ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 483/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 3 ianuarie 2005, P.P. a contestat dispoziția nr. 570 din 3 decembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Buzău prin care i s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri materiale pentru terenul în suprafață de 5.000 mp situat în municipiul Buzău, și expropriat prin Decretul nr. 27/1975, constând în compensarea cu un teren de aproximativ 120 mp situat în municipiul Buzău, în vecinătatea B.L.R.A.M. Buzău, iar pentru diferență prin atribuire de teren agricol pe raza teritorial-administrativă a municipiului Buzău. Prin sentința nr. 80 din 7 februarie 2005, Tribunalul Buzău, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în anul 1996, urmare a adoptării Legii nr. 18/1991, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Comisia județeană Buzău pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren pe raza municipiului Buzău, iar prin sentința civilă nr. 1571 din 7 martie 1996 a Judecătoriei Buzău, rămasă irevocabilă, a fost admisă respectiva acțiune. La data de 27 septembrie 2002, în baza Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, reclamantul a fost pus în posesie cu suprafața de 0,50 ha teren în extravilanul municipiului Buzău, parcela 39, proces verbal semnat de contestator, iar la data de 4 octombrie 2002 s-a emis titlul de proprietate nr. 0914/67 pe numele acestuia, care respectă întocmai vecinătățile stabilite și care nu a fost contestat de titular.

Prin urmare, întrucât suprafața de teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, nu mai poate face și obiectul Legii nr. 10/2001. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 625 din 9 mai 2005, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Instanța de apel a reținut, în esență, că terenul în litigiu făcând obiectul legii fondului funciar, reclamantul nu mai poate solicita același bun imobil în baza Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că problema compensării pentru terenul expropriat nu a fost rezolvată prin Legea nr. 18/1991 deoarece nu a acceptat și semnat procesul verbal de punere în posesie întrucât terenul oferit nu era corespunzător celui expropriat.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor expune. Prin dispoziția nr. 570 din 3 decembrie 2004 s-a respins notificarea formulată de P.P. privind acordarea de despăgubiri materiale pentru terenul în suprafață de 5.000 mp, situat în municipiul Buzău, și expropriat prin Decretul nr. 27/1975, constând în compensarea cu un teren de aproximativ 120 mp, situat în municipiul Buzău, în vecinătatea B.L.R.A.M. Buzău, iar pentru diferență prin atribuire de teren agricol pe raza administrativ-teritorială a municipiului Buzău.

Motivul respingerii notificării a constat în faptul că în schimbul terenului dobândit prin Decizia nr. 280 din 31 octombrie 1955 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului Buzău și ulterior expropriat prin Decretul nr. 27/1975, reclamantului i s-a reconstituit, la cererea sa, dreptul de proprietate asupra unui teren arabil în suprafață de 5.000 mp, mai întâi sub formă de acțiuni la SC T. SA Buzău și ulterior prin punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate nr. 0914/67 din 4 octombrie 2002. Se reține că după anul 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945-1989, prima dintre acestea fiind Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.

Cum Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este o lege generală cu caracter reparator, se reține că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Analizând actele dosarului se constată că potrivit titlului de proprietate nr.0914/67 din 4 octombrie 2002, recurentului-reclamant i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 5.000 mp și, prin urmare, acesta nu mai poate solicita restituirea în natură a terenului sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001. Față de această împrejurare și în raport de dispozițiile exprese ale art. 8 din Legea nr. 10/2001, susținerile recurentului-reclamant privind neacceptarea terenului oferit apar ca nerelevante. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva deciziei nr. 625 din 9 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.