ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4369/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.N. a solicitat

revizuirea sentinței nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008 pronunțată de aceeași instanță,

având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul

General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție Iași și Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării, la promovarea sa din categoria A – corpul

agenților de poliție – în categoria B – corpul ofițerilor de poliție, în raport

de studiile absolvite și de vechime în cadrul Poliției Române, iar, în subsidiar,

valorificarea notei obținute la concursul susținut în perioada 20-22 februarie 2009.

Prin sentința nr. 150/CA

din 20 iulie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul

G.N.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța a reținut următoarele:

La data de 04 mai 2009,

revizuentul a atacat o hotărâre de fond, pronunțată la data de 28 ianuarie 2008,

în condițiile în care aceasta din urmă a fost supusă căii de atac a recursului de

către revizuent, care a avut posibilitatea să-și valorifice criticile aduse sentinței.

Această cale extraordinară de atac a fost soluționată de Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 3875 din 04 noiembrie 2008, în sensul respingerii recursului

ca nefondat.

Ca atare, revizuentul

nu mai avea deschisă calea de atac a revizuirii la data de 04 mai 2009; partea în

cauză putea doar să-și formuleze criticile întemeiate pe prevederile art. 322

C. proc. civ. doar împotriva deciziei irevocabile anterior amintită.

Curtea de Apel a concluzionat

în sensul că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece nu sunt întrunite

cerințele impuse de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs revizuentul G.N., care a solicitat casarea sa, în sensul obligării

intimatului Inspectoratul Județean de Poliție Iași la întocmirea documentației și

înaintarea acesteia către Inspectoratul General al Poliției Române în vederea trecerii

sale în corpul ofițerilor de poliție, obligării intimatului Inspectoratului General

al Poliției Române la înaintarea documentației anterior arătate către Ministrul

Administrației și Internelor, precum și obligarea acestei ultime autorități publice

la emiterea ordinului de trecere în corpul ofițerilor de poliție.

Motivele de recurs au

fost prezentate în mod detaliat în cererea aflată la dosar recurs.

În esență, recurentul

a reluat situația de fapt existentă în speță și a criticat soluția pronunțată de

instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire pe excepția de inadmisibilitate

a cererii.

Intimatul Inspectoratul

General al Poliției Române a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca neîntemeiat.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare:

Prin sentința nr. 15/CA

din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul

General al Poliției Române, a respins acțiunea formulată de reclamantul G.N. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul

General al Poliției Române, precum și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor

de judecată.

Prin decizia nr. 3875

din 04 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca

nefondat.

Potrivit art. 322

alin. (1) C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri (…)”.

Ca atare, textul legal

anterior enunțat se referă limitativ la două categorii de hotărâri definitive, pronunțate

instanța de apel și prin neapelare, și la o singură categorie de hotărâri irevocabile,

cele ale instanțelor de recurs prin care s-a evocat fondul.

În speța de față, așa

cum a susținut în mod constant revizuentul, a fost atacată pe calea revizuirii sentința

nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal.

În cauză, prima instanță

a verificat în mod prioritar admisibilitatea căii extraordinare de atac promovate

de reclamantul G.N. prin prisma dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

ajungând la concluzia că această cerere este inadmisibilă, așa cum s-a relevat anterior.

Înalta Curte constată

că intimatul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare în care

a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe considerentul că revizuentul

nu este în măsură să dovedească, prin motivele invocate, îndeplinirea condițiilor

impuse de art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.

De asemenea, intimatul

Inspectoratul General al Poliției Române a depus întâmpinare în care a invocat aceeași

excepție a inadmisibilității cererii de revizuire, cu motivarea că sentința nr.

15/CA din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, este irevocabilă în urma respingerii recursului,

astfel că prezenta cale extraordinară de atac nu se încadrează în ipotezele reglementate

de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, intimatul a considerat că nu sunt

îndeplinite nici condițiile de admisibilitate ale revizuirii cu privire la cazurile

prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., cazuri nominalizate în cererea

de revizuire.

La ultimul termen de judecată,

intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași, prin consilier juridic, a susținut

că cererea de revizuire, ce are ca temei juridic art. 322 pct. 2 și 5 C. proc.

civ., este inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada niciunuia din cazurile invocate,

iar revizuentul încearcă de fapt o rejudecare a fondului litigiului.

Ca atare, a fost invocată

inadmisibilitatea cererii de revizuire pentru aceleași considerente expuse și în

întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Administrației și Internelor.

Înalta Curte apreciază

că prima instanță nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, reglementat

de art. 129 C. proc. civ., întrucât la ultimul termen de judecată a acordat părții

prezente cuvântul pe „excepțiile de inadmisibilitate și tardivitate a cererii de

revizuire”, fără a individualiza motivele care susțin aceste excepții.

Cu alte cuvinte, a fost

încălcat un principiu fundamental specific procesului civil, aplicabil și în materia

contenciosului administrativ, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

După cum s-a arătat anterior,

inadmisibilitatea cererii de revizuire a fost invocată de intimații Ministerul Administrației

și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean

de Poliție Iași pe diferite considerente, care nu au fost puse în discuția părților:

consemnările încheierii de amânare a pronunțării au fost evazive, fiind insuficiente

în raport de susținerile intimaților.

În plus, instanța de fond

a prezentat niște argumente generice pe aspectul inadmisibilității cererii de revizuire,

fără a analiza în concret susținerile tuturor părților intimate referitoare la această

excepție.

Așadar, este fondat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la cazul în

care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Acest text normativ constituie

dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se poate susține

că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile

procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la

pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare

nu se încadrează în alte motive de recurs.

Astfel, hotărârea atacată

în prezenta cauză va fi casată pentru acest motiv, ca urmare a nerespectării principiului

rolului activ al judecătorului și al principiului contradictorialității.

În consecință, în raport

de cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (5) și art. 313 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de către recurentul-revizuent G.N. împotriva sentinței nr. 150/CA din 20 iulie 2009

a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.