ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 837/2020

Ședința publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea Dispoziției Directorului Direcției de Ordine Publică nr. x/18.05.2016 și restituirea în original a Licenței de funcționare nr. x/15.04.2005 și a Regulamentului de Organizare și Funcționare nr. x/03.04.2014.

Prin sentința nr. 6633/2016 din data de 21.11.2016, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1122 din 29 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile nr. 1122 din 29 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că în speță nu se impune efectuarea procedurii prealabile, având în vedere că potrivit art. 60 alin. (5) și (6) din Legea nr. 333/2003, după anularea licenței de funcționare, conducătorul societății specializate de pază este obligat să rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la comunicarea în scris a acestei măsuri sau poate să atace măsura anulării în justiție, situația în care, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu se aplică alin. (5) referitoare la rezilierea contractelor cu benficiarii.

Mai arată că, întrucât plângerea prealabilă nu reprezintă o acțiune în justiție, rezultă că persoana lezată are la dispoziție 10 zile pentru a se prevala de dreptul la o acțiune în justiție, pentru a împiedica producerea efectelor actului administrativ.

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de societatea recurentă și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere că soluția pronunțată de instanța de fond este legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, anularea Dispoziției Directorului Direcției de Ordine Publică nr. x/18.05.2016 și restituirea în original a Licenței de funcționare nr. x/15.04.2005 și a Regulamentului de Organizare și Funcționare nr. x/03.04.2014.

Acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Verificând sentința recurată prin prisma cazului de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

În speță, prin Dispoziția Directorului Direcției de Ordine Publică nr. x/18.05.2016, s-a dispus anularea Licenței de funcționare nr. x/15.04.2005, deținute de societatea A. S.R.L..

Procedura de contestare a acestui act administrativ se subsumează dispozițiilor art. 60 alin. (2), (5) și (6) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, potrivit cărora:

"(2) Anularea licenței de funcționare se dispune de către Inspectoratul General al Poliției Române sau, după caz, de către instanța de judecată și se comunică oficiului registrului comerțului pe raza căruia funcționează societatea specializată de pază și protecție, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție. (...)

(5) După anularea licenței de funcționare, conducătorul societății specializate de pază este obligat să rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la comunicarea în scris a acestei măsuri.

(6) Măsura anulării licenței de funcționare poate fi atacată în justiție, potrivit legii, de către societatea sancționată, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii."

Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 60 alin. (2), (5) și (6) din Legea nr. 333/2003 în raport cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind eronat asupra îndeplinirii în speță a procedurii plângerii prealabile.

Prin urmare, fiind vorba de o normă derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 554/2004 și în considerarea naturii juridice a actului contestat, în cuprinsul Legii nr. 333/2003 legiuitorul a scurtat termenul de atacare în instanță a actului vătămător și, în această situație, condiționarea părții de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât partea vătămată ar pierde termenul de contestare în instanță a actului administrativ, iar rămânerea definitivă a acestuia ar avea consecințe vătămătoare pentru parte.

În consecință, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se aplică normei cadru date de această lege, neputând fi extinsă la situații pentru care legiuitorul a înțeles să prevadă termene mai scurte pentru contestarea lor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative.

Pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților și dat fiind că nu a fost soluționat fondul cauzei, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1122 din 29 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1122 din 29 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2020.