ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 16 martie 2004, ca urmare a declinării competenței pronunțată de Judecătoria Beiuș prin sentința civilă nr. 281/2004, reclamantul S.J.O. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Primăria orașului Vașcău și Primarul orașului Vașcău, anularea Dispoziției nr. 3/2002 emisă de primar, restituirea în natură a imobilelor preluate de stat sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești. În motivarea contestației s-a arătat că intimata a respins în mod nelegal cererea de restituire a imobilelor care au aparținut în proprietate autorilor reclamantului, cu motivarea că printr-o hotărâre judecătorească definitivă a fost respinsă cererea de anulare a formelor de licitație pentru aceste imobile.

La data de 30 iunie 2003 reclamantul și-a completat acțiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâți și a altor persoane. Prin sentința civilă nr. 636 C din 19 octombrie 2005 Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea precizată, a dispus anularea Dispoziției nr. 3/2002 a Primarului orașului Vașcău și l-a obligat pe primar să emită o nouă dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la limita sumei de 689.000.000 lei pentru imobilele reprezentând casă de locuit de tip parter, pivniță și magazie cu grajd, magazia din spatele acestor construcții, moară țărănească situată pe str. P. A dispus obligarea Primarului orașului Vașcău să emită dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru suprafața de teren ocupată de Stadionul Vașcău.

A fost respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru alte suprafețe de teren. S-a luat act de renunțarea la judecată față de persoanele introduse în cauză ulterior sesizării inițiale a instanței. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși printr-o hotărâre pronunțată într-un proces anterior a fost respinsă acțiunea prin care S.I. a solicitat anularea procesului verbal de licitație nr. 44/1991 având ca obiect o parte din imobilele revendicate de reclamant, reclamantul, în calitate de moștenitor al acesteia beneficiază de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Măsurile reparatorii solicitate de reclamant nu pot privi suprafața de 2,8 ha teren cu privire la care s-au eliberat titluri de proprietate în favoarea altor persoane în temeiul Legii nr. 18/1991, date fiind dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Pentru acest teren reclamantul are posibilitatea să solicite despăgubiri în baza legii fondului funciar, urmând procedura administrativă prevăzută de această lege. Suprafața de teren pe care se află Stadionul Vașcău nu este liberă în sensul dispozițiilor art. 10 din lege, astfel încât reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Apelul declarat de reclamant, de pârâtul S.M. și pârâta Primăria orașului Vașcău împotriva acestei sentințe au fost admise prin decizia civilă nr. 60 A din 18 aprilie 2006 a Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Sentința a fost schimbată în parte în sensul că s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru suprafața de 2,8 ha teren înscris în C.F.

Vașcău. A fost obligat Primarul orașului Vașcău să se conformeze dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 și să înainteze documentația aferentă, cererile reclamantului cu privire la toate imobilele pentru care s-au solicitat despăgubiri Comisiei pentru Evaluare Centrală a Despăgubirilor. A menținut restul dispozițiilor sentinței, iar reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului S.M. cheltuieli de judecată în primă instanță și apel. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea reclamantului în privința terenului de 2,8 ha preluat abuziv, cu motivarea că acest teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Chiar dacă terenul a fost reconstituit în favoarea altor persoane, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit Legii nr. 247/2005 singurele obligații instituite în sarcina entităților învestite cu notificările ori cererile formulate de foștii proprietari ori succesorii acestora, pentru măsuri reparatorii prin echivalent, sunt cele stipulate prin art. 16. Apelul declarat de pârâtul S.M. a fost găsit întemeiat deoarece inițial a fost chemat în judecată de către reclamant iar apoi acesta a renunțat la judecată față de el. Față de dispozițiile art. 246 alin. (3) C. proc. civ. se impunea obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată față de pârâtul care a solicitat și dovedit cuantumul acestora. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de Primăria Vașcău și de reclamant. Recursul reclamantului, nemotivat în drept, vizează faptul că în mod greșit instanța de apel a compensat cheltuielile de judecată între el și Primăria orașului Vașcău.

În schimb, instanța nu a obligat Primarul orașului Vașcău la cheltuieli de judecată către el. Primăria Vașcău a criticat decizia dată în apel întrucât nu a evaluat în mod corespunzător situația existentă, în sensul că a dispus măsuri reparatorii pentru toate bunurile pretinse de reclamant, deși acestea, într-un mod sau altul nu au fost afectate de autoritatea de stat. Moara țărănească din str. P. a fost vândută în anul 1991 lui G.V.M., astfel încât recurenta nu mai are nici o obligație în legătură cu acest bun. Pe de altă parte, în mod greșit s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața de 2,8 ha pe care se află terenul de fotbal, în realitate această suprafață fiind de numai 1,25 ha, diferența de 1,3 ha fiind valorificată de autoarea reclamantului prin vânzare, în cote egale către M.G.

și M.M. În dovedirea recursurilor, în temeiul art. 305 C. proc. civ., la dosarul cauzei au fost depuse în copie contract de asistență juridică, contracte de vânzare-cumpărare, extrase de carte funciară. Analizând hotărârea instanței de apel, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele: 1. Deși reclamantul nu a motivat în drept criticile formulate, instanța a apreciat că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în raport de care a și fost cercetat recursul, reținând următoarele: Conform art. 276 C. proc.

civ., când pretențiile fiecărei părți sunt încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Instanța de apel a admis atât apelul reclamantului cât și apelul pârâtei. Drept urmare, în mod corect nu a obligat primăria la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în etapa apelului. De altfel, în sumara motivare a recursului reclamantul nu a arătat cum ar fi trebuit să procedeze instanța de apel care a admis calea de atac exercitată de ambele părți. Primarul orașului Vașcău nu este în culpă procesuală în raport de măsura luată de instanța de apel. La data când a fost înregistrată notificarea reclamantului nu erau în vigoare prevederile Legii nr. 247/2005, a căror aplicare a făcut-o, corect, instanța de apel, astfel încât primarul să fi emis o decizie care să nesocotească legea specială.

Ca atare, instanța de apel nu avea de ce să dispună obligarea acestei părți la cheltuieli de judecată. Față de cele ce preced Înalta Curte a constatat că motivele de critică formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.; 2. Recursul pârâtei, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., a fost încadrat, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Critica privitoare la faptul că pârâta nu poate fi obligată la măsuri reparatorii în legătură cu moara țărănească nu este întemeiată, pentru că singura obligație pe care instanța de apel a stabilit-o în sarcina sa, cu privire la toate imobilele, a fost de a transmite Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor notificarea și toate înscrisurile care au însoțit-o.

Câtă vreme nu a fost obligată la măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 această parte nu are interes să invoce faptul că nu are calitate procesuală în privința unui bun. Critica privitoare la întinderea suprafeței de teren pentru care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii a fost făcută direct în recurs, omisso medio, astfel încât nu poate fi cercetată. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., recursul poate fi exercitat împotriva hotărârilor date în apel. Întrucât instanța de apel nu a fost învestită cu analiza unui anumit aspect, acel aspect nu poate fi dedus verificării pentru prima oară înaintea instanței de recurs. Ca atare, criticile formulate nu pot fi primite, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nefiind întemeiat. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri vor fi respinse cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.J.O. și pârâta Primăria orașului Vașcău împotriva deciziei civile nr. 60 A din 18 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.