ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bihor la 16 martie 2004, ca urmare a declinării competenței

pronunțată de Judecătoria Beiuș prin sentința

civilă nr. 281/2004, reclamantul S.J.O. a solicitat, în contradictoriu cu

intimații Primăria orașului Vașcău și Primarul

orașului Vașcău, anularea Dispoziției nr. 3/2002 emisă

de primar, restituirea în natură a imobilelor preluate de stat sau, în

subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești.

În motivarea contestației s-a arătat

că intimata a respins în mod nelegal cererea de restituire a imobilelor

care au aparținut în proprietate autorilor reclamantului, cu motivarea

că printr-o hotărâre judecătorească definitivă a fost

respinsă cererea de anulare a formelor de licitație pentru aceste

imobile.

La data de 30 iunie 2003 reclamantul și-a

completat acțiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de

pârâți și a altor persoane.

Prin sentința civilă nr. 636 C din 19

octombrie 2005 Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea precizată,

a dispus anularea Dispoziției nr. 3/2002 a Primarului orașului

Vașcău și l-a obligat pe primar să emită o nouă

dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la

limita sumei de 689.000.000 lei pentru imobilele reprezentând casă de locuit

de tip parter, pivniță și magazie cu grajd, magazia din spatele

acestor construcții, moară țărănească

situată pe str. P.

A dispus obligarea Primarului orașului

Vașcău să emită dispoziție privind acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent și pentru suprafața de teren

ocupată de Stadionul Vașcău.

A fost respins capătul de cerere privind

acordarea de despăgubiri pentru alte suprafețe de teren.

S-a luat act de renunțarea la judecată

față de persoanele introduse în cauză ulterior sesizării

inițiale a instanței.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că deși printr-o hotărâre pronunțată

într-un proces anterior a fost respinsă acțiunea prin care S.I. a

solicitat anularea procesului verbal de licitație nr. 44/1991 având ca

obiect o parte din imobilele revendicate de reclamant, reclamantul, în calitate

de moștenitor al acesteia beneficiază de dispozițiile Legii nr.

10/2001.

Măsurile reparatorii solicitate de reclamant nu

pot privi suprafața de 2,8 ha teren cu privire la care s-au eliberat

titluri de proprietate în favoarea altor persoane în temeiul Legii nr. 18/1991,

date fiind dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Pentru acest teren

reclamantul are posibilitatea să solicite despăgubiri în baza legii

fondului funciar, urmând procedura administrativă prevăzută de

această lege.

Suprafața de teren pe care se află

Stadionul Vașcău nu este liberă în sensul dispozițiilor

art. 10 din lege, astfel încât reclamantul are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Apelul declarat de reclamant, de pârâtul S.M. și

pârâta Primăria orașului Vașcău împotriva acestei

sentințe au fost admise prin decizia civilă nr. 60 A din 18 aprilie

2006 a Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Sentința

a fost schimbată în parte în sensul că s-a constatat că

reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și

pentru suprafața de 2,8 ha teren înscris în C.F. Vașcău. A fost

obligat Primarul orașului Vașcău să se conformeze

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 și să înainteze

documentația aferentă, cererile reclamantului cu privire la toate

imobilele pentru care s-au solicitat despăgubiri Comisiei pentru Evaluare

Centrală a Despăgubirilor. A menținut restul dispozițiilor

sentinței, iar reclamantul a fost obligat să plătească

pârâtului S.M. cheltuieli de judecată în primă instanță

și apel.

În considerentele hotărârii sale instanța

de apel a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea

reclamantului în privința terenului de 2,8 ha preluat abuziv, cu motivarea

că acest teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Chiar dacă

terenul a fost reconstituit în favoarea altor persoane, reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit Legii nr. 247/2005 singurele obligații

instituite în sarcina entităților învestite cu notificările ori

cererile formulate de foștii proprietari ori succesorii acestora, pentru

măsuri reparatorii prin echivalent, sunt cele stipulate prin art. 16.

Apelul declarat de pârâtul S.M. a fost găsit

întemeiat deoarece inițial a fost chemat în judecată de către

reclamant iar apoi acesta a renunțat la judecată față de

el. Față de dispozițiile art. 246 alin. (3) C. proc. civ. se

impunea obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată față

de pârâtul care a solicitat și dovedit cuantumul acestora.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu

recurs de Primăria Vașcău și de reclamant.

Recursul reclamantului, nemotivat în drept,

vizează faptul că în mod greșit instanța de apel a

compensat cheltuielile de judecată între el și Primăria

orașului Vașcău.

În schimb, instanța nu a obligat Primarul

orașului Vașcău la cheltuieli de judecată către el.

Primăria Vașcău a criticat decizia

dată în apel întrucât nu a evaluat în mod corespunzător situația

existentă, în sensul că a dispus măsuri reparatorii pentru toate

bunurile pretinse de reclamant, deși acestea, într-un mod sau altul nu au

fost afectate de autoritatea de stat. Moara țărănească din

str. P. a fost vândută în anul 1991 lui G.V.M., astfel încât recurenta nu

mai are nici o obligație în legătură cu acest bun.

Pe de altă parte, în mod greșit s-a

constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru

suprafața de 2,8 ha pe care se află terenul de fotbal, în realitate

această suprafață fiind de numai 1,25 ha, diferența de 1,3

ha fiind valorificată de autoarea reclamantului prin vânzare, în cote

egale către M.G. și M.M.

În dovedirea recursurilor, în temeiul art. 305 C.

proc. civ., la dosarul cauzei au fost depuse în copie contract de

asistență juridică, contracte de vânzare-cumpărare, extrase

de carte funciară.

Analizând hotărârea instanței de apel, în

limitele criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de

dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reținut

următoarele:

criticile formulate, instanța a apreciat că dezvoltarea acestora face

posibilă încadrarea lor în motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în raport de

care a și fost cercetat recursul, reținând următoarele:

Conform art. 276 C. proc. civ., când pretențiile

fiecărei părți sunt încuviințate numai în parte,

instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele va fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea

lor.

Instanța de apel a admis atât apelul

reclamantului cât și apelul pârâtei. Drept urmare, în mod corect nu a

obligat primăria la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant

în etapa apelului. De altfel, în sumara motivare a recursului reclamantul nu a

arătat cum ar fi trebuit să procedeze instanța de apel care a

admis calea de atac exercitată de ambele părți.

Primarul orașului Vașcău nu este în

culpă procesuală în raport de măsura luată de instanța

de apel. La data când a fost înregistrată notificarea reclamantului nu

erau în vigoare prevederile Legii nr. 247/2005, a căror aplicare a

făcut-o, corect, instanța de apel, astfel încât primarul să fi

emis o decizie care să nesocotească legea specială. Ca atare,

instanța de apel nu avea de ce să dispună obligarea acestei

părți la cheltuieli de judecată.

Față de cele ce preced Înalta Curte a

constatat că motivele de critică formulate nu întrunesc

cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;

dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., a fost încadrat, potrivit

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Critica privitoare la faptul că pârâta nu poate

fi obligată la măsuri reparatorii în legătură cu moara

țărănească nu este întemeiată, pentru că singura

obligație pe care instanța de apel a stabilit-o în sarcina sa, cu

privire la toate imobilele, a fost de a transmite Comisiei Centrale de Evaluare

a Despăgubirilor notificarea și toate înscrisurile care au

însoțit-o. Câtă vreme nu a fost obligată la măsuri

reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 această parte nu are interes

să invoce faptul că nu are calitate procesuală în privința

unui bun.

Critica privitoare la întinderea suprafeței de

teren pentru care reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii a fost făcută direct în recurs, omisso medio, astfel

încât nu poate fi cercetată. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul poate fi exercitat împotriva hotărârilor date în apel. Întrucât

instanța de apel nu a fost învestită cu analiza unui anumit aspect,

acel aspect nu poate fi dedus verificării pentru prima oară înaintea

instanței de recurs.

Ca atare, criticile formulate nu pot fi primite,

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind

întemeiat.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri vor fi respinse cu

consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

reclamantul S.J.O. și pârâta Primăria orașului Vașcău

împotriva deciziei civile nr. 60 A din 18 aprilie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.