ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 aprilie 2004, reclamantul J.I. a chemat în judecată, pârâții C.N.S.A.S. și S.R.I., solicitând să se constate refuzul nejustificat de eliberare a unei adrese „în care să fie expuse ilegalitățile comise în dosarul 1-450 al C.N.S.A.S.”. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1371 din 31 mai 2004, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul S.R.I.
nu are calitate procesuală și a dispus scoaterea sa din cauză, întrucât potrivit art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999, raporturile sale juridice se stabilesc doar cu Colegiul C.N.S.A.S., care primește în gestiune, toate documentele privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege, iar instituțiile publice, inclusiv S.R.I., au obligația de a preda documentele, la cererea Colegiului Consiliului. Pe de altă parte, s-a arătat că pârâtul C.N.S.A.S., în raport cu adresele nr. 919/01 din 18 decembrie 2003, nr. 919 din 25 martie 2004 și nr. 6137 din 18 decembrie 2003, și-a îndeplinit obligațiile rezultând din art. 20 alin. (1) și (3) ale Legii nr. 187/1999. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.
civ., susținând în esență că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că instanța a interpretat greșit și a schimbat aspectul obligațiilor C.N.S.A.S., rezumându-se la art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999, respectiv că a aplicat greșit Legea nr. 187/1999, ignorând prevederile art. 24 alin. (2) și (5) ale legii menționate în acțiune. Recursul este nefondat. Prevederile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999 menționează expres atribuțiile S.R.I., în sensul predării documentelor la cererea Colegiului Consiliului, adresa nr. 919 din 1 din 25 martie 2004. emisă de C.N.S.A.S., confirmând că S.R.I. și-a respectat obligația prevăzută de lege, iar recurentul-reclamant a avut acces și și-a studiat propriul dosar de securitate.
Susținerea reclamantului, privind greșeala instanței care a dispus scoaterea din cauză a S.R.I., pentru lipsa calității procesuale pasive, este, astfel, neîntemeiată în raport cu prevederile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999, iar hotărârea instanței de fond este judicios motivată, neconstatându-se existența unor motive contradictorii, astfel cum menționează reclamantul. Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999, a analizat probele, respectiv adresele nr. 919/01 din 18 decembrie 2003, nr. 919 din 25 martie 2004 și nr. 6137 din 18 decembrie 2003, emise de C.N.S.A.S., acte din care rezultă că dosarul de fond informativ întocmit de fostele organe ale securității, a fost studiat de reclamantul-recurent, iar Serviciul de Informații Externe și Serviciul Arhive și Documentare Militară au comunicat că în evidențele lor, pe numele recurentului nu s-au identificat alte dosare.
Totodată, s-a arătat că la cererea recurentului au fost eliberate și copii de pe filele 2, 3, 3v, 4 și 4v, din dosar, în condițiile Legii nr. 187/1999. Motivul de recurs referitor la încălcarea prevederilor art. 24 alin. (2) și (5) ale Legii nr. 187/1999, cât și imputarea făcută instanței de fond, că a refuzat deconspirarea faptelor ilicite și a infracțiunilor comise de fosta securitate, ca poliție politică, contrar probelor existente, se constată a fi neîntemeiate. Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 187/1999 și a apreciat înscrisurile emise de organele competente, potrivit art. 7 și 13 din legea menționată, în raport cu conținutul lor, reținând o temeinică stare de fapt.
În situația în care recurentul aprecia ca nereal, conținutul adreselor eliberate în termen de organele abilitate, avea posibilitatea contestării la Colegiul Consiliului, conform art. 14 din Legea nr. 187/1999. Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de J.I., împotriva sentinței civile nr. 1371 din 31 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.