ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2005

HOTĂRÂRE
15.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 aprilie 2004, reclamantul J.I. a chemat în judecată, pârâții C.N.S.A.S.

și S.R.I., solicitând să se constate refuzul nejustificat de eliberare a unei

adrese „în care să fie expuse ilegalitățile comise în dosarul 1-450 al C.N.S.A.S.”.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1371 din 31 mai 2004, a

respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că pârâtul S.R.I. nu are calitate procesuală și a

dispus scoaterea sa din cauză, întrucât potrivit art. 20 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 187/1999, raporturile sale juridice se stabilesc doar cu Colegiul C.N.S.A.S.,

care primește în gestiune, toate documentele privind exercitarea drepturilor

prevăzute de lege, iar instituțiile publice, inclusiv S.R.I., au obligația de a

preda documentele, la cererea Colegiului Consiliului.

Pe de altă parte, s-a arătat

că pârâtul C.N.S.A.S., în raport cu adresele nr. 919/01 din 18 decembrie 2003, nr.

919 din 25 martie 2004 și nr. 6137 din 18 decembrie 2003, și-a îndeplinit

obligațiile rezultând din art. 20 alin. (1) și (3) ale Legii nr. 187/1999.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că hotărârea

cuprinde motive contradictorii, că instanța a interpretat greșit și a schimbat

aspectul obligațiilor C.N.S.A.S., rezumându-se la art. 20 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 187/1999, respectiv că a aplicat greșit Legea nr. 187/1999, ignorând

prevederile art. 24 alin. (2) și (5) ale legii menționate în acțiune.

Recursul este nefondat.

Prevederile art. 20 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 187/1999 menționează expres atribuțiile S.R.I., în sensul

predării documentelor la cererea Colegiului Consiliului, adresa nr. 919 din 1

din 25 martie 2004. emisă de C.N.S.A.S., confirmând că S.R.I. și-a respectat

obligația prevăzută de lege, iar recurentul-reclamant a avut acces și și-a

studiat propriul dosar de securitate.

Susținerea reclamantului,

privind greșeala instanței care a dispus scoaterea din cauză a S.R.I., pentru

lipsa calității procesuale pasive, este, astfel, neîntemeiată în raport cu

prevederile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999, iar hotărârea

instanței de fond este judicios motivată, neconstatându-se existența unor

motive contradictorii, astfel cum menționează reclamantul.

Instanța de fond a

interpretat corect dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/1999,

a analizat probele, respectiv adresele nr. 919/01 din 18 decembrie 2003, nr. 919

din 25 martie 2004 și nr. 6137 din 18 decembrie 2003, emise de C.N.S.A.S., acte

din care rezultă că dosarul de fond informativ întocmit de fostele organe ale

securității, a fost studiat de reclamantul-recurent, iar Serviciul de

Informații Externe și Serviciul Arhive și Documentare Militară au comunicat că

în evidențele lor, pe numele recurentului nu s-au identificat alte dosare.

Totodată, s-a arătat că la

cererea recurentului au fost eliberate și copii de pe filele 2, 3, 3v, 4 și 4v,

din dosar, în condițiile Legii nr. 187/1999.

Motivul de recurs referitor

la încălcarea prevederilor art. 24 alin. (2) și (5) ale Legii nr. 187/1999, cât

și imputarea făcută instanței de fond, că a refuzat deconspirarea faptelor

ilicite și a infracțiunilor comise de fosta securitate, ca poliție politică,

contrar probelor existente, se constată a fi neîntemeiate.

Instanța de fond a aplicat

corect dispozițiile Legii nr. 187/1999 și a apreciat înscrisurile emise de

organele competente, potrivit art. 7 și 13 din legea menționată, în raport cu

conținutul lor, reținând o temeinică stare de fapt.

În situația în care

recurentul aprecia ca nereal, conținutul adreselor eliberate în termen de

organele abilitate, avea posibilitatea contestării la Colegiul Consiliului, conform art. 14 din Legea nr. 187/1999.

Așa fiind, recursul declarat

de reclamant este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de J.I., împotriva sentinței civile nr. 1371 din 31 mai 2004, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.M., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice copie de pe adresa nr. 3304/J din 27 mai 2002, trimisă Parc
ÎCCJ 2004-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7750/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 septembrie 2003, reclamanta O.E. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru refuzul de
ÎCCJ 2007-09-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3551/2007
de Justiție, secția de contencios administrativ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin Decizia nr. 88 din 15 ianuarie 2004 (Dosar nr. 1166/2002) a respins ca tardivă contestația în anulare formulată d
ÎCCJ 2007-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2691/2007
, care a fost depusă la Dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, nr. 3835/2003 și care a făcut obiectul analizei Instanței de Fond, respectiv Instanței de Recurs, acest înscris nefiind deci descoperit după darea
ÎCCJ 2003-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 392/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 octombrie 2000 la Curtea de Apel București, reclamanții E.Y., M.B., R.B., L.A., K.W., E.W., K.P., G.A. și A.L., prin procu
Sursă