ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.05.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2007

HOTĂRÂRE
31.05.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor, secția civilă, sub nr. 8001/c din 16 octombrie 2003

reclamanta B.M. a chemat în judecată Primăria comunei Aleșd solicitând anularea

dispoziției nr. 175 din 4 septembrie 2003 emisă de primarul orașului Aleșd prin

care i s-a respins notificarea înregistrată sub nr. 58/2002 și obligarea

pârâtului la stabilirea unor despăgubiri în sumă de 300.000.000 lei cu titlu de

restituire prin echivalent, corespunzător valorii bunurilor solicitate.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că este moștenitoarea numiților P.L. și P.I., foștii proprietari ai

imobilelor înscrise în C.F. 36 Aleșd, nr.top. 1228 în suprafață de 2933 mp și

C.F. 1012 cu nr.top. 1237/2 în suprafață de 1627 mp, terenuri care sunt

afectate de piața de desfacere a produselor agricole Aleșd. Se mai arată că

notificarea i-a fost respinsă cu motivarea că terenurile nu ar fi fost preluate

abuziv de către stat și că nu s-ar fi făcut dovada calității de moștenitor a

proprietarilor de C.F.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât,

a primarului orașului Aleșd.

Prin sentința civilă nr. 603/c din

14 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost admisă în

parte acțiunea și s-a dispus anularea dispoziției nr. 175/2003.

S-a constatat că reclamanta este

îndreptățită a primi despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. 1012 Aleșd,

nr.top. 1237/2 arătător cu construcții în suprafață de 1627 mp, despăgubiri ce

urmează a fi calculate în conformitate cu normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001 și a fost obligat pârâtul primarul orașului Aleșd să emită o

nouă dispoziție privind acordarea de despăgubiri în conformitate cu normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din

litigiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din probele administrate în cauză a reieșit că în C.F. 1012

Aleșd nr.top. 1237/2 arătător cu construcții în suprafața de 1627 mp, sub B 1 a

fost intabulat ca proprietar defunctul P.L.L., în prezent suprafața de 1627 mp

teren fiind afectată de piața agroalimentară și de blocurile de locuințe din

apropierea pieței.

Despre imobilul înscris în C.F. 36

Aleșd cu nr.top. 1228 în suprafață de 2856 mp s-a reținut că acesta nu a fost

niciodată proprietatea antecesorilor reclamantei, ei nefigurând printre

proprietarii imobilului.

Împotriva sentinței pronunțate în

cauză au declarat apel atât reclamanta cât și pârâții.

În motivarea apelului reclamanta a

susținut că sentința este nelegală și netemeinică deoarece instanța a avut în

vedere numai documentele depuse de pârâți și nu a avut în vedere și sentința

civilă nr. 6355/1993 prin care i-au fost atribuite terenurile respective,

astfel că solicită recalcularea despăgubirilor bănești pentru terenurile

respective sau retrocedarea lor conform sentinței civile nr. 6355/1993.

Apelanții pârâți au criticat

sentința susținând că instanța de fond nu a apreciat în mod corespunzător

actele dosarului, interpretând în mod eronat starea de fapt existentă și nu s-a

pronunțat asupra excepțiilor invocate privind lipsa calității procesuale a

Primăriei și a tardivității acțiunii, că prin dispoziția nr. 175/2003 în mod

corect a fost respinsă cererea petentei, întrucât nu a făcut dovada calității

de moștenitoare a proprietarului tabular și nici dovada preluării abuzive a

terenurilor.

Prin decizia civilă nr. 1123/A din

12 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă,

s-au respins ambele apeluri.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că, raportat la obiectul cererii, la probele administrate și la temeiul

legal invocat, sentința este legală și temeinică, stabilindu-se corect că

reclamanta este îndreptățită la despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001

pentru imobilul intabulat în C.F. nr. 1012 Aleșd nr.top. 2137/2 în ceea ce

privește pretențiile privind imobilul din C.F. 36 Aleșd nr.top. 1228. S-a

reținut că cererea reclamantei este nefondată câtă vreme extrasul de carte

funciară din februarie 1991 invocat nu corespunde cu mențiunile C.F., iar

antecesorul său nu era intabulat ca proprietar.

S-a mai reținut că cererea

reclamantei formulată în apel privind recalcularea despăgubirilor sau

retrocedarea imobilelor în baza sentinței civile nr. 6355/1993 este o cerere

nouă, inadmisibilă față de dispozițiile art. 294 raportat la art. 292 și art.

112 C. proc. civ. și Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte, reclamanta are

posibilitatea de a solicita punerea în executare a respectivei hotărâri pe

calea dreptului comun.

Referitor la apelul declarat de

pârâți s-a reținut că prin admiterea acțiunii, chiar în parte, instanța s-a

pronunțat implicit asupra excepțiilor invocate cât și asupra pretențiilor

reclamantei raportat la probele administrate, în sensul dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Atât reclamanta, cât și pârâții au

declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în recurs.

Recurenta reclamantă a solicitat

modificarea în parte a deciziei recurate în sensul de a i se acorda dreptul de

proprietate și asupra imobilului din C.F. 36 topo 1228 în suprafață de 2935 mp,

motivat de faptul că a făcut dovada cu proba de C.F. 36 top 1228 care a fost

depusă la dosar la tribunal, dar a dispărut.

Printr-o cerere ulterioară, de

„dezvoltare a motivelor de recurs”, recurenta-reclamantă invocă drept temei

legal al acțiunii prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu pct. 10 cum

s-a indicat inițial.

În recursul declarat de pârâți se

susține că decizia recurată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de

apel a interpretat greșit legea și nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate

prin reiterarea excepțiilor de tardivitate și a lipsei calității procesuale a

primăriei.

Referitor la fondul cauzei se

susține că nu s-a dovedit calitatea de moștenitoare a reclamantei după

defunctul P.L. iar obligarea la cheltuieli de judecată este nelegală întrucât

s-a ajuns la faza de proces din culpa reclamantei care nu și-a dovedit în faza

administrativă calitatea de moștenitoare.

Pe parcursul soluționării recursului

reclamanta a decedat, fiind continuată procesual de moștenitorul său B.A.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

Nu pot fi primite criticile

formulate de recurenta-reclamantă privind imobilul cu nr.top. 1228, în

suprafață de 2856 mp.

Pe baza probelor administrate,

instanțele anterioare au reținut în mod corect că acest imobil nu a fost

niciodată proprietatea antecesorilor reclamantei, aceștia nefigurând printre

proprietarii bunului respectiv.

Împrejurarea că printr-o sentință

anterioară, nr. 6355/1993, reclamantei i-au fost atribuite terenuri în baza

Legii nr. 18/1991 excede cadrului procesual din speța de față.

Nu este întemeiat nici recursul declarat

de pârâți.

Instanțele anterioare s-au pronunțat

asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți, chiar sub forma

excepțiilor invocate, cum susțin recurenții.

Pe de altă parte, cu actele de stare

civilă depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada că este moștenitoarea

autorului P.L., instanța de fond referindu-se explicit la actele doveditoare în

acest sens.

Obligarea pârâților la suportarea

cheltuielilor de judecată s-a efectuat în mod legal, în temeiul dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., fiind parte căzută în pretenții.

Față de considerentele expuse,

urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de B.M., decedată ulterior și continuată procesual de B.A. și de

Primăria orașului Aleșd și primarul orașului Aleșd împotriva deciziei nr.

1123/A din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-03-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3192/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 430 din 6 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admisă contestația formulată de contestatoarelor G.R. și C.G., a
ÎCCJ 2007-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5161/2007
Asupra recursului de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Adresându-se Tribunalului Bihor, la 23 mai 2005, reclamanta B.F. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 1860 din 22 aprilie 2005 emisă de
ÎCCJ 2007-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1424 din 5 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2446/2005, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte acțiunea formula
ÎCCJ 2005-06-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5629/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 septembrie 2003, reclamanta B.L. a chemat în judecată Primăria municipiului Botoșani, Prefectura județului Botoșani și Statul Român prin Mi
ÎCCJ 2007-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1172/2007
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 16 martie 2004, ca urmare a declinării competenței pronunțată de Judecătoria Bei
Sursă