ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 15 aprilie 2004, reclamantul J.I. a chemat în judecată, pârâții C.N.S.A.S.
și S.R.I., solicitând să se constate refuzul nejustificat de eliberare a unei
adrese „în care să fie expuse ilegalitățile comise în dosarul 1-450 al C.N.S.A.S.”.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1371 din 31 mai 2004, a
respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că pârâtul S.R.I. nu are calitate procesuală și a
dispus scoaterea sa din cauză, întrucât potrivit art. 20 alin. (1) și (3) din
Legea nr. 187/1999, raporturile sale juridice se stabilesc doar cu Colegiul C.N.S.A.S.,
care primește în gestiune, toate documentele privind exercitarea drepturilor
prevăzute de lege, iar instituțiile publice, inclusiv S.R.I., au obligația de a
preda documentele, la cererea Colegiului Consiliului.
Pe de altă parte, s-a arătat
că pârâtul C.N.S.A.S., în raport cu adresele nr. 919/01 din 18 decembrie 2003, nr.
919 din 25 martie 2004 și nr. 6137 din 18 decembrie 2003, și-a îndeplinit
obligațiile rezultând din art. 20 alin. (1) și (3) ale Legii nr. 187/1999.
Împotriva sus-menționatei
sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit
art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că hotărârea
cuprinde motive contradictorii, că instanța a interpretat greșit și a schimbat
aspectul obligațiilor C.N.S.A.S., rezumându-se la art. 20 alin. (1) și (3) din
Legea nr. 187/1999, respectiv că a aplicat greșit Legea nr. 187/1999, ignorând
prevederile art. 24 alin. (2) și (5) ale legii menționate în acțiune.
Recursul este nefondat.
Prevederile art. 20 alin. (1)
și (3) din Legea nr. 187/1999 menționează expres atribuțiile S.R.I., în sensul
predării documentelor la cererea Colegiului Consiliului, adresa nr. 919 din 1
din 25 martie 2004. emisă de C.N.S.A.S., confirmând că S.R.I. și-a respectat
obligația prevăzută de lege, iar recurentul-reclamant a avut acces și și-a
studiat propriul dosar de securitate.
Susținerea reclamantului,
privind greșeala instanței care a dispus scoaterea din cauză a S.R.I., pentru
lipsa calității procesuale pasive, este, astfel, neîntemeiată în raport cu
prevederile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999, iar hotărârea
instanței de fond este judicios motivată, neconstatându-se existența unor
motive contradictorii, astfel cum menționează reclamantul.
Instanța de fond a
interpretat corect dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999,
a analizat probele, respectiv adresele nr. 919/01 din 18 decembrie 2003, nr. 919
din 25 martie 2004 și nr. 6137 din 18 decembrie 2003, emise de C.N.S.A.S., acte
din care rezultă că dosarul de fond informativ întocmit de fostele organe ale
securității, a fost studiat de reclamantul-recurent, iar Serviciul de
Informații Externe și Serviciul Arhive și Documentare Militară au comunicat că
în evidențele lor, pe numele recurentului nu s-au identificat alte dosare.
Totodată, s-a arătat că la
cererea recurentului au fost eliberate și copii de pe filele 2, 3, 3v, 4 și 4v,
din dosar, în condițiile Legii nr. 187/1999.
Motivul de recurs referitor
la încălcarea prevederilor art. 24 alin. (2) și (5) ale Legii nr. 187/1999, cât
și imputarea făcută instanței de fond, că a refuzat deconspirarea faptelor
ilicite și a infracțiunilor comise de fosta securitate, ca poliție politică,
contrar probelor existente, se constată a fi neîntemeiate.
Instanța de fond a aplicat
corect dispozițiile Legii nr. 187/1999 și a apreciat înscrisurile emise de
organele competente, potrivit art. 7 și 13 din legea menționată, în raport cu
conținutul lor, reținând o temeinică stare de fapt.
În situația în care
recurentul aprecia ca nereal, conținutul adreselor eliberate în termen de
organele abilitate, avea posibilitatea contestării la Colegiul Consiliului, conform art. 14 din Legea nr. 187/1999.
Așa fiind, recursul declarat
de reclamant este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin.
(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de J.I., împotriva sentinței civile nr. 1371 din 31 mai 2004, a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 aprilie 2005.