ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1070/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 octombrie 2001, reclamantul T.F. e a solicitat obligarea pârâtului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, să-i comunice relațiile solicitate, conform Legii nr. 187/1999. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția privind lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procesuale, excepție care a fost admisă prin sentința nr. 93/F din 22 octombrie 2002 și s-a dispus anularea cererii, cu motivarea că reclamantul a fost pus sub interdicție și tutorele său, numit prin dispoziția nr. 27 din 12 august 1999, a Primarului comunei Bran, nu a ratificat cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul T.F., solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că nu a fost legal citat pentru termenele de judecată din 24 septembrie și 8 octombrie 2002, iar prin hotărârea atacată s-a reținut eronat că nu are capacitate de exercițiu, pentru a formula personal, acțiune în justiție. De asemenea, recurentul a arătat că instanța de fond a reținut greșit obiectul cererii de chemare în judecată și nu a analizat înscrisurile pe care le-a depus la dosar. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs, pentru următoarele considerente: Conform art. 42 C. proc. civ., persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor, nu pot sta în judecată, decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate după regulile prevăzute în legile referitoare la capacitatea lor.

Instanța de fond a aplicat corect aceste prevederi legale , reținând că recurentul-reclamant a fost pus sub interdicție prin decizia nr. 70 din 24 martie 1998, a Curții de Apel Brașov și neavând capacitate procesuală de exercițiu, trebuia să formuleze acțiunea prin reprezentantul său legal, numit prin dispoziția nr. 27 din 12 august 1999, emisă de Primarul comunei Bran. Din actele dosarului rezultă că tutorele recurentului-reclamant nu a ratificat în tot sau în parte, cererea de chemare în judecată, cerere care a fost anulată de instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul a susținut neîntemeiat existența capacității procesuale de exercițiu, întrucât nu a dovedit schimbarea situației juridice, reținută de instanța de fond pe baza înscrisurilor referitoare la punerea sub interdicție și numirea unui curator.

Curtea constată că sunt, de asemenea, neîntemeiate susținerile din recurs privind vicierea procedurii de citare la termenele din 24 septembrie și 8 octombrie 2002. Din procesul-verbal întocmit la 10 septembrie 2002 și din încheierea de la 8 octombrie 2002, rezultă că recurentul-reclamant a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 24 septembrie 2002 și s-a prezentat în ședința publică de la 8 octombrie 2002, astfel încât nu au fost încălcate în cauză dispozițiile referitoare la comunicarea actelor de procedură. Cum prin hotărârea atacată nu a fost soluționat fondul pricinii, urmare a admiterii unei excepții de procedură de ordine publică, se constată că sunt lipsite de obiect criticile formulate pe fondul cauzei și în consecință, Curtea nu va proceda la examinarea acestora.

Pentru considerentele expuse și constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.F. împotriva sentinței civile nr. 93/F din 22 octombrie 2002, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.