ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7406/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 285 din 19 mai 2004, Tribunalul Buzău a admis contestația formulată de contestatoarea C.A., a anulat dispoziția nr. 173 din 17 noiembrie 2003, emisă de Primarul orașului Pogoanele și pe cale de consecință a obligat intimata să restituie în natură contestatoarei suprafața de 648 mp, teren identificat prin schița anexă la completarea raportului de expertiză, întocmit de expertul B.E.ca fiind parcela A3003, expertiză ce face parte integrantă din hotărâre, urmând ca pentru diferența de teren de 852 mp, contestatoarea să primească despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în urma notificării adresată de către contestatoarea C.A.

Primăriei orașului Pogoanele a fost emisă dispoziția nr. 173/2003, prin care s-a respins notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat. Prin contestația formulată de către contestatoare s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1500 mp, ce a trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr. 450/1955, pronunțată de Tribunalul Popular Raional Pogoanele, fiind considerat imobil părăsit. Deși, ulterior, prin sentința civilă nr. 774 din 30 noiembrie 1956 a aceluiași tribunal a fost respinsă acțiunea formulată de Secția Financiară, în temeiul Decretului nr. 111/1951, cu motivarea că, imobilul nu a fost părăsit și că autoarea Z.E.I.

a rămas în continuare proprietara lui, în realitate, această persoană nu a intrat niciodată în posesia imobilului, preluarea fiind făcută de stat în mod abuziv. Actul ce a stat la baza preluării îl constituie decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955, emisă de fostul Sfat Popular, Secția Financiară, și privește o casă de locuit și teren în suprafață de 1500 mp. Pe parcurs, imobilul casă de locuit a fost demolat și în locul lui s-a edificat Complexul Cooperației de Consum, (Frizerie și Croitorie). Prin notificare, contestatoarea a solicitat să i se restituie în natură numai terenul. Din expertiza întocmită în cauză de către expert B.E. s-a concluzionat că, terenul în suprafață de 1500 mp a aparținut numitei Z.E.I.

și din întreaga suprafață parcela de 936 mp reprezintă curți, construcții, fiind liber numai terenul în suprafață de 648 mp, astfel că cererea pentru restituire în natură este întemeiată numai în ceea ce privește această suprafață. . Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 2787 din 4 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria orașului Pogoanele împotriva sentinței civile nr. 285 din 19 mai 2004 a Tribunalului Buzău în contradictoriu cu intimata reclamantă C.A.. Pentru soluționarea apelului, Curtea a considerat necesară completarea probatoriilor cu acte, pentru a clarifica regimul juridic al terenului în suprafață de 648 mp cu privire la care s-a dispus restituirea în natură.

Susținerile apelantei, în sensul că, terenul în suprafață de 648 mp ce a fost restituit în natură contestatoarei ar fi deținut cu titlu valabil de către alte persoane și că expertiza prin care s-a identificat terenul nu a avut în vedere situația reală s-au considerat nedovedite, ce a condus la concluzia că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, împrejurare completată prin adresa nr. 3923 din 5 mai 2004 emisă de pârâtă, prin care nu critică raportul de expertiză, ci susține concluzia inițială a expertului cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a întregii suprafețe de teren solicitate de contestatoare. În plus, s-a mai avut în vedere că, pârâta prezentă la efectuarea lucrărilor pentru completarea raportului de expertiză nu a adus lămuriri certe cu privire la situația juridică a terenului, în sensul criticilor din apel, neputând preciza proprietarii actuali ai terenului și actele de proprietate deținute de pretinșii proprietari.

S-a concluzionat de către instanța de apel că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată și modificată, unitatea deținătoare este aceea care a preluat cu acte imobilul solicitat de contestatoare și este singura în măsură al prezinte o evidență în actele sale cu privire la deținătorii terenurilor din raza unității administrativ-teritoriale respective. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Primăria orașului Pogoanele, care fără să indice în drept vreunul din motivele de recurs prev. de art. 304 C. proc. civ., formulează următoarele critici: Susține că greșit s-a reținut prin hotărârea recurată că nu a dovedit a fi proprietara imobilului și că nu a arătat deținătorii acestuia, în condițiile în care a precizat că 364 mp sunt deținuți de numitul C.M.

și diferența, de către Cooperativa de Consum Pogoanele. Se mai arată că, în mod greșit instanța nu a ținut cont de expertiza efectuată în cauză de expert B.E., prin care s-a identificat situația actuală a terenului, proprietarii acestuia, respectiv C.M. și Cooperativa de Consum Pogoanele. În acest sens, recurenta a depus contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că numitul E.Ș. a vândut lui C.M. Iulian suprafața de 364 mp, ce reprezintă parcela cu nr. A3003, ce face obiectul cauzei. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este fondat, pentru considerentele ce urmează: Prin notificarea nr. 45 A/2001, contestatoarea C.A.

a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului în suprafață de 1500 mp, pe care s-a aflat o casă de locuit, compusă din patru camere și o cameră prăvălie, trecută în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 115/1951 prin confiscare. Contestatoarea a arătat că mama sa I.Z. a fost condamnată la doi ani închisoare pentru neachitarea cotelor de produse către stat, perioadă în care fostul Sfat Popular al comunei Pogoanele i-a confiscat bunurile arătate anterior. Prin decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955 s-a trecut în folosința statului o casă de locuit și suprafața de 1500 mp teren, loc de casă. Prin sentința civilă nr. 744 din 1956, pronunțată de Tribunalul Raional Popular Pogoanele s-a respins acțiunea formulată de Secția Financiară a Raionului Pogoanele, în temeiul Decretului nr. 111/1951, cu motivarea că Z.I.

nu a părăsit locuința, ci s-a aflat în Penitenciar, iar prin adresa nr. 574/1955 s-a adus la cunoștință Secției Financiare să lase la dispoziția numitei Z.I. imobilul ce s-a pretins a fi părăsit de către aceasta. Pe decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955 se află mențiunea că imobilul a fost demolat și pe acest teren s-a construit Complexul Cooperativei de Consum Pogoanele (Frizerie și Croitorie). Contestatoarea este moștenitoarea proprietarului inițial al imobilului. În cauză s-a efectuat o expertiză de către expert B.E. pentru identificarea terenului în suprafață de 1500 mp, expropriat prin Decretul nr.l 11/1951 și revendicat în baza Legii nr. 10/2001, de către contestatoarea C.A.. Prin expertiză s-a concluzionat că terenul în discuție a aparținut numitei Z.I., din care în prezent 198 mp aparțin domeniului public și 1302 mp Federalcoop Pogoanele și că nu poate fi restituit în natură.

Prin completarea raportului de expertiză, același expert a precizat că din totalul suprafeței de teren aflat în litigiu, 648 mp reprezintă teren arabil, în parcela A3003, iar restul de 936 mp constituie curți și construcții ce formează parcela 3004. În recurs, pârâta Primăria orașului Pogoanele a învederat că terenul în discuție este deținut de către numitul C.M., dobândit prin cumpărare de la numitul E.Ș. și de către Cooperativa de Consum Pogoanele, sens în care a depus contractul de vânzare-cumpărare, anexat la fila 3 și sentința civilă nr. 141 din 15 aprilie 2002 a Judecătoriei Pogoanele. Față de aceste aspecte, instanța de recurs reține că, prin hotărârea recurată nu a fost stabilită situația reală din teren, în sensul identificării imobilului revendicat în suprafață - vecinătăți, nu s-au identificat adevărații deținători și nici dacă acesta este liber integral sau parțial.

Neprocedând în acest mod, instanța nu a manifestat rol activ pentru lămurirea situației de fapt în raport de actele prezentate de părți, nu a stabilit persoanele deținătoare ale terenului, suprafața și vecinătățile acestuia, cât și împrejurarea, dacă acesta este liber sau ocupat de construcții, pentru a se putea aprecia cu privire la cererea de restituire formulată de contestatoare, aspecte ce echivalează cu o necercetare a fondului. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul formulat de Primăria orașului Pogoanele, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului, care urmează să răspundă tuturor criticilor formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Primăria orașului Pogoanele împotriva deciziei nr. 2787 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2006.