ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4121/2008

Deliberând asupra recursului civil

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

398/2006 la Tribunalul Maramureș, M.M. a solicitat anularea parțială a

Dispoziției nr. 1346 din 17 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Vișeu

de Sus și obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor bănești pentru toate

imobilele situate în orașul Vișeu de Sus, actualmente demolate (două case și

anexe gospodărești) și înglobate în Liceul Teoretic Bogdan Vodă (teren și

construcție, curți și grădină).

Prin sentința civilă nr. 1280 din 10

noiembrie 2006 a Tribunalului Maramureș, plângerea pârâtei M.M. a fost admisă.

Anulându-se în parte Dispoziția nr. 1346 din 17 noiembrie 2005 emisă de

Primarul orașului Vișeu de Sus, instanța l-a obligat pe intimat să stabilească

măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, conform procedurii stabilite în

titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru ambele imobile demolate și pentru

terenul aferent acestora, înscris în C.F. nr. 6396 și C.F. nr. 5680 Vișeu de

Sus, prin emiterea unei noi dispoziții.

În considerentele sentinței,

instanța a reținut că M.M. și-a probat dreptul de proprietate asupra celor două

construcții, case de locuit, preluate în mod abuziv de stat de la autorii săi,

ulterior demolate, și că pe terenul astfel eliberat s-a construit un liceu.

Contrar acestor realități,

intimatul, care nu a contestat petentei calitatea de persoană îndreptățită,

prin Dispoziția nr. 1346 din 17 noiembrie 2001 a propus, în condițiile art. VII

din Legea nr. 247/2005, acordarea de despăgubiri numai pentru terenuri și o

singură casă de locuit.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

nr. 123 A din 13 aprilie 2007 a admis apelul declarat de Primarul orașului

Vișeu de Sus împotriva sentinței civile nr. 1280 din 10 noiembrie 2006 a

Tribunalului Maramureș pe care a schimbat-o în sensul respingerii plângerii

petentei M.M. în contra dispoziției nr. 1346 din 17 noiembrie 2005 emisă de

Primarul orașului Vișeu de Sus.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că în raport de prevederile art. 2

3

pct. 1 din Legea

nr. 10/2001 reclamanta M.M. nu a depus înscrisuri care să ateste existența

celei de-a doua construcții casă de locuit, preluată de stat abuziv și

demolată.

Fotografiile depuse la dosarul

cauzei nu au valoarea unor înscrisuri probatorii în sensul art. 1172 C. civ.,

iar informațiile celor doi martori, audiați în primă instanță, nu pot avea

valoare probatorie în lipsa unor acte doveditoare. În ipoteza demolării

construcției preluate, dovada existenței acesteia și a dreptului de proprietate

în patrimoniul antecesorilor, prin înscrisuri apare absolut necesară pentru

cuantificarea măsurilor reparatorii prin echivalent, iar reclamanta căreia îi

revenea sarcina probei în temeiul art. 1169 C. civ. și a normei speciale

cuprinsă în art. 23 din Legea nr. 10/2001, a abdicat de la această obligație,

astfel că soluția instanței de fond sub aspectul acordării măsurilor

reparatorii este nu numai netemeinică dar și nelegală.

În recursul declarat și motivat în

drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., M.M. critică decizia

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, susținând, în esență, că a probat existența

celei de-a doua construcții pe terenul identificat cu date de carte funciară,

demolată după preluarea acesteia de către Statul Român, cu declarațiile a doi

martori și fotografiile depuse în dosar.

Actele doveditoare solicitate de

instanță nu au putut fi depuse din motive obiective, arhiva depozitară a

acestora fiind distrusă.

În cauză, recurenta M.M. a solicitat

acordarea măsurilor reparatorii pentru un teren în suprafață de 320 mp și două

construcții, case de locuit aflate pe acest teren, preluate de stat și

demolate, pe locul acestora aflându-se în prezent Liceul Teoretic Bogdan Vodă.

Potrivit extrasului de carte

funciară nr. 5680 nr. top 216/B/2, petenta a probat existența dreptului de

proprietate numai în privința terenului și a unei singure construcții care

fiind preluată de stat i-au fost acordate petentei măsuri reparatorii prin

echivalent, prin dispoziția nr. 1346 din 17 noiembrie 2005, în condițiile Cap.

III al Legii nr. 247/2005.

Este adevărat că în accepțiunea art.

23 din Legea nr. 10/2001 și a normelor metodologice de aplicare a legii pct.

23/1, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțeleg actele

translative de proprietate care atestă deținerea proprietății de către persoana

îndreptățită la măsuri reparatorii sau ascendentul acesteia, la data preluării

abuzive, precum și orice acte care descriu construcția, dacă aceasta a fost

demolată.

Articolul 23 din Legea nr. 10/2001

nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate

imobiliară, fiind aplicabile regulile de drept comun; dar, în sistemul de

publicitate imobiliară reglementat de Decretul-lege nr. 115/1938 care

guvernează și această materie, în zonele cu regim de carte funciară, transmiterea

dreptului de proprietate și deci dovedirea acestui drept, operează prin

înscrierea în C.F. cu efecte constitutive de drepturi în condițiile art. 17

alin. (1) din Legea nr. 115/1938 .

În raport de aceste reglementări,

actele doveditoare la care se referă art. 23 din Legea nr. 10/2001, trebuie să

se înscrie regimului probator special prevăzut de Decretul-lege nr. 115/1938.

În cauză, reclamanta-contestatoare

nu a depus înscrisurile care să ateste existența celei de a doua construcții,

casă de locuit care nu figurează înscrisă nici în C.F., astfel că în mod corect

instanța de apel a concluzionat că reclamanta nu și-a probat existența

dreptului de proprietate în privința acestui imobil și că declarațiile

martorilor, precum și fotografiile, sunt lipsite de relevanță.

Afirmațiile recurentei privitoare la

existența unor cauze obiective care ar fi împiedicat-o că înfățișeze acte

doveditoare dat fiind că arhiva a fost distrusă nu este susținută de probe și

nici de prezumția existenței dreptului de proprietate decurgând din aplicarea

art. 24 din Legea nr. 10/2001, deoarece recurenta nu a înfățișat instanței

actul de preluare a imobilului.

Din perspectiva celor expuse mai sus

soluția instanței de apel este legală, iar criticile formulate de

contestatoarea M.M. nefondate, considerent pentru care recursul acesteia va fi

respins ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 123 A din 13 aprilie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2008.