ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4851/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 10 decembrie 2003, reclamanta

B.M. a chemat în judecată Primarul municipiului Oradea pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să anuleze dispoziția nr. 1840

din 17 noiembrie 2003 a acestuia și să dispună obligarea pârâtului la

continuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în vederea restituirii

în natură a imobilului solicitat, iar în situația în care acest fapt nu este

posibil, să se procedeze la acordarea de despăgubiri.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că prin dispoziția menționată s-a dispus respingerea notificării nr. 1473/N

din 14 februarie 2002, în dosarul nr. 1488/2002, cu motivarea că nu s-a făcut

dovada calității de moștenitoare a proprietarului tabular al imobilului

solicitat.

Reclamanta, prin avocat, anexează

cererii actele solicitate, arătând că acestea nu au putut fi prezentate în

termen, urmare sosirii cu întârziere din motive obiective.

Prin sentința nr. 536/C/2004 din 31

mai 2004, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis acțiunea, a anulat

dispoziția menționată și a dispus continuarea procedurii privind acordarea de

despăgubiri.

S-a reținut că reclamanta a depus în

termen notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Organul administrației publice

locale nu a avut în vedere că petenta a precizat că va depune ulterior actele

doveditoare a calității de moștenitor.

Or, termenul de decădere privește

numai depunerea notificării nu și a actelor doveditoare a calității.

Curtea de Apel Oradea, secția

civilă, prin decizia nr. 1070/2004-A din 28 octombrie 2004, a respins ca

nefondat apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe.

În motivarea acestei decizii

instanța de control judiciar a reținut că reclamanta a depus în termen

notificarea.

Criticile pârâtului referitoare la

natura termenului de depunere a actelor doveditoare, ca fiind unul de decădere,

se constată a fi neîntemeiate, câtă vreme legea nu cuprinde o asemenea

dispoziție.

Pe de altă parte, prevalează

principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii, așa

încât se impune continuarea procedurii.

Drept urmare, în mod judicios prima

instanță a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

În fine, critica referitoare la

indicarea greșită a numărului administrativ al imobilului este o simplă eroare

ce se poate îndrepta pe calea procedurii prevăzute de art. 281 C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâtul a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut în art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor căii de

atac exercitate, pârâtul a reiterat criticile formulate în apel.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sub un prim aspect, în raport de

dispozițiile art. 299 C. proc. civ., controlul judiciar în recurs nu privește

pretenția dedusă judecății ci examinarea hotărârii atacate, în limita motivelor

de casare sau modificare conceptualizate prin art. 304 din același cod, invocate

de recurent sau criticilor formulate, ce permit încadrarea în vreunul dintre

acestea.

Or, declarând recurs, pârâtul nu a

formulat critici privind decizia pronunțată în apel ci a reiterat criticile

privind hotărârea primei instanțe.

Pe de altă parte, termenele

stabilite prin norme imperative, în raport de sancțiunea constând în pierderea

dreptului subiectiv însuși, nu pot fi extinse la situații neprevăzute ca atare,

adăugând la lege, cu nesocotirea voinței legiuitorului.

Drept urmare, cum art. 21 din Legea

nr. 10/2001 privește exclusiv perioada de timp în care partea interesată este

obligată a comunica notificarea prin executorul judecătoresc, în mod judicios

instanțele au statuat că acesta nu poate fi extins, și pe cale de consecință la

aplicarea sancțiunii decăderii, la situații neavute în vedere de legiuitor.

Pe de altă parte, cu referire la

prevalența realizării dreptului asupra desfășurării procedurii, în mod judicios

s-a pronunțat instanța de apel, corespunzător dispozițiilor legii fundamentale

și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, privitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Ca atare, criticile formulate de

pârât se constată a fi neîntemeiate.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 1070 din 28

octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2005.