ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3192/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 430 din 6

mai 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admisă contestația formulată de

contestatoarelor G.R. și C.G., a fost anulată, în parte, dispoziția nr. 1 din

27 martie 2003, emisă de pârâta SC S. SA Aleșd, în sensul, că a fost obligată

aceasta la restituirea cotei de ½ din imobilul situat în Aleșd, înscris

în C.F. Aleșd, nr. top 456/2 și 457/2, compus din teren și construcție, prin

măsuri reparatorii în echivalent.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că imobilul a aparținut numiților M.A. și M.I., în cote de câte

½, că pentru cota sa de proprietate, M.A. a făcut ofertă de donație în

anul 1966 și a fost întabulat dreptul de proprietate al fostului Sfat Popular

al comunei Aleșd, că prin sentința civilă nr. 722/2003, pronunțată de

Judecătoria Aleșd a fost constatată nulitatea ofertei de donație și că

reclamantele, moștenitoare ale defunctului A.M., în calitate de fiice, au

calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul

prevederilor art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de contestatoare a

fost admis, prin decizia nr. 530/A din 13 octombrie 2005, pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția civilă, a fost schimbată sentința tribunalului, în tot

în sensul că a fost admisă în întregime contestația, a fost anulată dispoziția

emisă de pârâtă și a fost obligată aceasta să restituie contestatoarelor în

natură, întregul imobil ce a constituit proprietatea numiților M.A. și M.I.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs pârâta SC S. SA Aleșd, susținând în esență că nu a fost făcută

dovada calității contestatoarelor de succesoare ale defunctei M.I., că acestea

sunt îndreptățite doar la cota de ½ din imobil și că sentința civilă nr.

722/2003 a Judecătoriei Aleșd a fost depusă la dosar la data de 29 aprilie

2004, după expirarea termenului legal prevăzut în art. 23 din Legea nr. 10/2001,

aspect cu privire la care instanța de apel a omis a se pronunța.

Recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 722 din 20

noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Aleșd a fost constatată nulitatea

absolută a deciziei nr. 259/1965 emisă de fostul Comitet executiv al regiunii

Crișana și a ofertei de donație nr. 151/1964, prin care a fost donată Statului

Român, porțiunea de sub B 8, 9 din C.F. Aleșd, privind imobilul de sub HI 1,

respectiv cota de ½ ce a aparținut tatălui contestatoarelor, A.M.

Faptul că această sentință a fost

depusă la dosar după expirarea termenului prevăzut în art. 22 din Legea nr. 10/2001,

prelungit succesiv cu câte 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 și 145/2001, nu

atrage decăderea persoanelor îndreptățite de a completa înscrisurile

doveditoare privind dreptul de proprietate și calitatea de moștenitori, chiar

și după emiterea deciziei sau dispoziției motivată a unității deținătoare a

imobilului.

Aceasta, deoarece, prin prevederile

Legii nr. 10/2001, nu pot fi încălcate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., potrivit cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, putând ordona administrarea

probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În ceea ce privește critica

referitoare la nedovedirea calității contestatoarelor de succesoare ale

defunctei K.R., fostă M.I., se constată că în faza de recurs, a fost depus la

dosar certificatul de calitate de moștenitor nr. 73 din 19 martie 2006 emis de

Biroul notarului public C.L.C., cu sediul în Aleșd, județul Bihor.

Din acest certificat rezultă că de

pe urma defunctei K.R., fostă M.I. a rămas unic moștenitor A.M., în calitate de

frate, iar de pe urma acestuia au rămas succesoare contestatoarele, în calitate

de fiice.

Așa fiind se constată că și această

critică este nefondată.

În consecință, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

La cererea intimatelor, conform art.

274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată, în limita sumei dovedite, în cuantum de 237 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC S. SA Aleșd împotriva deciziei nr. 530/A din 13 octombrie

2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Obligă recurenta la 237 RON

cheltuieli de judecată către intimatele G.R. și C.G.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 27 martie 2006.