ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1909/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 181/C din 8 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 4637/C/2004 s-a admis cererea formulată de petentul H.L. în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Oradea și, în consecință, a anulat dispoziția nr. 2890 din 22 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Oradea și s-a dispus obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție care să conțină oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului situat în Oradea, județul Bihor, înscris în C.F. Oradea, nr.top 58/10. A fost respinsă excepția de tardivitate invocată de intimată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din evidența C.F.

Oradea, asupra imobilului cu număr cadastral 58/10, antecesorul petentului W.Ș. a deținut cota de ¼ parte, aceasta fiind preluată de Statul Român conform înscrierii de sub B 30, cu titlu de transmisiune legală în baza sentinței civile nr. 1361/1962 a Tribunalului Popular Raion Oradea. După apariția Legii nr. 10/2001, petenta în calitate de succesoare a fostului proprietar tabular, a notificat unitatea deținătoare, solicitând în principal restituirea în natură a imobilului preluat, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin dispoziția nr. 2890 din 22 iunie 2004, emisă de Primarul Municipiului Oradea, s-a respins cererea reclamantei cu motivarea că nu s-au depus acte doveditoare pentru calitatea de moștenitor în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Invocând dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea 10/2001 instanța de fond a învederat că „sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar potrivit art. 4 alin. (2) din lege, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite”. Față de înscrisurile depuse la dosar (extras din Registrul stării civile pentru născuți pe anul 1916, extras din Registrul stării civile pentru căsătoriți pe anul 1939), s-a concluzionat că rezultă legătura de rudenie în linie dreaptă dintre petentă și fostul proprietar tabular W.Ș. și, ca atare, și calitatea de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește cererea de restituire în natură a imobilului, s-a statuat că imobilul revendicat a fost înstrăinat, devenind în acest sens incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) din lege, din interpretarea cărora rezultă că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, persoana îndreptățită poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent. Referitor la excepția de tardivitate invocată de intimată, s-a reținut că dispoziția atacată nu a fost comunicată petentei, ci numai reprezentantului său. Ca atare, nu s-a reținut culpa petentei în înregistrarea tardivă a contestației, atâta timp cât dispoziția nu i-a fost comunicată. Termenul de 30 de zile în care dispoziția poate fi atacată curge de la data comunicării, astfel că excepția de tardivitate a fost respinsă.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Oradea și a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii contestației, în principal ca tardiv formulată, iar pe fond ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 505/A din 28 septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 181/C din 9 martie 2005 a Tribunalului Bihor. S-a reținut de către instanța de apel că în mod corect a fost respinsă excepția de tardivitate a formulării contestației, deoarece comunicarea dispoziției s-a realizat la 22 iunie 2004, iar la 14 iulie 2004 reprezentantul contestatoarei a înregistrat la Tribunalul Bihor contestația, conform înscrisului de la fila 10 dosar.

Potrivit art. 114 alin. (2) C. proc. civ., cererea a fost înregistrată, acordându-se contestatoarei un termen pentru a suplini lipsurile conform prevederilor art. 112 C. proc. civ. Completările necesare au fost depuse la 29 iulie 2004, dar termenul de înregistrare a contestației este 14 iulie 2004, când s-a depus inițial cererea la instanța competentă. Sub aspectul temeiniciei s-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și o aplicare corespunzătoare a normelor legale. Faptul că actele justificative, în raport de conținutul cererii, nu au fost depuse în fața comisiei, ci numai la instanță, s-a apreciat că nu conduce la ideea că persoana nu poate fi îndreptățită la despăgubiri.

Împotriva deciziei civile nr. 505/A din 28 septembrie 2005 a declarat recurs în termen pârâtul Primarul Municipiului Oradea. În dezvoltarea cererii de recurs se susține că hotărârea instanței de apel este nelegală invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Sub un prim aspect se învederează că instanța de apel greșit a interpretat dispozițiile art. 24 alin. (3 1 ) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora decizia prin care s-a răspuns la notificare poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării. Recurentul susține că reclamanta nu a respectat aceste termen, contestația fiind introdusă după expirarea celor 30 de zile, situație în care se impunea respingerea acesteia ca tardivă.

O altă critică se referă la nedepunerea actelor doveditoare pentru soluționarea notificării în termenul prevăzut de art. 22 din lege, cât și cu privire la faptul că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de succesoare a proprietarului tabular al imobilului. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește excepția de tardivitate a formulării contestației împotriva dispoziției nr. 2890 din 22 iunie 2004, emisă de Primarul Municipiului Oradea, Curtea reține că în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel. Astfel, se constată că la data de 22 iunie 2004 s-a emis dispoziția de către pârâtul din cauză și a fost comunicată reprezentantului contestatoarei, fiind contestată de acesta la 14 iulie 2004, când s-a înregistrat la Tribunalul Bihor.

Contestația neîndeplinind cerințele prevăzute de lege a impus acordarea unui termen pentru a fi suplinite lipsurile, în conformitate cu cerințele art. 112 C. proc. civ. raportat la art. 114 alin. (2) C. proc. civ. ceea ce a impus primirea completărilor la 29 iulie 2004, dată care nu trebuie confundată cu cea a înregistrării inițiale din 14 iunie 2004. În aceste condiții, este evident că reclamanta a formulat contestația în termenul legal de 30 de zile și critica privind tardivitatea acesteia este neîntemeiată.

Recursul este nefondat și cu privire la celelalte critici deoarece se constată că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită în calitate de succesoare a proprietarului tabular al imobilului W.Ș., prin prezentarea actelor de stare civilă, respectiv extrase din registrul de stare civilă pentru născuți și pentru căsătoriți pe anii 1916 și 1938. Este adevărat că aceste acte doveditoare nu s-au depus odată cu notificarea, ci au fost prezentate instanței de fond, aspect ce nu poate constitui un impediment pentru stabilirea calității reclamantei de persoană îndreptățită conform Legii 10/2001. Potrivit art. 22 din Legea 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate sau, după caz, ale calității de persoană îndreptățită, pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Nu trebuie interpretat că acesta ar fi un termen de decădere pentru persoana îndreptățită sau că instanța nu ar putea primi asemenea acte, deoarece s-ar îngrădi astfel posibilitatea efectuării controlului judiciar în contestațiile formulate de cei nemulțumiți de modul în care a fost soluționată notificarea. Față de aceste considerente, se reține că în mod corect instanța de apel a interpretat dispozițiile art. 24 alin. (3 1 ) și art. 22 Legea nr. 10/2001, astfel că este nefondată critica în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtului să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 505 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 februarie 2006.