ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția civilă, sub nr. 8001/c din 16 octombrie 2003 reclamanta B.M. a chemat în judecată Primăria comunei Aleșd solicitând anularea dispoziției nr. 175 din 4 septembrie 2003 emisă de primarul orașului Aleșd prin care i s-a respins notificarea înregistrată sub nr. 58/2002 și obligarea pârâtului la stabilirea unor despăgubiri în sumă de 300.000.000 lei cu titlu de restituire prin echivalent, corespunzător valorii bunurilor solicitate. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este moștenitoarea numiților P.L. și P.I., foștii proprietari ai imobilelor înscrise în C.F.

36 Aleșd, nr.top. 1228 în suprafață de 2933 mp și C.F. 1012 cu nr.top. 1237/2 în suprafață de 1627 mp, terenuri care sunt afectate de piața de desfacere a produselor agricole Aleșd. Se mai arată că notificarea i-a fost respinsă cu motivarea că terenurile nu ar fi fost preluate abuziv de către stat și că nu s-ar fi făcut dovada calității de moștenitor a proprietarilor de C.F. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a primarului orașului Aleșd. Prin sentința civilă nr. 603/c din 14 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea și s-a dispus anularea dispoziției nr. 175/2003. S-a constatat că reclamanta este îndreptățită a primi despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F.

1012 Aleșd, nr.top. 1237/2 arătător cu construcții în suprafață de 1627 mp, despăgubiri ce urmează a fi calculate în conformitate cu normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și a fost obligat pârâtul primarul orașului Aleșd să emită o nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri în conformitate cu normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din litigiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză a reieșit că în C.F. 1012 Aleșd nr.top. 1237/2 arătător cu construcții în suprafața de 1627 mp, sub B 1 a fost intabulat ca proprietar defunctul P.L.L., în prezent suprafața de 1627 mp teren fiind afectată de piața agroalimentară și de blocurile de locuințe din apropierea pieței.

Despre imobilul înscris în C.F. 36 Aleșd cu nr.top. 1228 în suprafață de 2856 mp s-a reținut că acesta nu a fost niciodată proprietatea antecesorilor reclamantei, ei nefigurând printre proprietarii imobilului. Împotriva sentinței pronunțate în cauză au declarat apel atât reclamanta cât și pârâții. În motivarea apelului reclamanta a susținut că sentința este nelegală și netemeinică deoarece instanța a avut în vedere numai documentele depuse de pârâți și nu a avut în vedere și sentința civilă nr. 6355/1993 prin care i-au fost atribuite terenurile respective, astfel că solicită recalcularea despăgubirilor bănești pentru terenurile respective sau retrocedarea lor conform sentinței civile nr. 6355/1993.

Apelanții pârâți au criticat sentința susținând că instanța de fond nu a apreciat în mod corespunzător actele dosarului, interpretând în mod eronat starea de fapt existentă și nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate privind lipsa calității procesuale a Primăriei și a tardivității acțiunii, că prin dispoziția nr. 175/2003 în mod corect a fost respinsă cererea petentei, întrucât nu a făcut dovada calității de moștenitoare a proprietarului tabular și nici dovada preluării abuzive a terenurilor. Prin decizia civilă nr. 1123/A din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-au respins ambele apeluri. În motivarea acestei decizii s-a reținut că, raportat la obiectul cererii, la probele administrate și la temeiul legal invocat, sentința este legală și temeinică, stabilindu-se corect că reclamanta este îndreptățită la despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul intabulat în C.F.

nr. 1012 Aleșd nr.top. 2137/2 în ceea ce privește pretențiile privind imobilul din C.F. 36 Aleșd nr.top. 1228. S-a reținut că cererea reclamantei este nefondată câtă vreme extrasul de carte funciară din februarie 1991 invocat nu corespunde cu mențiunile C.F., iar antecesorul său nu era intabulat ca proprietar. S-a mai reținut că cererea reclamantei formulată în apel privind recalcularea despăgubirilor sau retrocedarea imobilelor în baza sentinței civile nr. 6355/1993 este o cerere nouă, inadmisibilă față de dispozițiile art. 294 raportat la art. 292 și art. 112 C. proc. civ. și Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte, reclamanta are posibilitatea de a solicita punerea în executare a respectivei hotărâri pe calea dreptului comun.

Referitor la apelul declarat de pârâți s-a reținut că prin admiterea acțiunii, chiar în parte, instanța s-a pronunțat implicit asupra excepțiilor invocate cât și asupra pretențiilor reclamantei raportat la probele administrate, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Atât reclamanta, cât și pârâții au declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în recurs. Recurenta reclamantă a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate în sensul de a i se acorda dreptul de proprietate și asupra imobilului din C.F. 36 topo 1228 în suprafață de 2935 mp, motivat de faptul că a făcut dovada cu proba de C.F. 36 top 1228 care a fost depusă la dosar la tribunal, dar a dispărut. Printr-o cerere ulterioară, de „dezvoltare a motivelor de recurs”, recurenta-reclamantă invocă drept temei legal al acțiunii prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și nu pct. 10 cum s-a indicat inițial. În recursul declarat de pârâți se susține că decizia recurată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de apel a interpretat greșit legea și nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate prin reiterarea excepțiilor de tardivitate și a lipsei calității procesuale a primăriei. Referitor la fondul cauzei se susține că nu s-a dovedit calitatea de moștenitoare a reclamantei după defunctul P.L. iar obligarea la cheltuieli de judecată este nelegală întrucât s-a ajuns la faza de proces din culpa reclamantei care nu și-a dovedit în faza administrativă calitatea de moștenitoare. Pe parcursul soluționării recursului reclamanta a decedat, fiind continuată procesual de moștenitorul său B.A.

Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate. Nu pot fi primite criticile formulate de recurenta-reclamantă privind imobilul cu nr.top. 1228, în suprafață de 2856 mp. Pe baza probelor administrate, instanțele anterioare au reținut în mod corect că acest imobil nu a fost niciodată proprietatea antecesorilor reclamantei, aceștia nefigurând printre proprietarii bunului respectiv. Împrejurarea că printr-o sentință anterioară, nr. 6355/1993, reclamantei i-au fost atribuite terenuri în baza Legii nr. 18/1991 excede cadrului procesual din speța de față. Nu este întemeiat nici recursul declarat de pârâți.

Instanțele anterioare s-au pronunțat asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți, chiar sub forma excepțiilor invocate, cum susțin recurenții. Pe de altă parte, cu actele de stare civilă depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada că este moștenitoarea autorului P.L., instanța de fond referindu-se explicit la actele doveditoare în acest sens. Obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată s-a efectuat în mod legal, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., fiind parte căzută în pretenții. Față de considerentele expuse, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de B.M., decedată ulterior și continuată procesual de B.A. și de Primăria orașului Aleșd și primarul orașului Aleșd împotriva deciziei nr. 1123/A din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.