ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3551/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1682 pronunțată la data de 5

decembrie 2000 de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a acțiunii și de tardivitate a introducerii

acțiunii, invocate de pârâta D.G.P.R. a Municipiului București și pe fond a fost

respinsă acțiunea reclamantului R.A. în contradictoriu cu pârâții I.G.P. și D.G.P.R.

a Municipiului București, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța de Fond a apreciat că, referitor la excepția tardivității

acțiunii, aceasta nu poate fi primită întrucât în faza de judecată au fost depuse

hotărârea Consiliului de judecată cu propunerea de trecere în rezervă a

reclamantului și ordinul de trecere în rezervă.

Pe fondul pricinii, Curtea,

în esență a reținut că, faptul că nu s-a confirmat infracțiunea de luare de

mită, nu înlătură abaterea gravă reținută de pârâte cu încălcarea atribuțiilor

de serviciu și a disciplinei militare.

Prin Decizia nr. 337 din 31

ianuarie 2002 (Dosar nr. 695/2001), Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, a respins recursul declarat de R.A. ca nefondat, iar

prin încheierea pronunțată la 24 octombrie 2002, a fost respinsă cererea formulată de recurent, privind îndreptarea, lămurirea și completarea Deciziei

nr. 337 din 31 octombrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ, prin Decizia nr. 88 din 15

ianuarie 2004 (Dosar nr. 1166/2002) a respins ca tardivă contestația în anulare

formulată de R.A., iar prin Decizia nr. 88 din 12 ianuarie 2005 (Dosar nr. 12962/1/2005)

a fost anulată cererea de revizuire, formulată de revizuientul R.A., ca

netimbrată.

La data de 11 ianuarie 2005,

pe rolul acestei Instanțe a fost înregistrată cererea de revizuire a aceluiași

revizuent, împotriva sentinței civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000, pronunțată

de Curtea de Apel București.

În motivarea cererii de

revizuire, s-a arătat că, Instanța de Fond s-a pronunțat fără a se aduce actul

dedus judecății, raport, Ordinul nr. 01959 M.I. (în întregime).

Prin sentința civilă nr. 2284

din 27 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de

revizuire și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului R.A.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța a reținut că cererea de revizuire nu este admisibilă,

întrucât în cauză nu sunt indicate nici unul dintre motivele expres prevăzute de

lege pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive.

Împotriva sentinței

susmenționate a declarat recurs R.A.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că Instanța de Fond nu s-a pronunțat asupra excepției

ridicate de M.A.I. în ceea ce privește tardivitatea acțiunii, asupra lipsei

dovezii de reprezentare a consilierilor părților pârâte și a respins în mod

greșit cererea sa de înscriere în fals împotriva Ordinului nr. 01959/2000.

S-a arătat că temeiul cererii

de revizuire îl reprezintă art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că Ordinul nr. 01959/2000 a fost reținut de partea potrivnică.

Recursul este nefondat.

Se reține că revizuirea

fiind o cale extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile limitativ

prevăzute de lege, respectiv art. 322 C. proc. civ., neputând fi cerută pentru

alte motive decât cele menționate în articolul respectiv, fiind inadmisibilă

repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care

au fost discutate de Instanță cu ocazia soluționării litigiului în fond.

În cererea de revizuire formulată

de revizuentul R.A., acesta a invocat, generic prevederile art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., fără a indica, în mod concret, motivul sau motivele pe care și-a

întemeiat cererea, și care sunt menționate în cuprinsul acestui articol,

punctual.

Așa cum se poate observa atât

din cuprinsul cererii de revizuire cât și din cel al recursului formulat,

susținerile recurentului - revizuent R.A. se referă la aspecte de fond ale pricinii,

aspecte ce au fost ridicate de acesta în recursul judecății și care au fost înlăturate

motivat, neputându-se constitui în motive de revizuire ale sentinței civile nr.

1682 din 5 decembrie 2000.

Cu toate că recurentul -

revizuent menționează în recursul formulat la pct. 5, că motivul de revizuire

invocat de el a fost cel prevăzut la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., acest aspect nu rezultă din cuprinsul cererii de revizuire formulate.

De altfel, art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede: „daca, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute

de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea

unei Instanțe pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Ori, în cauză, nu poate fi

vorba de un înscris descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se cere,

având în vedere ca Ordinul ministrului de interne nr. 01959/2000, pe care îl

invoca recurentul - revizuent, a fost pus în discuție în fața Instanței de Fond.

În consecință, recursul

declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.A. împotriva sentinței civile nr. 2284 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2007.