ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 437/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 226 din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., așa cum a fost precizată, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 275 din 27 august 2007 emisă de pârât și constatarea că, în cauza soluționată s-a produs o discriminare, cu obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 Euro. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că hotărârea contestată de reclamant a fost motivată, atât în fapt, cât și în drept și chiar dacă petiția reclamantului nu a fost soluționată timp de 11 luni, acest aspect este nerelevant, deoarece procedurile de soluționare a petițiilor presupun acordarea de către C.N.C.D.

a unor termene pentru a se efectua anumite investigații la autoritățile publice vizate. Și pe fondul cauzei, instanța a reținut că actul administrativ supus cenzurii judecătorești este temeinic și legal, în mod corect pârâtul constatând că, în situația sesizată de reclamant, nu suntem în prezenta unui act de discriminare. Astfel, faptul că reclamantului nu i-a fost acordat gradul profesional de chestor, deși altor trei dintre comisarii șefi de poliție li s-a acordat și cu toate că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, nu poate fi considerat discriminatoriu, având în vedere că: acordarea acestui grad reprezintă o aptitudine și nu un drept al reclamantului, în anul respectiv, 2004, au încetat raporturile de serviciu a 69 de comisari-șefi de poliție, din care numai 3 au primit gradul de chestor; M.I.R.A.

face propuneri de acordare a acestui grad în mod excepțional și în limita numărului de posturi prevăzute pentru gradele respective, iar reclamantul nu a precizat pe ce criteriu a fost discriminat, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 în raport cu cei 3 comisari-șefi de poliție cărora li s-a acordat gradul în discuție. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul T.M., care a invocat motivele prevăzute la art. 304 pct. 4 și, respectiv, pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele susțineri: - instanța de fond a soluționat cauza fără respectarea principiului celerității, hotărârea fiind pronunțată la data de 28 ianuarie 2008, iar motivarea acesteia s-a făcut cu o întârziere de aproape 6 luni; - instanța de fond a făcut o interpretare greșită a sintagmei „li se poate acorda” din textul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002; - în mod neîntemeiat a reținut instanța de fond că Hotărârea nr. 275/2007 a C.N.C.D.

este legală și temeinică, apreciind că nu ar exista discriminare în situația dedusă soluționării; - în mod greșit a refuzat instanța de fond acordarea daunelor morale, culpa Consiliului fiind evidentă, sesizarea fiind soluționată cu o tergiversare nejustificată, ceea ce constituie un atentat la demnitatea umană. Recursul este nefondat. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, recurentul-reclamant a sesizat C.N.C.D. cu faptul că, la data încetării raporturilor de serviciu, ca urmare a împlinirii vârstei standard de pensionare, deși îndeplinea toate condițiile prevăzute la art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 pentru a i se acorda gradul profesional de chestor de poliție, conducerea ministerului a refuzat acest lucru, ceea ce constituie o discriminare.

Prin Hotărârea nr. 275 din 27 august 2007, Consiliul a constatat că faptele prezentate de recurentul-reclamant nu constituie fapte de discriminare potrivit O.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, hotărâre menținută de instanța de fond prin sentința recurată. Recurentul-reclamant a formulat recurs invocând motivele prevăzute la art. 304 pct. 4 și, respectiv, pct. 9 C. proc. civ. În ceea ce privește primul motiv, potrivit art. 304 pct. 4 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, însă recurentul - reclamant nu a indicat, și nici din conținutul susținerilor făcute în motivarea cererii de recurs, nu rezultă, aspectele avute în vedere ca fiind acte de depășire a atribuțiilor de către instanța de fond a atribuțiilor legale.

Dimpotrivă, din actele și lucrările cauzei, rezultă că instanța de fond a pronunțat sentința atacată ca urmare a executării controlului de legalitate asupra actului administrativ emis de C.N.C.D., control care a fost exercitat în limitele competențelor atribuite instanțelor de contencios administrativ prin Legea nr. 554/2004 și art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, republicată, astfel că acest motiv de recurs va fi respins ca fiind lipsit de temei. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurentul-reclamant susținând, în esență, că instanța de fond, ca și autoritatea publică, a aplicat greșit prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, ca urmare a interpretării eronate a sintagmei „li se poate acorda”.

Potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare „comisarilor-șefi de poliție care au o vechime în gradul profesional sau în gradul de colonel de minimum 5 ani și au fost încadrați în această perioadă cel puțin 3 ani în funcții prevăzute în statele de organizare cu grad profesional de chestor de poliție sau general de brigadă ori superioare și au fost apreciați în ultimii 3 ani cu calificativul de cel puțin „foarte bun”, la încetarea raporturilor de serviciu li se poate acorda gradul profesional de chestor de poliție, în condițiile prezentei legi”. Instanța de fond a apreciat că autoritatea publică pârâtă a constatat în mod corect că nu există un act de discriminare, în primul rând pentru că recurentul-reclamant nu a precizat pe ce criteriu fusese discriminat, dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 și, în al doilea rând, pentru că acordarea gradului profesional de chestor reprezintă o vocație și o aptitudine, iar nu un drept care să impună obligația corelativă în sarcina ministerului care, din cei 69 comisari-șefi de poliție ale căror raporturi de serviciu au încetat în anul 2004, a făcut propuneri doar pentru 3 persoane. Într-adevăr, în cererea adresată Consiliului, recurentul-reclamant nu a indicat nici unul dintre criteriile de discriminare enumerate la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 și nici un alt criteriu de discriminare, constatarea instanței de fond fiind întemeiată.

În ceea ce privește sensul sintagmei „li se poate acorda” folosită la art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, instanța de fond a făcut o interpretare corectă reținând, pe de o parte, că este vorba doar de o aptitudine conferită recurentului-reclamant și, pe de altă parte, de un drept de apreciere conferit autorității publice competente, care l-a exercitat făcând doar 3 propuneri din totalul de 69 de persoane care îndeplineau cerințele legale. În ceea ce privește celelalte susțineri formulate în cererea de recurs, rezultă că acestea nu se încadrează în motivele de recurs invocate de recurent și nici în alte motive de ordine publică, astfel că nu vor fi analizate de instanța de recurs, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

Astfel fiind, rezultă că și cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, astfel că recursul va fi respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 226 din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.