ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1205/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel București, N.V. a solicitat anularea hotărârii Consiliului de judecată constituit la nivelul Direcției Generale a Poliției municipiului București din 4 mai 1998, prin care s-a propus trecerea sa în rezervă, act ce nu i-a fost comunicat, obligarea pârâților-intimați să-i înmâneze o copie de pe Ordinul de trecere în rezervă, cât și o copie de pe hotărârea Consiliului de judecată din 4 mai 1998, solicitând, totodată, repunerea în drepturile stabilite conform Legii nr. 80/1995, respectiv în gradul și funcția avute anterior trecerii în rezervă, precizând ulterior acțiunea, în sensul că solicită și anularea ordinului de trecere în rezervă.

A motivat că la data de 25 iunie 1998, în urma hotărârii Consiliului de judecată constituit la nivelul Direcției Generale de Poliție București, s-a propus trecerea sa în rezervă, pentru infracțiunea de luare de mită, cu sesizarea Parchetului Miliar, iar prin rezoluția Parchetului Militar s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1681 din 5 decembrie 2000, a respins acțiunea formulată de reclamantul N.V., reținând că reclamantul-contestator nu a respectat procedura de întocmire a actelor asupra acțiunii realizate în 29 aprilie 1998 în Complexul Giulești și că a participat la o percheziție, fără să se întocmească forme legale procedurale, așa cum a recunoscut la ședința Consiliului de judecată din 4 iunie 1998, a Direcției Generale a Poliției și că în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale [a Regulamentului nr. 754/1998 și a Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare], a fost emis ordinul de trecere în rezervă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, N.V.

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 4143 din data de 11 decembrie 2001, a respins recursul declarat de N.V. Toate motivele de recurs invocate de contestatorul N.V. au fost analizate de Curtea Supremă, care a reținut că faptele și împrejurările cuprinse în hotărârea Consiliului de disciplină, întrunit conform dispozițiilor Regulamentului nr. 754/1998, emis de Ministerul de Interne, sunt temeinic probate cu actele depuse la dosarul cauzei. A reținut că neînceperea urmării penale sub aspectul infracțiunii de luare de mită, dispusă prin rezoluția Parchetului Militar, în privința contestatorului-reclamant N.V., nu înlătură răspunderea disciplinară a acestuia, pentru săvârșirea abaterii disciplinare.

Examinând legalitatea ordinului de trecere în rezervă și a hotărârii Consiliului de judecată, Curtea a constatat că în mod corect a fost aplicată sancțiunea cea mai gravă, contestatorului-reclamant N.V., în raport cu natura și gravitatea abaterii disciplinare săvârșite. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele contestației în anulare, în raport cu decizia atacată, motivele de recurs formulate în dosarul nr. 694/2001, al Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ și dispozițiile legale invocate, constată ca nefondată, această cerere, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ., poate fi exercitată împotriva hotărârii instanței de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

În sensul acestui text de lege, greșeala materială reprezintă neregularități evidente privind actele de procedură și care au fost determinante pentru soluția dată recursului. În consecință, eroarea materială pe care se întemeiază exercitarea acestei căi extraordinare de atac, nu se referă la probleme de fond, cum ar fi situația de fapt reținută și probele administrate. Cu alte cuvinte, textul procedural mai sus invocat, vizează greșeli, de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu trebuie interpretată extensiv și deci, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate greșeli de judecată care ar putea pune în discuție o reexaminare a fondului, deoarece s-ar ajunge în situația în care legea ar permite părților, recursul la recurs, soluționat de aceeași instanță.

Sub acest aspect, Curtea reține că motivele invocate de contestator se referă la eventuale greșeli de judecată care pun în discuție reexaminarea fondului judecății, precum și o reapreciere a probelor, ceea ce este inadmisibil pe calea unei contestații în anulare, care reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare. Prin contestația formulată s-a susținut nu numai că hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale, ci și faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de recurs și excepțiile invocate, precum și textele de lege aplicabile, respectiv dispozițiile art. 11 Legea nr. 29/1990, art. 2, 3, 10 și 22 din Regulamentul nr. 754/1998; art. 35 din Legea nr. 80/1995.

Or, în cauză, Curtea, prin decizia nr. 4143 din data de 11 decembrie 2001, a analizat motivele de recurs formulate de N.V., cu referire la textele de lege aplicabile și a dat o interpretare corectă dispozițiilor Legii nr. 80/1995, Legii nr. 29/1990 și a Regulamentului nr. 754/1998, iar această soluție, amplu și corect motivată, este firesc, consecința liberei aprecieri a probelor administrate și nu constituie greșeală materială, în sensul dispozițiilor legale invocate. Nefiind îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de textul de lege [art. 318 C. proc. civ.], se va respinge ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de N.V. împotriva deciziei nr. 4143 din 11 decembrie 2001, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.