ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8912/2002, la Curtea de Apel Ploiești, reclamanții P.G.V. și C.A. au chemat în judecată pe pârâții C.N.S.A.S.; președintele G.O. și vicepreședintele M.G.; pe S.I., președintele Camerei S.R.I. din Camera Deputaților; R.T., director S.R.I. București; F.P., angajat al S.R.I. București, solicitând să se dispună anularea actelor administrative nr. 775 din 5 aprilie 2002 și nr. 1420 din 15 mai 2002, să fie recunoscute drepturile reclamanților, constând în studierea dosarelor personale aflate în Arhivele fostei Securități și obligarea, în solidar, a pârâților, la repararea pagubei ce le-a fost cauzată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că s-au adresat, în repetate rânduri, pârâtului C.N.S.A.S., cu scopul de a-și studia dosarele personale aflate în Arhivele Securității, primind răspuns, că dreptul lor prevăzut de Legea nr. 187/1999, poate fi respectat, numai după ce instituția pârâtă va primi dosarele respective de la S.R.I. Reclamanții au mai susținut că, prin actele administrative atacate, le-a fost cauzată o vătămare gravă a drepturilor, constând în imposibilitatea refacerii imaginii și a morarului, producându-le un prejudiciu de un miliard. În urma probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat sentința nr. 19 din 7 februarie 2003, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de S.I.

și G.O. și a respins, ca nefondată, acțiunea. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamanții, iar prin decizia nr. 537 din 10 februarie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, au fost admise recursurile, casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Prin sentința nr. 260 din 23 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul S.I. și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actele administrative atacate nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, în sensul că nu pot fi considerate acte administrative și nici nu au calitatea de a vătăma în drepturi pe cei doi reclamanți.

Totodată, instanța a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere vizând recunoașterea de urgență a drepturilor reclamanților, constând în studierea dosarelor personale, întrucât însăși Legea nr. 187/1999 constituie o garanție a respectării drepturilor persoanelor de a-și studia dosarele, iar o asemenea cerere soluționată de instanță ar fi întemeiată. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile Legii nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică, recurenții-reclamanți P.G.V. și C.A. au formulat cerere de acces la dosarul personal. Prin adresa nr. 775 din 5 aprilie 2002, C.N.S.A.S. îi comunică reclamantului P.G.V.

că până la preluarea integrală a Arhivelor fostei securități, de la S.R.I., S.I.E. și S.A.M., Colegiul Consiliului a demarat formalitățile de verificare solicitate prin cererea sa. Prin adresa nr. 1420 din 15 mai 2002, C.N.S.A.S. a solicitat reclamantului C.A., completarea datelor personale, pentru a se putea începe formalitățile necesare soluționării cererii de acces la propriul dosar. În mod corect, instanța de fond a reținut că față de conținutul acestor adrese, ele nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990. Referitor la cererea de a studia dosarele persoanelor întocmite de securitate, C.N.S.A.S. este unica instituție care poate pune la dispoziția persoanelor interesate, propriile dosare întocmite de securitate.

La solicitarea Consiliului, S.R.I. a efectuat verificări, iar dosarele aflate în arhivă au fost trimise acestei instituții, pentru a fi puse la dispoziția petenților. Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că recurenții au avut posibilitatea să studieze propriile dosare întocmite de Securitate. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.G.V. și C.A. împotriva sentinței civile nr. 260 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.