ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, la data de 4 octombrie 2007, revizuentul R.A. a
solicitat, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul General al
Poliției Române, Direcția Generală de Poliție a
Municipiului București și Ministerul Administrației și
Internelor, revizuirea sentinței civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 571/2000.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formulării cererii de revizuire.
În motivarea cererii de revizuire,
revizuentul R.A. a arătat că prin sentința nr. 1682/2000 instanța
s-a pronunțat asupra Ordinului nr. 01959/1998 al Ministerului de Interne,
fără a se atașa dosarul cu cercetarea prealabilă a
abaterilor săvârșite.
A mai menționat că în recurs
s-au adus două dosare privind judecarea sa în Consiliul de judecată,
unul având 120 de pagini și altul 110 pagini, iar dovada cererii de
revizuire o face cu dosarul privind judecarea sa în consiliu, care are 94 de
pagini.
În drept a invocat dispozițiile art.
322 pct. 5 C. proc. civ.
Apărările formulate de
intimați.
Intimații Inspectoratul General al
Poliției Române, Direcția Generală de Poliție a
Municipiului București și Ministerul Administrației și
Internelor au depus fiecare întâmpinare, prin care au invocat inadmisibilitatea
cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia ca atare.
Hotărârea instanței de
revizuire.
Prin sentința civilă nr. 197
din 23 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția
inadmisibilității invocată de intimați și a respins
cererea de revizuire formulată de R.A., ca inadmisibilă.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formării convingerii instanței de fond.
5.1. Prin sentința civilă nr. 1682
din 5 decembrie 2000, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepțiile de inadmisibilitate a
acțiunii și de tardivitate a introducerii acțiunii, invocate de
pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului
București și a respins acțiunea formulată de reclamantul R.A.,
în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției
Române, Direcția Generală de Poliție a Municipiului
București și Ministerul Administrației și Internelor, prin
care a solicitat anularea hotărârii Consiliului de Judecată din
cadrul Direcției Generale de Poliție a municipiului București
din iulie 1998 de propunere a trecerii reclamantului în rezervă, obligarea
pârâților să-i înmâneze copie a acestei hotărâri, precum și
o copie de pe Ordinului de trecere în rezervă și repunerea sa în
drepturile stabilite prin Legea nr. 80/1995, respectiv gradul și
funcția avute anterior trecerii în rezervă.
5.2. Cererea de recurs formulată
împotriva sentinței mai sus-menționate, a format obiectul dosarului
nr. 695/2001 și a fost soluționată prin decizia nr. 337 din 31
ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, în sensul respingerii
recursului ca nefondat.
5.3. Analizând înscrisurile depuse de
către revizuient în susținerea motivului de revizuire prevăzut
de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Curtea de Apel București a constatat
că acestea nu sunt acte noi, deoarece existau depuse, în copie, și la
dosarul nr. 695/2001 al Curții Supreme de Justiție, iar soluția
de menținere a sentinței nr. 1682/2000 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
fost pronunțată de instanța de control judiciar în raport
și de aceste înscrisuri.
5.4. A concluzionat prima
instanță că actele depuse de revizuent nu se încadrează în
noțiunea de „înscrisuri noi” în accepțiunea dispozițiilor art. 322
pct. 5 C. proc. civ., acestea fiind cunoscute de instanța care a judecat
litigiul și, evident, nu au fost descoperite după pronunțarea
hotărârii, astfel încât ele nu pot servi pentru exercitarea căii de
atac a revizuirii, excepția inadmisibilității fiind întemeiată.
Recursul formulat de revizuentul R.A.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. Instanța de fond a
pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii,
recurentul fiind lipsit de dreptul la apărare, împrejurare ce rezultă
din cuprinsul adeverinței medicale depusă la dosar.
6.2. Hotărârea pronunțată
a fost dată cu aplicarea greșită a legii și din perspectiva
faptului că instanța de fond nu a observat că dosarul privind
judecarea în Consiliul de judecată nu este același lucru cu dosarul
de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare.
Numai dosarul Consiliului de
judecată a fost atașat și nu dosarul de cercetare prealabilă.
Mai mult, nu s-a prezentat nici
originalul dosarelor privind judecarea în Consiliul de judecată, iar
revizuirea s-a soluționat după mai mult de 60 de zile de la
introducerea cererii.
Întâmpinarea formulată de
intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului
București.
Intimata solicită respingerea
recursului ca nefondat, arătând că revizuirea s-a soluționat la
cel de-al doilea termen de judecată, iar pronunțarea s-a amânat
pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii
scrise.
Se mai arată că
recurentul-revizuent a invocat aceleași aspecte și în cererea de
revizuire a sentinței civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000 formulată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Atât în cererea de revizuire, cât și
în recursul declarat, se invocă aspecte ce țin de fondul cauzei
și care puteau fi ridicate în cursul judecății Dosarului nr. 571/2000,
neputând constitui motive de revizuire, deoarece nu se referă la
înscrisuri descoperite după darea hotărârii, reținute de
intimați sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a respins
cererea prin care revizuentul solicita acordarea unui termen pentru
imposibilitate de apărare și a hotărât amânarea
pronunțării asupra excepției inadmisibilității cererii
pentru ca acesta să depună note scrise.
Dreptul la apărare al
revizuentului-recurent nu a fost încălcat, având în vedere că acesta
cunoștea că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2000 urma
să se discute excepția inadmisibilității cererii.
Pentru a se depune note scrise din partea
revizuentului asupra excepției inadmisibilității cererii,
instanța de fond i-a acordat acestuia în mod corect un termen în acest
sens.
Motivul de recurs referitor la
depășirea unui termen de 30 de zile pentru soluționarea cererii
este de asemenea nefondat, neexistând o sancțiune sau un termen legal în
acest sens.
Solicitarea de a se atașa la
prezenta cauză originalele acestor acte precum și acte din dosarul de
cercetare prealabilă nu se încadrează în motivele de revizuire
prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Actele solicitate nu sunt acte noi,
recurentul avea cunoștință despre acestea, astfel că în
corect cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, iar motivul de recurs
este nefondat.
Față de acestea, în temeiul
art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.A.,
împotriva sentinței civile nr. 197 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 11 martie 2010.