ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1389/2010

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 4 octombrie 2007, revizuentul R.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Administrației și Internelor, revizuirea sentinței civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 571/2000.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii de revizuire. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul R.A. a arătat că prin sentința nr. 1682/2000 instanța s-a pronunțat asupra Ordinului nr. 01959/1998 al Ministerului de Interne, fără a se atașa dosarul cu cercetarea prealabilă a abaterilor săvârșite. A mai menționat că în recurs s-au adus două dosare privind judecarea sa în Consiliul de judecată, unul având 120 de pagini și altul 110 pagini, iar dovada cererii de revizuire o face cu dosarul privind judecarea sa în consiliu, care are 94 de pagini. În drept a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Apărările formulate de intimați. Intimații Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Administrației și Internelor au depus fiecare întâmpinare, prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia ca atare.

Hotărârea instanței de revizuire. Prin sentința civilă nr. 197 din 23 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de intimați și a respins cererea de revizuire formulată de R.A., ca inadmisibilă.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond. 5.1. Prin sentința civilă nr. 1682 din 5 decembrie 2000, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii și de tardivitate a introducerii acțiunii, invocate de pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și a respins acțiunea formulată de reclamantul R.A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Administrației și Internelor, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului de Judecată din cadrul Direcției Generale de Poliție a municipiului București din iulie 1998 de propunere a trecerii reclamantului în rezervă, obligarea pârâților să-i înmâneze copie a acestei hotărâri, precum și o copie de pe Ordinului de trecere în rezervă și repunerea sa în drepturile stabilite prin Legea nr. 80/1995, respectiv gradul și funcția avute anterior trecerii în rezervă. 5.2. Cererea de recurs formulată împotriva sentinței mai sus-menționate, a format obiectul dosarului nr. 695/2001 și a fost soluționată prin decizia nr. 337 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, în sensul respingerii recursului ca nefondat. 5.3. Analizând înscrisurile depuse de către revizuient în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Curtea de Apel București a constatat că acestea nu sunt acte noi, deoarece existau depuse, în copie, și la dosarul nr. 695/2001 al Curții Supreme de Justiție, iar soluția de menținere a sentinței nr. 1682/2000 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată de instanța de control judiciar în raport și de aceste înscrisuri. 5.4. A concluzionat prima instanță că actele depuse de revizuent nu se încadrează în noțiunea de „înscrisuri noi” în accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., acestea fiind cunoscute de instanța care a judecat litigiul și, evident, nu au fost descoperite după pronunțarea hotărârii, astfel încât ele nu pot servi pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, excepția inadmisibilității fiind întemeiată.

Recursul formulat de revizuentul R.A. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, recurentul fiind lipsit de dreptul la apărare, împrejurare ce rezultă din cuprinsul adeverinței medicale depusă la dosar. 6.2. Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și din perspectiva faptului că instanța de fond nu a observat că dosarul privind judecarea în Consiliul de judecată nu este același lucru cu dosarul de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare. Numai dosarul Consiliului de judecată a fost atașat și nu dosarul de cercetare prealabilă. Mai mult, nu s-a prezentat nici originalul dosarelor privind judecarea în Consiliul de judecată, iar revizuirea s-a soluționat după mai mult de 60 de zile de la introducerea cererii.

Întâmpinarea formulată de intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București. Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că revizuirea s-a soluționat la cel de-al doilea termen de judecată, iar pronunțarea s-a amânat pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. Se mai arată că recurentul-revizuent a invocat aceleași aspecte și în cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1682 din 5 decembrie 2000 formulată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Atât în cererea de revizuire, cât și în recursul declarat, se invocă aspecte ce țin de fondul cauzei și care puteau fi ridicate în cursul judecății Dosarului nr. 571/2000, neputând constitui motive de revizuire, deoarece nu se referă la înscrisuri descoperite după darea hotărârii, reținute de intimați sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Instanța de fond a respins cererea prin care revizuentul solicita acordarea unui termen pentru imposibilitate de apărare și a hotărât amânarea pronunțării asupra excepției inadmisibilității cererii pentru ca acesta să depună note scrise. Dreptul la apărare al revizuentului-recurent nu a fost încălcat, având în vedere că acesta cunoștea că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2000 urma să se discute excepția inadmisibilității cererii. Pentru a se depune note scrise din partea revizuentului asupra excepției inadmisibilității cererii, instanța de fond i-a acordat acestuia în mod corect un termen în acest sens. 3. Motivul de recurs referitor la depășirea unui termen de 30 de zile pentru soluționarea cererii este de asemenea nefondat, neexistând o sancțiune sau un termen legal în acest sens. 4. Solicitarea de a se atașa la prezenta cauză originalele acestor acte precum și acte din dosarul de cercetare prealabilă nu se încadrează în motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Actele solicitate nu sunt acte noi, recurentul avea cunoștință despre acestea, astfel că în corect cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, iar motivul de recurs este nefondat. 5. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.