ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3551/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1682 pronunțată la data de 5 decembrie 2000 de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a acțiunii și de tardivitate a introducerii acțiunii, invocate de pârâta D.G.P.R. a Municipiului București și pe fond a fost respinsă acțiunea reclamantului R.A. în contradictoriu cu pârâții I.G.P. și D.G.P.R. a Municipiului București, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a apreciat că, referitor la excepția tardivității acțiunii, aceasta nu poate fi primită întrucât în faza de judecată au fost depuse hotărârea Consiliului de judecată cu propunerea de trecere în rezervă a reclamantului și ordinul de trecere în rezervă.

Pe fondul pricinii, Curtea, în esență a reținut că, faptul că nu s-a confirmat infracțiunea de luare de mită, nu înlătură abaterea gravă reținută de pârâte cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și a disciplinei militare. Prin Decizia nr. 337 din 31 ianuarie 2002 (Dosar nr. 695/2001), Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins recursul declarat de R.A. ca nefondat, iar prin încheierea pronunțată la 24 octombrie 2002, a fost respinsă cererea formulată de recurent, privind îndreptarea, lămurirea și completarea Deciziei nr. 337 din 31 octombrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin Decizia nr. 88 din 15 ianuarie 2004 (Dosar nr. 1166/2002) a respins ca tardivă contestația în anulare formulată de R.A., iar prin Decizia nr. 88 din 12 ianuarie 2005 (Dosar nr. 12962/1/2005) a fost anulată cererea de revizuire, formulată de revizuientul R.A., ca netimbrată. La data de 11 ianuarie 2005, pe rolul acestei Instanțe a fost înregistrată cererea de revizuire a aceluiași revizuent, împotriva sentinței civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București. În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că, Instanța de Fond s-a pronunțat fără a se aduce actul dedus judecății, raport, Ordinul nr. 01959 M.I.

(în întregime). Prin sentința civilă nr. 2284 din 27 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului R.A. Pentru a pronunța această soluție, Instanța a reținut că cererea de revizuire nu este admisibilă, întrucât în cauză nu sunt indicate nici unul dintre motivele expres prevăzute de lege pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive. Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs R.A. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că Instanța de Fond nu s-a pronunțat asupra excepției ridicate de M.A.I. în ceea ce privește tardivitatea acțiunii, asupra lipsei dovezii de reprezentare a consilierilor părților pârâte și a respins în mod greșit cererea sa de înscriere în fals împotriva Ordinului nr. 01959/2000.

S-a arătat că temeiul cererii de revizuire îl reprezintă art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că Ordinul nr. 01959/2000 a fost reținut de partea potrivnică. Recursul este nefondat. Se reține că revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 322 C. proc. civ., neputând fi cerută pentru alte motive decât cele menționate în articolul respectiv, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de Instanță cu ocazia soluționării litigiului în fond. În cererea de revizuire formulată de revizuentul R.A., acesta a invocat, generic prevederile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., fără a indica, în mod concret, motivul sau motivele pe care și-a întemeiat cererea, și care sunt menționate în cuprinsul acestui articol, punctual. Așa cum se poate observa atât din cuprinsul cererii de revizuire cât și din cel al recursului formulat, susținerile recurentului - revizuent R.A. se referă la aspecte de fond ale pricinii, aspecte ce au fost ridicate de acesta în recursul judecății și care au fost înlăturate motivat, neputându-se constitui în motive de revizuire ale sentinței civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000. Cu toate că recurentul - revizuent menționează în recursul formulat la pct. 5, că motivul de revizuire invocat de el a fost cel prevăzut la art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., acest aspect nu rezultă din cuprinsul cererii de revizuire formulate. De altfel, art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede: „daca, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei Instanțe pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuire se cere”. Ori, în cauză, nu poate fi vorba de un înscris descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se cere, având în vedere ca Ordinul ministrului de interne nr. 01959/2000, pe care îl invoca recurentul - revizuent, a fost pus în discuție în fața Instanței de Fond.

În consecință, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 2284 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2007.