ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8888/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 23 din 28 ianuarie

2004, reclamantul C.I. a chemat în judecată Direcția Generală a Penitenciarelor

din cadrul Ministerului Justiției, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea Ordinului nr. S/152 din 10 mai 1996, emis de

pârâtă, prin care s-a dispus trecerea reclamantului în rezervă; reintegrarea în

funcția avută - subofițer operator principal II; obligarea pârâtei la plata

drepturilor bănești, la plata de daune morale, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a

arătat că: pârâta, prin ordinul emis, a motivat trecerea în rezervă pe faptul

comiterii unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare;

Consiliul de judecată din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor, fără să

țină cont de toate probele prezentate și de meritele profesionale, a hotărât

trecerea sa în rezervă; Ordinul nr. S/152 din 10 mai 1996, prin care șeful

Direcției Generale a Penitenciarelor a dispus trecerea în rezervă, este

nelegal, în condițiile în care flagrantul de luare de mită organizat de

conducerea unității a fost făcut fără respectarea prevederilor legale,

respectiv fără aprobarea Parchetului Militar care trebuia să emită o

autorizație de efectuare a flagrantului.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 577 din 24 martie 2004, a

respins acțiunea reclamantului C.I., ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța astfel,

instanța a reținut că împotriva hotărârii Consiliului de judecată din cadrul

Direcției Generale a Penitenciarelor, reclamatul putea face contestație, în

termen de trei zile de la pronunțarea hotărârii, conform prevederilor art. 20

din Regulamentul Consiliului de judecată; reclamantul nu a formulat contestația

prevăzută de Regulamentul Consiliului de judecată, iar acțiunea adresată instanței

de contencios administrativ a fost formulată cu mult peste termenul de un an

prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

La data de 10 mai 2004,

reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței instanței de fond, recursul

nefiind motivat.

Din verificarea actelor

procedurale ale dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată

reclamatului, la data de 26 aprilie 2004, iar motivarea recursului s-a făcut la

data de 6 decembrie 2004.

Potrivit art. 306 pct. 1 C.

proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal de 15

zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă, acest termen imperativ fiind

prevăzut de art. 301 din același cod.

Cum recursul declarat de

reclamant nu a fost motivat în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței

atacate, această instanță urmează să constate că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul, recursul

declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 577 din 24 martie 2004, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2004.