ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5171/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Argeș sub nr. 472 din 15 ianuarie 2002, reclamantul B.F. a chemat în

judecată Primăria Buzoiești pentru a se desființa dispoziția nr. 37 din 14

decembrie 2001 emisă de Primărie prin care s-a respins cererea de restituire în

natură a terenului intravilan de 700 mp proprietatea autorului reclamantului și

din anul 1987 a fost înscris în evidențele primare, conform schiței cadastrale

fiind expropriat.

În motivarea cererii reclamantul a

depus sentința civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Pitești

definitivă și irevocabilă prin care se recunoaște dreptul de proprietate al

reclamantului asupra terenului din litigiu.

Prin sentința civilă nr. 294 din 16

octombrie 2003 Tribunalul Argeș a respins cererea formulată de reclamant.

S-a reținut de instanță, că prin

sentința civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Pitești rămasă

definitivă și irevocabilă, s-a recunoscut dreptul de proprietate al

reclamantului asupra terenului din litigiu, statuându-se cu autoritate de lucru

judecat că terenul este proprietatea sa, sentința fiind pusă și în executare.

Astfel cererea de restituire a terenului în baza Legii nr. 10/2001 apare ca

lipsită de interes, având în vedere că terenul nu se află în patrimoniul

primăriei, ci în proprietatea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul B.F. susținând că instanța nu a apreciat corect

probele administrate în cauză prin care această suprafață de teren pe care

solicită a-i fi restituită, apare ca fiind domeniu public, instituindu-se un

drept de uz pentru un anumit număr de persoane.

Prin decizia civilă nr. 188/A din 4

februarie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul formulat de reclamantul B.F. împotriva sentinței civile nr. 294 din 16

octombrie 2003 a Tribunalului Argeș în contradictoriu cu Primăria comunei

Buzoești județul Argeș.

Instanța de apel a reținut ca legală

soluția primei instanțe de fond, dar cu o altă motivare.

În apel a fost depusă la dosar

sentința civilă nr. 318 din 25 februarie 1997 a Judecătoriei Pitești, din care

rezultă că ulița de trecere existentă pe terenul reclamantului, desființată

prin sentința civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Pitești,

sentință prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul de

proprietate pentru suprafața de 700 mp, a fost considerată drum public potrivit

art. 4 alin. (2) și (5) din Legea nr. 18/1991 fiind scoasă din circuitul civil.

Prin această sentință a fost obligat reclamantul să respecte proprietatea

comunei Buzoești asupra terenului de 256 mp neprezentând ulița sătească

potrivit expertizei B.D. și a schiței la raportul de expertiză, și dreptul de

uz al celor 6 intervenienți asupra aceluiași teren reprezentând ulița sătească.

Din considerentele sentinței nr. 3079/1994

rezultă că suprafața de 700 mp solicitată de reclamant a făcut parte dintr-o

suprafață mai mare de 250 mp pentru care i s-a reconstituit dreptul de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991 fiind pus în posesie pe suprafața de 1800

mp, mai puțin suprafața de 700 mp, care constituia drumul de ieșire spre

Șoseaua Națională Pitești-Roșiori, folosit de 3 familii, iar prin această

sentință s-a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor Comisia comunală

Buzoești, Comisia județeană Argeș de aplicare a Legii nr. 18/1991 și s-a

desființat ulița de trecere stabilindu-se dreptul de proprietate în favoarea

reclamantului asupra terenului de 700 mp, sentința fiind pusă în executare,

conform procesului verbal nr. 220 din 8 septembrie 1991 întocmit de executorul

judecătoresc de pe lângă Judecătoria Costești.

În contra deciziei menționată mai

sus, a declarat recurs reclamantul B.F., susținând nelegalitatea și

netemeinicia acesteia sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute de art. 304

pct. 9 și 11 C. proc. civ.

A arătat, în esență, recurentul că

terenul în litigiu solicitat să fie restituit în natură potrivit Legii nr. 10/2001,

a fost greșit considerat de instanța de apel că a format obiectul Legii nr. 18/1991

și că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, astfel cu Primăria Buzoești a

încălcat prevederile acestei legi respingându-i cererea de restituire cu

motivarea menționată.

Examinând decizia atacată în raport

cu motivele de recurs și actele dosarului, se constată recursul nefondat.

Soluția pronunțată de instanța de

apel este legală și temeinică, reținându-se corect prin dispoziția nr. 37 din

14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Buzoești că terenul din litigiu a

făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu intra sub incidența Legii nr. 10/2001.

Pentru terenul de 700 mp reclamatul

are stabilit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 3079/1994 a

Judecătoriei Pitești definitivă și irevocabilă, iar diferența de 256 mp

potrivit sentinței civile nr. 318/1997 a Judecătoriei Costești s-a constituit

drumul de ieșire la calea publică a celor șase intervenienți, cărora li s-a

instituit dreptul de uz, astfel că nu poate fi restituită reclamantului nefiind

întrunite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, având în vedere

considerentele arătate mai sus, iar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

11 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000

publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Așadar, pentru considerentele arătate,

recursul reclamantului este nefondat urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva deciziei nr. 188/A

din 4 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 14 iunie 2005.