ÎCCJ, decizie (scj.ro #82065)

Imobil (teren) preluat de stat în mod abuziv. Cerere de restituire fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Cuprins pe materii . Drept civil. Drept de proprietate. Imobil (teren) preluat de stat în mod abuziv. Cerere de restituire în natură fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Index alfabetic . Drept civil. - Cerere de restituire în natură a unui imobil (teren) preluat de stat în mod abuziv. Legea nr. 10/2001republicată: art. 2 alin. (1) lit. h H.G. nr. 498/2003: pct. 1.4 lt.

C Pct. 1.4 lit. C din Normele Metodologice pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, adaugă la lege în condițiile în care potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, republicată (art. 2 lit. g, în redactarea anterioară) prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și acele imobile care au fost preluate de stat cu titlu valabil – astfel cum este acesta definit prin art. 6 (1) din Legea nr. 213/1998 – adică cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării.

Textul invocat are rolul de a acoperi orice alte situații decât cele enumerate la literele a – g, astfel încât legea să reglementeze toate cazurile în care statul a preluat imobile de la particulari și să delimiteze, în aria celorlalte situații de preluare, imobilele preluate cu titlu valabil – în funcție de accepțiunea dată de art. 6 al Legii nr. 213/1998 – de cele preluate fără un titlu valabil, în legătură cu care, potrivit alineatului 2 al art. 2, persoanele îndreptățite își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării. Recunoașterea vocației dobânditorului construcției de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent acesteia în temeiul Legii nr. 18/1991 nu exclude dreptul fostului al imobilului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului la data înstrăinării construcției.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 430 din 17 ianuarie 2006. Tribunalul Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 250 din 16 martie 2005, a admis în parte contestația formulată de P.A. și a anulat parțial Dispoziția nr. 2925 din 8 septembrie 2004, prin care Primarul Municipiului Râmnicu Sărat, a respins cererea de restituire în natură a unui teren în suprafață de 1378 m.p. situat în Râmnicu Sărat. Instanța l-a obligat pe pârât să-i acorde persoanei îndreptățite, despăgubiri bănești, pentru suprafața de 825,91 m.p. teren, astfel cum a fost identificat prin expertiza de specialitate, întocmită în cauză. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta, urmare contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 471/1961, a avut în proprietate 1378 m.p.

teren situat în Râmnicu Sărat, din care 825,91 m.p. au fost preluați abuziv prin Decretul nr. 137 din 10 februarie 1973, suprafață care în prezent este ocupată de clădirea unei grădinițe. În ce privește restul terenului, acesta a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare - autentificat sub nr. 1462/1975, situație în care dreptul de proprietate asupra acestui imobil trebuie recunoscut potrivit pct. 1.4 lit c din Normele Metodologice pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2004, dobânditorului construcției. Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă care, prin decizia nr. 775 din 31 mai 2005 a schimbat în parte sentința și admițând contestația, a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, pentru terenul în suprafață totală de 1341,25 m.p.

din Râmnicu Sărat, evaluat la 65.626,38 de USD. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că pe terenul în suprafață de 515,32 m.p. nu se află nici o construcție, astfel încât acesta nu poate face obiectul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 sau pct. 1.4 lit. C, din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003. În cauză, a declarat recurs Primăria Municipiului Râmnicu Sărat care, susține în esență că terenurile aferente construcțiilor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare, trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, nu pot fi considerate ca fiind preluate abuziv, foștii proprietari neavând vocație la măsuri reparatorii, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și HG nr. 498/2003.

Recursul este nefondat. Modalitatea de restituire prin echivalent, este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptățită. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din lege – în varianta în vigoare la data pronunțării deciziei atacate – dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului . În speță, oferta restituirii prin echivalent s-a făcut doar pentru o porțiune din terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea, deși din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că pe suprafața de 515,32 m.p.

nu se află nici o construcție, pentru ca terenul să poată face obiectul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. În ce privește pct. 1.4 lit. c din HG nr. 498/2003, invocat, acest text adaugă la lege în condițiile în care potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, republicată (art. 2 lit. g, în redactarea anterioară) prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și acele imobile care au fost preluate de stat cu titlu valabil – astfel cum este definit prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 – adică cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării.

Textul invocat are rolul de a acoperi orice alte situații decât cele enumerate la literele a – g, astfel încât legea să reglementeze toate cazurile în care statul a preluat imobile de la particulari și să delimiteze, în aria celorlalte situații de preluare, imobilele preluate cu titlu valabil – în funcție de accepțiunea dată de art. 6 al Legii nr. 213/1998 – de cele preluate fără un titlu valabil, în legătură cu care, potrivit alineatului 2 al art. 2, persoanele îndreptățite își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării. Recunoașterea vocației dobânditorului construcției de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent acesteia, în temeiul Legii nr. 18/1991 nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului, la data înstrăinării construcției.

Așa fiind, recursul fost respins ca nefondat.