ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Bihor, secția civilă, sub nr. 8001/c din 16 octombrie 2003
reclamanta B.M. a chemat în judecată Primăria comunei Aleșd solicitând anularea
dispoziției nr. 175 din 4 septembrie 2003 emisă de primarul orașului Aleșd prin
care i s-a respins notificarea înregistrată sub nr. 58/2002 și obligarea
pârâtului la stabilirea unor despăgubiri în sumă de 300.000.000 lei cu titlu de
restituire prin echivalent, corespunzător valorii bunurilor solicitate.
În motivarea acțiunii reclamanta a
arătat că este moștenitoarea numiților P.L. și P.I., foștii proprietari ai
imobilelor înscrise în C.F. 36 Aleșd, nr.top. 1228 în suprafață de 2933 mp și
C.F. 1012 cu nr.top. 1237/2 în suprafață de 1627 mp, terenuri care sunt
afectate de piața de desfacere a produselor agricole Aleșd. Se mai arată că
notificarea i-a fost respinsă cu motivarea că terenurile nu ar fi fost preluate
abuziv de către stat și că nu s-ar fi făcut dovada calității de moștenitor a
proprietarilor de C.F.
Ulterior, reclamanta și-a precizat
acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât,
a primarului orașului Aleșd.
Prin sentința civilă nr. 603/c din
14 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost admisă în
parte acțiunea și s-a dispus anularea dispoziției nr. 175/2003.
S-a constatat că reclamanta este
îndreptățită a primi despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. 1012 Aleșd,
nr.top. 1237/2 arătător cu construcții în suprafață de 1627 mp, despăgubiri ce
urmează a fi calculate în conformitate cu normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 10/2001 și a fost obligat pârâtul primarul orașului Aleșd să emită o
nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri în conformitate cu normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din
litigiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că din probele administrate în cauză a reieșit că în C.F. 1012
Aleșd nr.top. 1237/2 arătător cu construcții în suprafața de 1627 mp, sub B 1 a
fost intabulat ca proprietar defunctul P.L.L., în prezent suprafața de 1627 mp
teren fiind afectată de piața agroalimentară și de blocurile de locuințe din
apropierea pieței.
Despre imobilul înscris în C.F. 36
Aleșd cu nr.top. 1228 în suprafață de 2856 mp s-a reținut că acesta nu a fost
niciodată proprietatea antecesorilor reclamantei, ei nefigurând printre
proprietarii imobilului.
Împotriva sentinței pronunțate în
cauză au declarat apel atât reclamanta cât și pârâții.
În motivarea apelului reclamanta a
susținut că sentința este nelegală și netemeinică deoarece instanța a avut în
vedere numai documentele depuse de pârâți și nu a avut în vedere și sentința
civilă nr. 6355/1993 prin care i-au fost atribuite terenurile respective,
astfel că solicită recalcularea despăgubirilor bănești pentru terenurile
respective sau retrocedarea lor conform sentinței civile nr. 6355/1993.
Apelanții pârâți au criticat
sentința susținând că instanța de fond nu a apreciat în mod corespunzător
actele dosarului, interpretând în mod eronat starea de fapt existentă și nu s-a
pronunțat asupra excepțiilor invocate privind lipsa calității procesuale a
Primăriei și a tardivității acțiunii, că prin dispoziția nr. 175/2003 în mod
corect a fost respinsă cererea petentei, întrucât nu a făcut dovada calității
de moștenitoare a proprietarului tabular și nici dovada preluării abuzive a
terenurilor.
Prin decizia civilă nr. 1123/A din
12 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă,
s-au respins ambele apeluri.
În motivarea acestei decizii s-a
reținut că, raportat la obiectul cererii, la probele administrate și la temeiul
legal invocat, sentința este legală și temeinică, stabilindu-se corect că
reclamanta este îndreptățită la despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001
pentru imobilul intabulat în C.F. nr. 1012 Aleșd nr.top. 2137/2 în ceea ce
privește pretențiile privind imobilul din C.F. 36 Aleșd nr.top. 1228. S-a
reținut că cererea reclamantei este nefondată câtă vreme extrasul de carte
funciară din februarie 1991 invocat nu corespunde cu mențiunile C.F., iar
antecesorul său nu era intabulat ca proprietar.
S-a mai reținut că cererea
reclamantei formulată în apel privind recalcularea despăgubirilor sau
retrocedarea imobilelor în baza sentinței civile nr. 6355/1993 este o cerere
nouă, inadmisibilă față de dispozițiile art. 294 raportat la art. 292 și art.
112 C. proc. civ. și Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte, reclamanta are
posibilitatea de a solicita punerea în executare a respectivei hotărâri pe
calea dreptului comun.
Referitor la apelul declarat de
pârâți s-a reținut că prin admiterea acțiunii, chiar în parte, instanța s-a
pronunțat implicit asupra excepțiilor invocate cât și asupra pretențiilor
reclamantei raportat la probele administrate, în sensul dispozițiilor Legii nr.
10/2001.
Atât reclamanta, cât și pârâții au
declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în recurs.
Recurenta reclamantă a solicitat
modificarea în parte a deciziei recurate în sensul de a i se acorda dreptul de
proprietate și asupra imobilului din C.F. 36 topo 1228 în suprafață de 2935 mp,
motivat de faptul că a făcut dovada cu proba de C.F. 36 top 1228 care a fost
depusă la dosar la tribunal, dar a dispărut.
Printr-o cerere ulterioară, de
„dezvoltare a motivelor de recurs”, recurenta-reclamantă invocă drept temei
legal al acțiunii prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu pct. 10 cum
s-a indicat inițial.
În recursul declarat de pârâți se
susține că decizia recurată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de
apel a interpretat greșit legea și nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate
prin reiterarea excepțiilor de tardivitate și a lipsei calității procesuale a
primăriei.
Referitor la fondul cauzei se
susține că nu s-a dovedit calitatea de moștenitoare a reclamantei după
defunctul P.L. iar obligarea la cheltuieli de judecată este nelegală întrucât
s-a ajuns la faza de proces din culpa reclamantei care nu și-a dovedit în faza
administrativă calitatea de moștenitoare.
Pe parcursul soluționării recursului
reclamanta a decedat, fiind continuată procesual de moștenitorul său B.A.
Verificând legalitatea deciziei
recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile,
Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Nu pot fi primite criticile
formulate de recurenta-reclamantă privind imobilul cu nr.top. 1228, în
suprafață de 2856 mp.
Pe baza probelor administrate,
instanțele anterioare au reținut în mod corect că acest imobil nu a fost
niciodată proprietatea antecesorilor reclamantei, aceștia nefigurând printre
proprietarii bunului respectiv.
Împrejurarea că printr-o sentință
anterioară, nr. 6355/1993, reclamantei i-au fost atribuite terenuri în baza
Legii nr. 18/1991 excede cadrului procesual din speța de față.
Nu este întemeiat nici recursul declarat
de pârâți.
Instanțele anterioare s-au pronunțat
asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți, chiar sub forma
excepțiilor invocate, cum susțin recurenții.
Pe de altă parte, cu actele de stare
civilă depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada că este moștenitoarea
autorului P.L., instanța de fond referindu-se explicit la actele doveditoare în
acest sens.
Obligarea pârâților la suportarea
cheltuielilor de judecată s-a efectuat în mod legal, în temeiul dispozițiilor
art. 274 C. proc. civ., fiind parte căzută în pretenții.
Față de considerentele expuse,
urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză în
conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de B.M., decedată ulterior și continuată procesual de B.A. și de
Primăria orașului Aleșd și primarul orașului Aleșd împotriva deciziei nr.
1123/A din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă
mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.