ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 10 noiembrie 2006, C.A., agent șef și agent de siguranță publică la Secția Poliție București, a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, solicitând obligarea acestor autorități publice să-l încadreze în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, conform art. 73 alin. (1) și (7), raportat la art. 14 din Legea nr. 360/2002, în forma în vigoare la data formulării cererii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1998 a absolvit cursurile Facultății de Management, cu diplomă de licență.

Având în vedere că în acea perioadă Poliția Română era o instituție militarizată, iar angajații aveau statutul de militari, nu a fost încadrat în corpul ofițerilor de poliție deoarece la absolvirea facultății împlinise deja vârsta de 35 de ani. A precizat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, a solicitat în repetate rânduri încadrarea sa în corpul ofițerilor, dar toate răspunsurile primite au fost negative, motivate pe inexistența unor norme metodologice de aplicare a legii.

În opinia reclamantului, cele două pârâte trebuiau să soluționeze favorabil cererea, ținând seama de reglementarea instituită prin Legea nr. 360/2002 potrivit căreia, la data intrării în vigoare a prezentei legi, polițiștii – agenți de poliție – absolvenți de studii superioare vor fi încadrați de drept în categoria ofițerilor de poliție, în gradele corespunzătoare, conform pregătirii și studiilor fiecăruia, cu menținerea drepturilor câștigate anterior [art. 73 alin. (1)]. În sfârșit, au fost invocate unele hotărâri judecătorești favorabile pronunțate de instanțe în spețe asemănătoare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1425 din 29 mai 2007, a respins ca neîntemeiate excepțiile de inadmisibilitate și de prescripție a dreptului la acțiune invocate de pârâți, precum și acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ, ci critică refuzul pârâților de a-l încadra în Corpul ofițerilor de poliție, situație în care cauzei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce se referă exclusiv la acțiunile având ca obiect cererea pentru anularea unui act administrativ tipic. Că, pentru situațiile asimilate actelor administrative (refuzul nejustificat de soluționare a unei decizii), acțiunea se poate introduce fără formularea unei plângeri prealabile. S-a apreciat, pe de altă parte, că în raport de data ultimului refuz (adresa din 30 octombrie 2006, emisă de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București), acțiunea a fost introdusă în termenul legal.

Cât privește fondul litigiului, Curtea a reținut că nicio dispoziție a Legii nr. 360/2002 nu reglementează trecerea automată a agenților de poliție în Corpul ofițerilor de poliție ca urmare a obținerii unei diplome de studii superioare. Dimpotrivă, art. 73 alin. (7) din lege se referă în mod explicit la obligația agentului de poliție de a participa la concursul organizat pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile acestui act normativ, iar reglementarea conținută în art. 72 pct. 1 și 2, nu justifică concluzia contrară, deoarece ea nu se referă la trecerea polițistului dintr-o categorie în alta, ci la acordarea gradelor profesionale, subînțelegându-se că este vorba de acordarea gradelor în cadrul aceleiași categorii.

În plus, trebuie avute în vedere, dispozițiile Ordinului M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004 care stabilesc modalitatea de ocupare a posturilor de ofițer de poliție de către agenții de poliție cu studii superioare și prevăd, în mod expres, necesitatea promovării unui concurs. Sentința a fost atacată cu recurs de către reclamantul C.A. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță i-a respins acțiunea ca neîntemeiată, referindu-se la alte dispoziții legale decât cele aplicabile la data solicitării sale pentru a fi încadrat în categoria A, prevăzută la art. 14 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Că în realitate, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, îndeplinea toate condițiile legale care nu stabileau obligativitatea participării la concurs, cerință introdusă abia ulterior prin modificările realizate în baza O.U.G.

nr. 89/2003. A precizat totodată, că există mai multe norme juridice care au reglementat sau reglementează promovarea funcționarilor publici, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, prin transformarea postului pe care aceștia sunt încadrați (art. 8 din O.U.G. nr. 123/2003, art. 12 din O.U.G. nr. 92/2004). Recursul este nefondat Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, reclamantul C.A. îndeplinește funcția de agent de siguranță publică în cadrul Secției Poliție București, având gradul profesional de agent șef.

El a absolvit Facultatea de management în anul 1998, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului a înaintat cereri de promovare în categoria corespunzătoare și de acordare a gradului profesional corespunzător, atât ministrului de interne, cât și șefului Inspectoratului General al Poliției (la 6 și respectiv 10 septembrie 2002). Cererile respective nu au primit însă nici o rezolvare și cu adresa din 30 octombrie 2006, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a comunicat Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” că rapoartele reclamantului nu puteau fi soluționate favorabil în lipsa unei metodologii de aplicare a legii, stabilită prin ordin ministerial.

Este așadar, evidentă pasivitatea reclamantului care invocând legea mai favorabilă nu și-a valorificat dreptul subiectiv legitim, pretins încălcat, prin contestarea în justiție a refuzului autorităților publice pârâte de a da curs cererii de promovare, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 29/1990, în vigoare la data depunerii cererii de încadrare. Prin acțiunea introdusă la data de 10 noiembrie 2006, el a solicitat obligarea pârâților să-l încadreze în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, urmând ca ulterior să fie echivalat profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare absolvite. Cererea de chemare în judecată nu vizează anularea unui act administrativ unilateral, în forma sa tipică, ci refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa favorabil rapoartele înaintate în cursul anului 2002 pentru promovare în categoria superioară.

De fapt, prin acțiunea formulată, se tinde la valorificarea unui drept subiectiv consfințit de Legea nr. 360/2002, în forma sa inițială, dar după modificarea actului normativ, cu ignorarea condițiilor și termenelor prevăzute în acest sens de legile privind contenciosul administrativ care s-au succedat în timp, precum și a noilor cerințe impuse prin O.U.G. nr. 89/2003, în privința promovării agenților de poliție care au absolvit studii superioare. Rezultă prin urmare, că instanța de fond nu se putea raporta decât la legea în vigoare la data comunicării răspunsului cu adresa Direcției Generale de Poliție a Municipiului București și la data sesizării sale, adică la dispozițiile care instituie condiția participării agentului de poliție la concurs [art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, modificată].

Noua reglementare legală nu a mai consacrat un drept al agenților de poliție care au absolvit cursurile unor instituții de învățământ superior de a fi încadrați în corpul ofițerilor de poliție, fără concurs, ca urmare a unei simple cereri, așa încât, acțiunea formulată de reclamant în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu putea fi admisă. Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced, care în parte substituie motivarea sentinței și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva sentinței nr. 1425 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.