ÎCCJ, decizie (scj.ro #82564)

Imobil

preluat de stat. Acțiune în revendicare fondată pe dreptul comun, după intrarea

în vigoare a Legii nr. 10/2001

Cuprins pe materii

: Drept civil.

Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate

privată. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Acțiune în revendicare, fondată pe

dreptul comun după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Inadmisibilitate

Index alfabetic

: Drept civil

- Imobil preluat în mod abuziv de stat

- Revendicare

C.civ.,

art. 480, art. 481

Legea nr. 10/2001

, art. 2, art. 47

După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru toate imobilele care

intră sub incidența ei, persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii –

inclusiv restituirea imobilului în natură – numai în condițiile acestei legi,

iar nu pe calea acțiunii în revendicare fondată pe art. 480, 481 C. civ., și

chiar dacă statul a preluat numai în fapt imobilul.

Împrejurarea că persoana îndreptățită a transmis deținătorului imobilului o

notificare, la care nu a primit răspuns, și nu a stăruit în îndeplinirea

procedurii speciale prealabile reglementată prin art. 21 și urm. din Legea nr.

10/2001, - cerând, dimpotrivă, suspendarea acestei proceduri - nu justifică

concluzia admisibilității acțiunii în revendicare, fondată pe dispozițiile art.

480, 481 C. civ., introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia nr. 6589 din 25 noiembrie 2004

Prin acțiunea în revendicare din 29 mai 2002, fondată pe dispozițiile art. 480,

481 C. civ., reclamanții, persoane fizice, au cerut obligarea Statului Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice și Regia Autonomă Administrația

Patrimoniului Protocolului  de Stat, să le lase în deplină proprietate și

posesie un teren situat în orașul Băile Olănești.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 361din 12 iunie 2003, a admis

acțiunea.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 177/A din 5 noiembrie 2003, a

admis apelul părților și a schimbat sentința instanței de fond, respingând ca

inadmisibilă acțiunea.

Recursul declarat de reclamanți nu este fondat.

Reclamanții au formulat acțiunea în revendicare, întemeiată pe art.480, 481

C.civ., la data de 29 mai 2002, după ce se adresase cu notificare unității

deținătoare Regia Autonomă a Administrației Patrimoniului și Protocolului de

Stat București, în condițiile art.21 (1) din Legea nr.10/2001, intrată în

vigoare la data de 14 februarie 2001.

Această lege are o aplicare generală în materia reparării

daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor imobile, pentru că art.2

acoperă sfera tuturor modalităților de preluare abuzivă a imobilelor.

Articolul 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.10/2001 prevede

că fac obiectul legii și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau

fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și

cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale

puterii ale administrației de stat.

Textul citat se referă la două categorii de situații: cele

în care preluarea imobilelor s-a făcut în temeiul unor titluri care nu sunt

valabile și cele în care la baza preluării nu a stat nici un titlu, adică preluări

realizate pe căi de fapt.

Întrucât reglementarea conținută de art.2 (1) lit. h) face

posibilă acordarea de măsuri reparatorii pentru orice situație în care un

imobil a fost preluat abuziv, inclusiv preluarea fără nici un titlu, imobilelor

care fac obiectul procesului le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001,

chiar dacă preluarea a fost realizată doar în fapt, așa cum susțin recurenții.

Or, o dată cu intrarea în vigoare a acestei legi, pentru toate imobilele care

intră sub incidența ei, persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii

(inclusiv restituirea imobilului în natură) numai în condițiile legii speciale.

După data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicarea

imobilelor preluate abuziv, formulată în contradictoriu cu persoana juridică

deținătoare a bunului, în condițiile dreptului comun, nu poate fi folosită, așa

cum s-a reținut prin hotărârea atacată, deoarece persoanele îndreptățite la

restituire să recurgă la procedura administrativă prealabilă prevăzută de noua

lege.

De altfel, reclamanții au recurs la procedura

administrativă, însă, așa cum au precizat în declarația de recurs, au cerut

suspendarea ei și au formulat acțiune pe calea dreptului comun.

Din dispoziția înscrisă în art.2 alin. (2) din Legea

nr.10/2001 nu rezultă că persoana îndreptățită, căreia nu i s-a răspuns la

notificare, își poate realiza dreptul pe calea acțiunii în revendicare,

întemeiată pe art.480, 481 C.civ., așa cum susțin recurenții.

Textul dispune „persoanele ale căror imobile au fost

preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data

preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii

judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi”.

Sintagma „conform prevederilor prezentei legi”- și faptul

că decizia și hotărârea judecătorească de restituire sunt actele prin care se

finalizează procedura inițiată prin expedierea notificării de către persoana

îndreptățită, duc la concluzia că și pentru imobilele preluate fără titlu trebuie

declanșată și finalizată procedura instituită prin legea specială.

În cauză, instanța de apel corect a reținut că, potrivit

art. 47 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la restituire are dreptul

de opțiune între procedura judiciară în curs și procedura reglementată de legea

nouă, numai dacă acțiunea în revendicare s-a formulat anterior datei la care

această lege a intrat în vigoare.

Recurenții susțin că se poate folosi calea dreptului comun

dacă persoana juridică notificată nu răspunde la notificarea ce i-a fost

adresată, însă, în cauză, conform precizărilor făcute de recurenți, formularea

acțiunii în revendicare nu a fost determinată de tăcerea persoanei notificate,

care în anumite situații ar echivala cu refuzul de a restitui bunul.

În declarația de recurs, recurenții arată că

nu au manifestat stăruință în soluționarea notificării, că anterior

înregistrării acțiunii în revendicare au cerut să se suspende procedura

administrativă de restituire în temeiul Legii nr.10/2001 și că au formulat notificarea

numai pentru a nu fi decăzuți din dreptul de a se adresa instanței.

Față de aceste precizări, formularea acțiunii în

revendicare, după ce reclamanții s-au adresat cu notificare persoanei

deținătoare, nu a fost determinată de lipsa răspunsului, iar tăcerea persoanei

notificate, căreia persoanele îndreptățite i-au cerut să suspende procedura, nu

poate echivala cu neîndeplinirea obligației corelative a unui drept subiectiv

civil, așa cum susține recurenții.

Neîntemeiată este și susținerea că refuzul instanței de

apel de a se pronunța asupra încălcării dreptului de proprietate a fost

nesocotit dreptul de opțiune al persoanei îndreptățite, fiind astfel încălcat

art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Prin hotărârea atacată nu s-a reținut că instanțele

judecătorești nu sunt competente să stabilească preluarea fără titlu a

imobilelor și dreptul reclamanților la redobândirea proprietății. Acțiunea a

fost respinsă cu motivarea că reclamanții trebuie să urmeze procedura stabilită

de Legea nr.10/2001  până la finalizarea ei, cu posibilitatea acestora de

a supune controlului instanței dispoziția ce se va emite în cadrul acestei

proceduri.

Față de art.480, 481 C.civ., reglementările Legii

nr.10/2001 sunt speciale, iar mecanismul de punere în aplicare a acestei legi

este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie.

De aceea, pentru imobilele preluate abuziv de stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridic în perioada 6

martie – 22 decembrie 1989, care se găsesc în administrarea, folosința sau,

după caz, exploatarea unităților și instituțiilor publice, a regiilor autonome,

societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și a

organizațiilor cooperatiste, persoanele îndreptățite la restituire nu pot opta

pentru formularea acțiunii în revendicare direct la instanțele competente.

Ele au obligația să parcurgă procedura prealabilă

prevăzută de legea specială, în articolele 21 și următoarele, obligație impusă

și de art.109 alin. (2) C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G.

nr.138/2000.

Prin lege, se asigură și accesul la instanțele

judecătorești, deoarece se prevede o a doua etapă – procedura judiciară - facultativă

și subsidiară care dă dreptul persoanelor nemulțumite de modul în care s-au

soluționat cererile de restituire a imobilelor preluate abuziv să apeleze la

justiție pentru satisfacerea drepturilor lor, iar în cadrul acestei proceduri

instanțele se pronunță asupra încălcării dreptului de proprietate prin

preluarea abuzivă a bunurilor.

Pentru considerentele expuse,  recursul a fost

respins.