ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5171/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr. 472 din 15 ianuarie 2002, reclamantul B.F. a chemat în judecată Primăria Buzoiești pentru a se desființa dispoziția nr. 37 din 14 decembrie 2001 emisă de Primărie prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului intravilan de 700 mp proprietatea autorului reclamantului și din anul 1987 a fost înscris în evidențele primare, conform schiței cadastrale fiind expropriat. În motivarea cererii reclamantul a depus sentința civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Pitești definitivă și irevocabilă prin care se recunoaște dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului din litigiu.

Prin sentința civilă nr. 294 din 16 octombrie 2003 Tribunalul Argeș a respins cererea formulată de reclamant. S-a reținut de instanță, că prin sentința civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Pitești rămasă definitivă și irevocabilă, s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului din litigiu, statuându-se cu autoritate de lucru judecat că terenul este proprietatea sa, sentința fiind pusă și în executare. Astfel cererea de restituire a terenului în baza Legii nr. 10/2001 apare ca lipsită de interes, având în vedere că terenul nu se află în patrimoniul primăriei, ci în proprietatea reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.F. susținând că instanța nu a apreciat corect probele administrate în cauză prin care această suprafață de teren pe care solicită a-i fi restituită, apare ca fiind domeniu public, instituindu-se un drept de uz pentru un anumit număr de persoane.

Prin decizia civilă nr. 188/A din 4 februarie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul B.F. împotriva sentinței civile nr. 294 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Argeș în contradictoriu cu Primăria comunei Buzoești județul Argeș. Instanța de apel a reținut ca legală soluția primei instanțe de fond, dar cu o altă motivare. În apel a fost depusă la dosar sentința civilă nr. 318 din 25 februarie 1997 a Judecătoriei Pitești, din care rezultă că ulița de trecere existentă pe terenul reclamantului, desființată prin sentința civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Pitești, sentință prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 700 mp, a fost considerată drum public potrivit art. 4 alin. (2) și (5) din Legea nr. 18/1991 fiind scoasă din circuitul civil.

Prin această sentință a fost obligat reclamantul să respecte proprietatea comunei Buzoești asupra terenului de 256 mp neprezentând ulița sătească potrivit expertizei B.D. și a schiței la raportul de expertiză, și dreptul de uz al celor 6 intervenienți asupra aceluiași teren reprezentând ulița sătească.

Din considerentele sentinței nr. 3079/1994 rezultă că suprafața de 700 mp solicitată de reclamant a făcut parte dintr-o suprafață mai mare de 250 mp pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 fiind pus în posesie pe suprafața de 1800 mp, mai puțin suprafața de 700 mp, care constituia drumul de ieșire spre Șoseaua Națională Pitești-Roșiori, folosit de 3 familii, iar prin această sentință s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor Comisia comunală Buzoești, Comisia județeană Argeș de aplicare a Legii nr. 18/1991 și s-a desființat ulița de trecere stabilindu-se dreptul de proprietate în favoarea reclamantului asupra terenului de 700 mp, sentința fiind pusă în executare, conform procesului verbal nr. 220 din 8 septembrie 1991 întocmit de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Costești.

În contra deciziei menționată mai sus, a declarat recurs reclamantul B.F., susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ. A arătat, în esență, recurentul că terenul în litigiu solicitat să fie restituit în natură potrivit Legii nr. 10/2001, a fost greșit considerat de instanța de apel că a format obiectul Legii nr. 18/1991 și că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, astfel cu Primăria Buzoești a încălcat prevederile acestei legi respingându-i cererea de restituire cu motivarea menționată. Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, se constată recursul nefondat. Soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, reținându-se corect prin dispoziția nr. 37 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Buzoești că terenul din litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu intra sub incidența Legii nr. 10/2001.

Pentru terenul de 700 mp reclamatul are stabilit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 3079/1994 a Judecătoriei Pitești definitivă și irevocabilă, iar diferența de 256 mp potrivit sentinței civile nr. 318/1997 a Judecătoriei Costești s-a constituit drumul de ieșire la calea publică a celor șase intervenienți, cărora li s-a instituit dreptul de uz, astfel că nu poate fi restituită reclamantului nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În consecință, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, având în vedere considerentele arătate mai sus, iar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G.

nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. Așadar, pentru considerentele arătate, recursul reclamantului este nefondat urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva deciziei nr. 188/A din 4 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 iunie 2005.