ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7406/2006

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 285 din 19 mai

2004, Tribunalul Buzău a admis contestația

formulată

de contestatoarea C.A., a anulat dispoziția nr. 173 din 17 noiembrie 2003,

emisă

de Primarul orașului Pogoanele și pe cale de consecință a obligat intimata să

restituie în natură contestatoarei suprafața de 648 mp, teren identificat prin

schița anexă la completarea raportului de expertiză, întocmit de expertul

B.E.ca fiind parcela A3003, expertiză ce

face

parte integrantă din hotărâre, urmând ca pentru diferența de teren de 852 mp,

contestatoarea

să primească despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, în urma notificării

adresată de către contestatoarea C.A. Primăriei orașului Pogoanele a

fost emisă

dispoziția nr. 173/2003,

prin care s-a respins notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada

dreptului

de proprietate asupra terenului solicitat.

Prin contestația formulată de către

contestatoare s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de

1500 mp, ce a trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr.

450/1955, pronunțată de Tribunalul Popular Raional Pogoanele, fiind considerat

imobil părăsit.

Deși, ulterior, prin sentința civilă nr. 774 din 30

noiembrie 1956 a aceluiași tribunal a fost respinsă acțiunea formulată de

Secția Financiară, în temeiul Decretului nr. 111/1951, cu motivarea că,

imobilul nu a fost părăsit și că autoarea Z.E.I. a rămas în continuare

proprietara lui, în realitate, această persoană nu a intrat niciodată în

posesia imobilului, preluarea fiind făcută de stat în mod abuziv.

Actul ce a stat la baza preluării îl

constituie decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955, emisă de fostul Sfat Popular,

Secția Financiară, și privește o casă de locuit și teren în suprafață de 1500

mp.

Pe parcurs, imobilul casă de locuit a

fost demolat și în locul lui s-a edificat Complexul Cooperației de Consum,

(Frizerie și Croitorie).

Prin notificare, contestatoarea a solicitat să i se

restituie în natură numai terenul.

Din expertiza întocmită în cauză de către

expert B.E. s-a concluzionat că, terenul în suprafață de 1500 mp a aparținut

numitei Z.E.I. și din întreaga suprafață parcela de 936 mp reprezintă curți,

construcții, fiind liber numai terenul în suprafață de 648 mp, astfel că cererea

pentru restituire în natură este întemeiată numai în ceea ce privește această

suprafață. .

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia

civilă nr. 2787 din 4 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei

Primăria orașului Pogoanele împotriva sentinței civile nr. 285 din 19 mai 2004

a Tribunalului Buzău în contradictoriu cu intimata reclamantă C.A..

Pentru soluționarea apelului, Curtea a

considerat necesară completarea probatoriilor cu acte, pentru a clarifica

regimul juridic al terenului în suprafață de 648 mp cu privire la care s-a

dispus restituirea în natură.

Susținerile apelantei, în sensul că,

terenul în suprafață de 648 mp ce a fost restituit în natură contestatoarei ar

fi deținut cu titlu valabil de către alte persoane și că expertiza prin care s-a

identificat terenul nu a avut în vedere situația reală s-au considerat

nedovedite, ce a condus la concluzia că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, împrejurare completată prin adresa nr. 3923 din 5 mai 2004

emisă de pârâtă, prin care nu critică raportul de expertiză, ci susține

concluzia inițială a expertului cu privire la imposibilitatea restituirii în

natură a întregii suprafețe de teren solicitate de contestatoare.

În plus, s-a mai avut în vedere că,

pârâta prezentă la efectuarea lucrărilor pentru completarea raportului de

expertiză nu a adus lămuriri certe cu privire la situația juridică a terenului,

în sensul criticilor din apel, neputând preciza proprietarii actuali ai

terenului și actele de proprietate deținute de pretinșii proprietari.

S-a concluzionat de către instanța de

apel că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată

și modificată, unitatea deținătoare este aceea care a preluat cu acte imobilul

solicitat de contestatoare și este singura în măsură al prezinte o evidență în

actele sale cu privire la deținătorii terenurilor din raza unității

administrativ-teritoriale respective.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

recurs pârâta Primăria orașului Pogoanele, care fără să indice în drept vreunul

din motivele de recurs prev. de art. 304 C. proc. civ., formulează următoarele

critici:

Susține că greșit s-a reținut prin

hotărârea recurată că nu a dovedit a fi proprietara imobilului și că nu a

arătat deținătorii acestuia, în condițiile în care a precizat că 364 mp sunt

deținuți de numitul C.M. și diferența, de către Cooperativa de Consum

Pogoanele.

Se mai arată că, în mod greșit instanța

nu a ținut cont de expertiza efectuată în cauză de expert B.E., prin care s-a

identificat situația actuală a terenului, proprietarii acestuia, respectiv C.M.

și Cooperativa de Consum Pogoanele. În acest sens, recurenta a depus contractul

de vânzare-cumpărare din care rezultă că numitul E.Ș. a vândut lui C.M. Iulian

suprafața de 364 mp, ce reprezintă parcela cu nr. A3003, ce face obiectul

cauzei.

Analizând recursul, în limita criticilor

formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se

constată că este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin notificarea nr. 45 A/2001,

contestatoarea C.A. a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură

a terenului în suprafață de 1500 mp, pe care s-a aflat o casă de locuit,

compusă din patru camere și o cameră prăvălie, trecută în proprietatea

statului, în baza Decretului nr. 115/1951 prin confiscare.

Contestatoarea a arătat că mama sa I.Z. a fost

condamnată la doi ani închisoare pentru neachitarea cotelor de produse către

stat, perioadă în care fostul Sfat Popular al comunei Pogoanele i-a confiscat

bunurile arătate anterior.

Prin decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955 s-a

trecut în folosința statului o casă de locuit și suprafața de 1500 mp teren,

loc de casă.

Prin sentința civilă nr. 744 din 1956,

pronunțată de Tribunalul Raional Popular Pogoanele s-a respins acțiunea

formulată de Secția Financiară a Raionului Pogoanele, în temeiul Decretului nr.

111/1951, cu motivarea că Z.I. nu a părăsit locuința, ci s-a aflat în

Penitenciar, iar prin adresa nr. 574/1955 s-a adus la cunoștință Secției

Financiare să lase la dispoziția numitei Z.I. imobilul ce s-a pretins a fi

părăsit de către aceasta.

Pe decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955

se află mențiunea că imobilul a fost demolat și pe acest teren s-a construit

Complexul Cooperativei de Consum Pogoanele (Frizerie și Croitorie).

Contestatoarea este moștenitoarea proprietarului inițial

al imobilului.

În cauză s-a efectuat o expertiză de

către expert B.E. pentru identificarea terenului în suprafață de 1500 mp,

expropriat prin Decretul nr.l 11/1951 și revendicat în baza Legii nr. 10/2001,

de către contestatoarea C.A.. Prin expertiză s-a concluzionat că terenul în

discuție a aparținut numitei Z.I., din care în prezent 198 mp aparțin

domeniului public și 1302 mp Federalcoop Pogoanele și că nu poate fi restituit

în natură.

Prin completarea raportului de expertiză,

același expert a precizat că din totalul suprafeței de teren aflat în litigiu,

648 mp reprezintă teren arabil, în parcela A3003, iar restul de 936 mp

constituie curți și construcții ce formează parcela 3004.

În recurs, pârâta Primăria orașului

Pogoanele a învederat că terenul în discuție este deținut de către numitul

C.M., dobândit prin cumpărare de la numitul E.Ș. și de către Cooperativa de

Consum Pogoanele, sens în care a depus contractul de vânzare-cumpărare, anexat

la fila 3 și sentința civilă nr. 141 din 15 aprilie 2002 a Judecătoriei

Pogoanele.

Față de aceste aspecte, instanța de recurs

reține că, prin hotărârea recurată nu a fost stabilită situația reală din

teren, în sensul identificării imobilului revendicat în suprafață - vecinătăți,

nu s-au identificat adevărații deținători și nici dacă acesta este liber

integral sau parțial.

Neprocedând în acest mod, instanța nu a

manifestat rol activ pentru lămurirea situației de fapt în raport de actele

prezentate de părți, nu a stabilit persoanele deținătoare ale terenului,

suprafața și vecinătățile acestuia, cât și împrejurarea, dacă acesta este liber

sau ocupat de construcții, pentru a se putea aprecia cu privire la cererea de

restituire formulată de contestatoare, aspecte ce echivalează cu o necercetare

a fondului.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va admite recursul formulat de Primăria orașului Pogoanele, va

casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului, care urmează să răspundă tuturor criticilor formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Primăria orașului Pogoanele împotriva deciziei nr. 2787

din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o

casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2006.