ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2684/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 25/F/CA/2008 pronunțată

la data de 3 martie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei

Administrative București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,

acțiune având ca obiect anularea Ordinului Ministrului Reformei Administrative din

24 august 2007 prin care a fost retrogradat la funcția de agent șef de poliție,

obligarea la plata diferențelor de salarii și plata unor daune morale în valoare

de 20.000 RON.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că în cazul reclamantului, absolvent al școlii

de subofițeri de Poliție „V.L.” Câmpina, cursuri care sunt echivalente studiilor

postliceale iar nu studiilor universitare, s-a făcut o corectă aplicare a art. 73

alin. (8) raportat la art. 73 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind statutul polițistului, în sensul că încadrarea în categoria B - corpul agenților

de poliție, cu gradul profesional de „agent șef principal de poliție” efectuată

prin Ordinul din 24 august 2007 este corespunzătoare studiilor sale.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs în termenul prevăzut de lege reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., respectiv „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

A fost invocat și

art. 304

1

C. proc. civ. instanța de recurs urmând să analizeze cauza

sub toate aspectele.

În motivele de recurs

formulate, recurentul susține în esență următoarele:

- nu au fost avute în

vedere de către instanța de fond dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 360/2002,

potrivit cărora „pe data intrării în vigoare a prezentei legi polițiștilor aflați

în funcție nu le sunt aplicabile dispozițiile acesteia privind condițiile de studiu

și stagiu în grad, cu excepția cazurilor în care aceștia fac obiectul unei avansări

sau promovări”.

În condițiile în care

a dorit să rămână în funcția pe care o ocupa la data intrării în vigoare a legii,

nu i se aplică dispozițiile acesteia, cerința studiilor superioare într-o anumită

perioadă de timp - 5 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, fiind prevăzută

doar pentru polițiștii care promovează sau avansează în funcție cât și pentru cei

care participă la concurs pentru ocuparea funcțiilor vacante.

- instanța de fond a dat

o interpretare greșită noțiunii de echivalare, art. 73 A din Legea nr. 360/2002,

arătând obligativitatea echivalării în grad și în concret pentru fiecare caz în

parte cu ce grade profesionale vor fi echivalate.

- ordinul emis este nelegal

și pentru că încalcă principiul stabilității pe funcții, principiu ce vizează implicit

stabilitatea financiară, și totodată încalcă art. 16 din Constituție referitor la

egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților fără privilegii și discriminări

și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice discriminarea,

art. 17 din convenție care interzice abuzul de drept și art. 18 din aceeași convenție

care interzice restrângerea exercițiului unor drepturi. Este încălcat și art. 14

din C. muncii care se referă la protecția socială a muncii.

- degradarea sa din funcție

a avut un impact material prin reducerea veniturilor din salariu și unul moral de

natură psihologică, cu consecințe grave sub aspect profesional, juridic, social,

pecuniar.

Intimatul Ministerul Internelor

și Reformei Administrative a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului

ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.

Recursul este nefondat,

astfel cum se va arăta în continuare.

Actul administrativ atacat

pe calea contenciosului administrativ de către recurentul - reclamant îl reprezintă

Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative din 24 august 2007, prin

care acesta a fost retrogradat de la gradul de inspector principal la gradul de

agent șef de poliție, fiind trecut de la categoria A - Corpul ofițerilor de poliție

și care cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare la categoria B, corpul

agenților de poliție și care cuprinde agenții de poliție cu studii liceale sau postliceale

cu diplomă, cele două categorii fiind definite de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 360/2002 în raport cu nivelul studiilor necesare funcției.

Legea nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, intrată în vigoare

la 24 august 2002, în art. 73 alin. (8) a prevăzut în mod expres că „perioada acordată

polițiștilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare

funcției pe care o dețin este de 5 (cinci) ani de la data intrării în vigoare a

legii”.

Recurentul-reclamant,

absolvent al cursurilor Școlii de Subofițeri de Poliție „V.L.” Câmpina, cursuri

care sunt echivalente studiilor postliceale și nu celor universitare de lungă sau

scurtă durată, a fost trecut pe funcția de agent șef de poliție, în aplicarea dispozițiilor

art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora „polițiștii ofițeri care

nu au absolvit studii superioare de scurtă durată sau de lungă durată cu diplomă

vor fi încadrați în funcții potrivit gradelor profesionale echivalente”.

Câtă vreme legiuitorul

a prevăzut un termen limită - 5 ani de la intrarea în vigoare a legii, în care polițiștii

să-și definitiveze studiile necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției

pe care o dețineau, iar recurentul - reclamant nu și-a îndeplinit această obligație

în termenul respectiv, în mod just a fost trecut din funcția de inspector șef pe

o altă funcție, aceea de agent șef de poliție corespunzător studiilor pe care le

avea la momentul emiterii ordinului.

Referitor la susținerea

recurentului-reclamant în sensul că „la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002,

polițiștilor aflați în funcție nu le erau aplicabile dispozițiile acestei legi privind

condițiile de studiu și stagiu în grad, cu excepția cazurilor în care aceștia făceau

obiectul unei avansări sau promovări”, trebuie precizat că într-adevăr acestora

nu le erau aplicabile dispozițiile privitoare la condițiile de studii impuse de

art. 14 alin. (1) din acest act normativ, fiind păstrați în funcțiile deținute,

dar cu o condiție, aceea că în termen de 5 ani de la momentul intrării în vigoare

a legii să-și definitiveze studiile necesare echivalării în gradele corespunzătoare

funcției pe care o dețineau.

Textul art. 73 alin.

(8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului prevede că: „dacă după

expirarea perioadei de 5 (cinci) ani polițiștii nu și-au definitivat studiile necesare

echivalării în gradele profesionale pe care le au, ofițerii de poliție vor fi încadrați

în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii”.

Gradul profesional echivalent

este cel de agent șef de poliție, funcție ce face parte din categoria B - corpul

agenților de poliție, corespunzător studiilor pe care recurentul - reclamant le

avea la momentul emiterii ordinului.

Cât privește sintagma

„menținerea drepturilor câștigate anterior”, de care vorbește art. 73 alin. (1)

din Legea nr. 360/2002 și pe care o susține recurentul - reclamant, aceasta trebuie

interpretată în sensul că aceste drepturi, inclusiv cele privind salarizarea s-au

menținut doar pe perioada celor cinci ani acordați de lege pentru dobândirea studiilor

și nu permanent, indiferent de finalizarea sau nu a studiilor necesare păstrării

funcției pe care erau încadrați.

Așadar, interpretarea

dată legislației incidente în cauză de către instanța de judecată, este una legală,

în mod corect, statuându-se asupra faptului că Ordinul Ministrului Internelor și

Reformei Administrative din 24 august 2008 a fost emis cu respectarea dispozițiilor

legale în materie.

Criticile recurentului

- reclamant referitoare la încălcarea de către instanța fondului a principiului

stabilității pe funcție, cel al nediscriminării și al protecției sociale a muncii

sunt fără relevanță în cauză, aplicabilitatea acestora fiind admisă numai atunci

când instanța ar fi procedat la o încălcare flagrantă a dispozițiilor legale ce

reglementează materia asupra discuției în speță, or așa cum s-a arătat, legea a

fost corect interpretată și aplicată.

Pentru toate aceste considerente

recursul declarat de reclamantul C.D. se privește ca nefondat și în baza art. 312

C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.D. împotriva sentinței civile nr. 25/F/CA din 3 martie 2008 a Curții de Apel

Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.