ÎCCJ, decizie (scj.ro #82564)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82564) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat de stat. Acțiune în revendicare fondată pe dreptul comun, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Acțiune în revendicare, fondată pe dreptul comun după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Inadmisibilitate Index alfabetic : Drept civil - Imobil preluat în mod abuziv de stat - Revendicare C.civ., art. 480, art. 481 Legea nr. 10/2001 , art. 2, art. 47 După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru toate imobilele care intră sub incidența ei, persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii – inclusiv restituirea imobilului în natură – numai în condițiile acestei legi, iar nu pe calea acțiunii în revendicare fondată pe art. 480, 481 C. civ., și chiar dacă statul a preluat numai în fapt imobilul.
Împrejurarea că persoana îndreptățită a transmis deținătorului imobilului o notificare, la care nu a primit răspuns, și nu a stăruit în îndeplinirea procedurii speciale prealabile reglementată prin art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, - cerând, dimpotrivă, suspendarea acestei proceduri - nu justifică concluzia admisibilității acțiunii în revendicare, fondată pe dispozițiile art. 480, 481 C. civ., introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6589 din 25 noiembrie 2004 Prin acțiunea în revendicare din 29 mai 2002, fondată pe dispozițiile art. 480, 481 C. civ., reclamanții, persoane fizice, au cerut obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, să le lase în deplină proprietate și posesie un teren situat în orașul Băile Olănești.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 361din 12 iunie 2003, a admis acțiunea. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 177/A din 5 noiembrie 2003, a admis apelul părților și a schimbat sentința instanței de fond, respingând ca inadmisibilă acțiunea. Recursul declarat de reclamanți nu este fondat. Reclamanții au formulat acțiunea în revendicare, întemeiată pe art.480, 481 C.civ., la data de 29 mai 2002, după ce se adresase cu notificare unității deținătoare Regia Autonomă a Administrației Patrimoniului și Protocolului de Stat București, în condițiile art.21 (1) din Legea nr.10/2001, intrată în vigoare la data de 14 februarie 2001. Această lege are o aplicare generală în materia reparării daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor imobile, pentru că art.2 acoperă sfera tuturor modalităților de preluare abuzivă a imobilelor.
Articolul 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.10/2001 prevede că fac obiectul legii și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii ale administrației de stat. Textul citat se referă la două categorii de situații: cele în care preluarea imobilelor s-a făcut în temeiul unor titluri care nu sunt valabile și cele în care la baza preluării nu a stat nici un titlu, adică preluări realizate pe căi de fapt. Întrucât reglementarea conținută de art.2 (1) lit. h) face posibilă acordarea de măsuri reparatorii pentru orice situație în care un imobil a fost preluat abuziv, inclusiv preluarea fără nici un titlu, imobilelor care fac obiectul procesului le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001, chiar dacă preluarea a fost realizată doar în fapt, așa cum susțin recurenții.
Or, o dată cu intrarea în vigoare a acestei legi, pentru toate imobilele care intră sub incidența ei, persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii (inclusiv restituirea imobilului în natură) numai în condițiile legii speciale. După data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicarea imobilelor preluate abuziv, formulată în contradictoriu cu persoana juridică deținătoare a bunului, în condițiile dreptului comun, nu poate fi folosită, așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată, deoarece persoanele îndreptățite la restituire să recurgă la procedura administrativă prealabilă prevăzută de noua lege. De altfel, reclamanții au recurs la procedura administrativă, însă, așa cum au precizat în declarația de recurs, au cerut suspendarea ei și au formulat acțiune pe calea dreptului comun.
Din dispoziția înscrisă în art.2 alin. (2) din Legea nr.10/2001 nu rezultă că persoana îndreptățită, căreia nu i s-a răspuns la notificare, își poate realiza dreptul pe calea acțiunii în revendicare, întemeiată pe art.480, 481 C.civ., așa cum susțin recurenții. Textul dispune „persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi”. Sintagma „conform prevederilor prezentei legi”- și faptul că decizia și hotărârea judecătorească de restituire sunt actele prin care se finalizează procedura inițiată prin expedierea notificării de către persoana îndreptățită, duc la concluzia că și pentru imobilele preluate fără titlu trebuie declanșată și finalizată procedura instituită prin legea specială.
În cauză, instanța de apel corect a reținut că, potrivit art. 47 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la restituire are dreptul de opțiune între procedura judiciară în curs și procedura reglementată de legea nouă, numai dacă acțiunea în revendicare s-a formulat anterior datei la care această lege a intrat în vigoare. Recurenții susțin că se poate folosi calea dreptului comun dacă persoana juridică notificată nu răspunde la notificarea ce i-a fost adresată, însă, în cauză, conform precizărilor făcute de recurenți, formularea acțiunii în revendicare nu a fost determinată de tăcerea persoanei notificate, care în anumite situații ar echivala cu refuzul de a restitui bunul.
În declarația de recurs, recurenții arată că nu au manifestat stăruință în soluționarea notificării, că anterior înregistrării acțiunii în revendicare au cerut să se suspende procedura administrativă de restituire în temeiul Legii nr.10/2001 și că au formulat notificarea numai pentru a nu fi decăzuți din dreptul de a se adresa instanței. Față de aceste precizări, formularea acțiunii în revendicare, după ce reclamanții s-au adresat cu notificare persoanei deținătoare, nu a fost determinată de lipsa răspunsului, iar tăcerea persoanei notificate, căreia persoanele îndreptățite i-au cerut să suspende procedura, nu poate echivala cu neîndeplinirea obligației corelative a unui drept subiectiv civil, așa cum susține recurenții.
Neîntemeiată este și susținerea că refuzul instanței de apel de a se pronunța asupra încălcării dreptului de proprietate a fost nesocotit dreptul de opțiune al persoanei îndreptățite, fiind astfel încălcat art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Prin hotărârea atacată nu s-a reținut că instanțele judecătorești nu sunt competente să stabilească preluarea fără titlu a imobilelor și dreptul reclamanților la redobândirea proprietății. Acțiunea a fost respinsă cu motivarea că reclamanții trebuie să urmeze procedura stabilită de Legea nr.10/2001 până la finalizarea ei, cu posibilitatea acestora de a supune controlului instanței dispoziția ce se va emite în cadrul acestei proceduri.
Față de art.480, 481 C.civ., reglementările Legii nr.10/2001 sunt speciale, iar mecanismul de punere în aplicare a acestei legi este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie. De aceea, pentru imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridic în perioada 6 martie – 22 decembrie 1989, care se găsesc în administrarea, folosința sau, după caz, exploatarea unităților și instituțiilor publice, a regiilor autonome, societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și a organizațiilor cooperatiste, persoanele îndreptățite la restituire nu pot opta pentru formularea acțiunii în revendicare direct la instanțele competente.
Ele au obligația să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de legea specială, în articolele 21 și următoarele, obligație impusă și de art.109 alin. (2) C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000. Prin lege, se asigură și accesul la instanțele judecătorești, deoarece se prevede o a doua etapă – procedura judiciară - facultativă și subsidiară care dă dreptul persoanelor nemulțumite de modul în care s-au soluționat cererile de restituire a imobilelor preluate abuziv să apeleze la justiție pentru satisfacerea drepturilor lor, iar în cadrul acestei proceduri instanțele se pronunță asupra încălcării dreptului de proprietate prin preluarea abuzivă a bunurilor. Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.