ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1070/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

octombrie 2001, reclamantul T.F. e a solicitat obligarea pârâtului Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, să-i comunice relațiile

solicitate, conform Legii nr. 187/1999.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția privind lipsa

capacității de exercițiu a drepturilor procesuale, excepție care a fost admisă

prin sentința nr. 93/F din 22 octombrie 2002 și s-a dispus anularea cererii, cu

motivarea că reclamantul a fost pus sub interdicție și tutorele său, numit prin

dispoziția nr. 27 din 12 august 1999, a Primarului comunei Bran, nu a ratificat

cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamantul T.F., solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că nu a fost

legal citat pentru termenele de judecată din 24 septembrie și 8 octombrie 2002,

iar prin hotărârea atacată s-a reținut eronat că nu are capacitate de exercițiu,

pentru a formula personal, acțiune în justiție. De asemenea, recurentul a

arătat că instanța de fond a reținut greșit obiectul cererii de chemare în

judecată și nu a analizat înscrisurile pe care le-a depus la dosar.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs, pentru următoarele

considerente:

Conform art. 42 C. proc. civ., persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor, nu pot sta în judecată, decât

dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate după regulile prevăzute în

legile referitoare la capacitatea lor.

Instanța de fond a aplicat corect

aceste prevederi legale , reținând că recurentul-reclamant a fost pus sub

interdicție prin decizia nr. 70 din 24 martie 1998, a Curții de Apel Brașov și neavând capacitate procesuală de exercițiu, trebuia să formuleze

acțiunea prin reprezentantul său legal, numit prin dispoziția nr. 27 din 12

august 1999, emisă de Primarul comunei Bran.

Din actele dosarului rezultă că

tutorele recurentului-reclamant nu a ratificat în tot sau în parte, cererea de

chemare în judecată, cerere care a fost anulată de instanța de fond, în

conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul a susținut neîntemeiat

existența capacității procesuale de exercițiu, întrucât nu a dovedit schimbarea

situației juridice, reținută de instanța de fond pe baza înscrisurilor

referitoare la punerea sub interdicție și numirea unui curator.

Curtea constată că sunt, de asemenea,

neîntemeiate susținerile din recurs privind vicierea procedurii de citare la

termenele din 24 septembrie și 8 octombrie 2002. Din procesul-verbal întocmit

la 10 septembrie 2002 și din încheierea de la 8 octombrie 2002, rezultă că

recurentul-reclamant a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare

pentru termenul din 24 septembrie 2002 și s-a prezentat în ședința publică de

la 8 octombrie 2002, astfel încât nu au fost încălcate în cauză dispozițiile

referitoare la comunicarea actelor de procedură.

Cum prin hotărârea atacată nu a fost

soluționat fondul pricinii, urmare a admiterii unei excepții de procedură de

ordine publică, se constată că sunt lipsite de obiect criticile formulate pe

fondul cauzei și în consecință, Curtea nu va proceda la examinarea acestora.

Pentru considerentele expuse și

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de T.F. împotriva

sentinței civile nr. 93/F din 22 octombrie 2002, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2004.