat abuziv de stat și

trecut în proprietatea autorităților locale, fără ca la baza acestui fapt să

stea un decret de expropriere sau să se întocmească alte acte și nici nu a

primit la acea vreme despăgubiri; că, prin modificări succesive, casa s-a

transformat în cămin cultural și ocupă în prezent o suprafață de 653 mp, iar

pentru terenul de 600 mp, rămas liber, s-a emis titlu de proprietate nr.

54703/2004.

Prin sentința civilă nr. 1053 din 27

octombrie 2006, Tribunalul Buzău a respins acțiunea, reținând, în esență, că în

temeiul calității lor de succesori ai defuncților T.F. și F.T., M.I. și T.T. au

notificat Prefectura Județului Buzău, cu notificarea nr. 160/2001, solicitând,

în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie despăgubiți cu valoarea reală, actuală, a

părții de imobil ce nu se mai poate retroceda în natură, anume casa de locuit

și suprafața de 653 mp teren, iar suprafața de 600 mp teren liber, să le fie

retrocedată în natură.

Această notificare a fost transmisă

spre competentă soluționare Primarului comunei Pietroasele, iar, prin decizia

nr. 51 din 30 ianuarie 2006, Primarul comunei Pietroasele a respins notificarea

cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul

solicitat, iar pentru suprafața de 600 mp teren a fost eliberat titlu de

proprietate nr. 54073/62 din 12 mai 2004.

La 25 iunie 2003, M.I. a decedat,

iar împotriva Dispoziției nr. 51/2006 a formulat contestație reclamanta P.C.,

în calitate de fiică a defunctei.

S-a apreciat, că reclamanta nu a

făcut dovada că bunurile în litigiu au fost preluate de stat în temeiul unui

act normativ sau a unui act de autoritate, deși această dovadă putea fi făcută

fie cu mențiunile din listele anexe la actele de naționalizare, de expropriere

sau de confiscare, fie cu procesele verbale de predare sau de preluare a

imobilelor încheiate de funcționarii organelor locale ale administrației de

stat, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 172 din 12 iunie

2005, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul declarat de reclamanta P.C.; a schimbat, în tot,

sentința în sensul că a admis acțiunea; a anulat dispoziția nr. 51 din 30

ianuarie 2006, în parte; a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de

măsurile reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001, respectiv despăgubiri

pentru suprafața de 653 mp teren situată în comuna Pietroasele, județul Buzău

și identificată conform raportului de expertiză întocmit de ing. B.L. în

completare – filele 79 – 86 – respectiv S 226, 227, 228, 231, 210, 206, 208,

226 – 533 mp, S 206 CBA 206 – 92 și S 226, 208, 206, 226 – 28 mp, precum și

pentru construcțiile ce au aparținut autorilor contestatoarei, ce au fost

demolate, dobândite conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

3983 din 27 septembrie 1934; a admis, în parte, cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată și a obligat intimata la 2.100 lei, către apelantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că prima critică formulată de reclamantă este nefondată,

întrucât dispoziția contestată a fost emisă în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată, intimata fiind unitatea

deținătoare astfel cum este definită în Capitolul II din H.G. nr. 250/2007.

S-a reținut, că imobilul în litigiu

a aparținut autorului apelantei, T.F., conform actului de vânzare-cumpărare nr.

3983/1934, care a avut ca moștenitoare pe F.T. care, la rândul ei, a avut ca

moștenitori pe M.I. și T.T.

M.I. a avut ca moștenitoare pe P.C.

și M.I., potrivit certificatului de moștenitor nr. 136/2005 emis de BNP J.N.

Din actul de vânzare-cumpărare

reiese că autorul apelantei a dobândit un loc de casă de 1253 mp, situat în

comuna dr. Manolescu, pe care se afla o casă compusă din trei camere vechi,

bucătărie, porumbar și magazie.

Imobilul a intrat în patrimoniul

intimatei fără titlu, Curtea apreciind că acesta a fost preluat abuziv conform

art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001.

Construcția ce a aparținut autorilor

reclamantei a fost demolată, edificându-se în locul său Căminul Cultural din

satul Saringa, comuna Pietroasele, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent a

căror valoare urmează a se stabili prin Hotărârea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor conform „art. 13 din TITLUL VII din Legea nr.

247/2005”.

Suprafața de teren de 600 mp, din

1253 mp, este liberă și s-a restituit în natură reclamantei, emițându-se în

acest sens titlul de proprietate nr. 54703/2004.

Pentru restul de teren ce nu se

poate restitui în natură și anume suprafața de 533 mp aferentă Căminului

Cultural, suprafața de 92 mp ce face parte din domeniul public modernizat și

suprafața de 28 mp intrată în circuitul civil, reclamanta are dreptul la măsuri

reparatorii conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Primăria comunei Pietroasele, indicând ca temei legal al motivelor de

recurs art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor formulate,

pârâta Primăria comunei Pietroasele arată că instanța de apel a analizat numai

„documentele” depuse de intimată, fără a analiza și a se pronunța, în vreun

fel, pe susținerea recurentei în sensul că pentru întreaga suprafață de 1253

mp, s-a emis proces verbal de punere în posesie așa cum reiese din anexa 3,

poziția 18, cu descărcare în anexa 39, poziția 39 din Legea nr. 1/2000,

finalitatea fiind aceea că moștenitorilor defunctului T.F. li s-a

„reconstituit” suprafața de 0,18 ha intravilan.

În această suprafață se include și

suprafața nr. 653 mp, iar pentru diferența de 600 mp s-a emis titlul de

proprietate nr. 54703/62 din 12 mai 2004.

Se arată, că autoarei M.I. i s-a

cerut de către reprezentanții recurentei să pună la dispoziția acesteia

documente din care să rezulte că imobilul în litigiu a fost expropriat sau

demolat abuziv și că pe terenul preluat abuziv s-ar fi construit Căminul

Cultural, însă aceasta nu s-a conformat.

De asemenea, se arată că la dosar au

fost depuse alte două înscrisuri, adresa nr. 2787/2002 și o declarație olografă

a numitului V.I.A., de unde rezultă faptul că acest imobil a fost vândut în

timpul vieții de către numitul T.T. numitului S.M.

Se concluzionează, că toate aceste

aspecte nu au fost luate în considerare de către instanța de apel și că, în mod

nelegal, instanța de apel a reținut că imobilul a intrat în patrimoniul

intimatei fără titlu valabil.

Celelalte critici dezvoltate în

susținerea acestui aspect vizează aprecierea raportului de expertiză întocmit

în cauză, respectiv a concluziilor acestuia, de către instanța de apel, care,

fără nici un temei, în condițiile în care imobilul era demolat și nu a putut fi

măsurat de către expert, a stabilit dreptul la măsuri reparatorii pentru

construcție.

Mai arată pârâta, că, nelegal, a

fost obligată la cheltuieli de judecată către intimata reclamantă în sumă de

2.100 lei, întrucât pentru cele două expertize efectuate în cauză s-au stabilit

onorarii de 500 de lei, respectiv 600 de lei, iar intimata nu a avut apărător,

fiind reprezentată de un procurator în persoana numitului P.V., pe de o parte,

iar, pe de altă parte, întrucât recurenta este o instituție a statului, care nu

are în buget prevăzute cheltuieli efectuate cu procesele în care este parte,

solicită respingerea cererii reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de

judecată.

Criticile formulate de pârâta

Primăria comunei Pietroasele permit încadrarea în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., și de aceea excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art.

306 alin. (1) C. proc. civ., invocată de apărătorul intimatei reclamante este

neîntemeiată, astfel că instanța va dispune respingerea acesteia în consecință.

Examinând recursul declarat de

pârâta Primăria comunei Pietroasele, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele:

Recurenta pârâtă, prin arătarea

împrejurării că „pentru întreaga suprafață de 1253 mp s-a emis proces verbal de

punere în posesie, așa cum rezultă din anexa 3, poziția 18, cu descărcare în

anexa 39, poziția 39 din Legea nr. 1/2000, finalitatea fiind aceea că

moștenitorilor defunctului T.F. li s-a reconstituit suprafața de 0,18 ha teren

intravilan, că în această suprafață se include și suprafața de 653 mp, și că

diferența de 600 mp se află în titlul de proprietate nr. 54703/62 din 12 mai

2004, susține implicit incidența în speță a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile

situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, și prin Legea nr. 1/2001 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu

modificările și completările ulterioare”.

Decizia atacată a fost dată cu

nesocotirea prevederilor textului citat.

Astfel, din înscrisurile depuse la

dosar rezultă că reclamanta P.C. are calitatea de moștenitoare legală a

autorului F.T., proprietarul imobilelor în litigiu, terenul în suprafață de 653

mp și construcție, pentru care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri

reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru terenul în suprafață de 653

mp, intravilan, pe care se află în prezent amplasat Căminul Cultural din comuna

Pietroasele, reclamanta a solicitat restituirea în natură și în temeiul legilor

fondului funciar, iar în temeiul Legii nr. 1/2001 i-a fost dată reclamantei

suprafața de 0,18 ha cultivată cu vie nobilă, în echivalent, pentru suprafața

de teren aferentă Căminului Cultural, fila 73 dosar apel.

În acest sens s-a încheiat și

procesul verbal de punere în posesie nr. 99 din 10 martie 2008, fila 75 dosar

apel.

În atare situație, se constată că,

în speță, terenul în suprafață de 653 mp intravilan a făcut obiectul Legii nr.

1/2000 și are regimul juridic stabilit de această lege, devenind astfel

incidente prevederile art. 8, teza a doua, din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora terenul în litigiu nu intră sub incidența acestei legi.

Prin urmare, constatarea dreptului

pârâtei, prin decizia recurată, de a beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv despăgubiri, pentru suprafața de 653

mp teren situată în comuna Pietroasele, județul Buzău, s-a făcut cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 8, teza a doua, din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește critica potrivit

căreia, în măsura în care construcția proprietatea autorului reclamantei nu mai

există, fiind demolată, acesteia nu putea să i se propună acordarea de măsuri

reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, este nefondată.

Astfel, din contractul de

vânzare-cumpărare nr. 3983/1939, rezultă că autorul reclamantei a dobândit în

proprietate un imobil compus din 1253 mp teren pe care se afla o casă de locuit

compusă din trei camere, bucătărie, porumbar și magazie.

Aceste construcții, ulterior

preluării imobilului de către stat fără titlu, au fost demolate, iar pe o parte

din terenul în litigiu a fost edificată o construcție nouă, respectiv Căminul

Cultural din comuna Pietroasele. În această situație, reclamanta este îndreptățită

la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, potrivit art.

10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Critica formulată de recurenta

pârâtă potrivit căreia nu trebuia obligată la cheltuieli de judecată în cuantum

de 2100 lei, întrucât cheltuielile de judecată au fost dovedite numai în

cuantum de 1100 lei, precum și datorită faptului că aceasta este o instituție

publică, este, de asemenea, nefondată.

Astfel, potrivit mențiunilor aflate

la filele 40, 49, 90 și 91 dosar apel onorariile de expertiză, precum și

onorariul pentru avocat cu delegație la dosar, suportate de reclamantă, sunt în

cuantum de 2.100 lei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, recurenta pârâtă,

în faza de judecată a apelului, a căzut în pretenții față de reclamantă, prin admiterea

apelului acesteia, astfel că, în mod legal, instanța de apel a obligat-o pe

pârâtă la cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă la cererea acesteia,

în condițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse,

instanța va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata

reclamantă și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul

declarat de pârâta Primăria comunei Pietroasele, va casa, în parte, decizia

recurată, va înlătura constatarea dreptului reclamantei P.C. la măsuri

reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 653

mp, și va menține restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția invocată de

intimata-reclamantă.

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria comunei Pietroasele împotriva deciziei nr. 172 din 12 iunie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

pe care o casează în parte.

Înlătură constatarea dreptului

reclamantei P.C. la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru

terenul în suprafață de 653 mp.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.