ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2968/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al

Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex", în calitate de reprezentant al lui

I.D.C. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei

Administrative și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților

la încadrarea lui I.D.C. în categoria profesională A, respectiv în corpul

ofițerilor, iar, ulterior, să îi echivaleze gradul profesional corespunzător

pregătirii și studiilor superioare pe care le-a efectuat și la plata

drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer, de la data de la

care avea acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că I.D.C.

este absolvent al Facultății de Științe Juridice din cadrul Universității Valahia

din Târgoviște, promotia 2005, iar în raport de această împrejurare și față de

dispozițiile art. 14 alin. (1) și ale art 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002

pârâților le revenea obligația de a dispune încadrarea acestuia în gradul de

ofițer de la data absolvirii.

A mai susținut că împărțirea polițiștilor în

două categorii, după nivelul studiilor nu este doar o posibilitate, condiția

studiilor necesare pentru încadrarea în cele două categorii fiind obligatorie

și suficientă, astfel încât are dreptul legal să fie încadrat în categoria

profesională A - corpul ofițerilor de poliție.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepție respinsă de

instanța de fond, prin Încheierea din data de 4 septembrie 200, reținându-se că

în raport de prevederile art 2 și ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și

de obiectul pricinii, respectiv refuz acordare drepturi, procedura prealabilă

nu trebuie efectuată.

Prin sentința civilă nr. 2663 din 30

octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de Sindicatul Național al

Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex", ca neîntemeiată.

In considerentele hotărârii, instanța de fond

a reținut că I.D.C. este agent de poliție în cadrul Secției 22 Poliție - sector

6 București și absolvent în anul 2005 al Universității Valahia - Facultatea de

Științe Juridice.

A mai reținut prima instanță că din

interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002

și ale art. 14 alin. (1), din același act normativ, îi sunt aplicabile

dispozițiile art 73 alin. (7) din legea menționată, astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 29/2003 și având în vedere faptul că agentul de

poliție a absolvit studiile superioare în anul 2005, după intrarea în vigoare a

modificărilor aduse Legii nr. 360/2002, reiese că acesta îndeplinește

condițiile pentru a participa la un concurs pentru ocuparea unui post de ofițer

de poliție.

A concluzionat instanța de fond în sensul că

dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 conțin mențiuni exprese

și imperative referitoare la modalitatea în care un agent de poliție poate

ocupa un post de ofițer de poliție, respectiv condiția absolvirii unei

instituții de învățământ superior, condiția existenței unui post vacant de

ofițer și condiția susținerii unui concurs organizat în condițiile prevăzute de

dispozițiile Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului M.A.I. nr. 300/2004.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs,

în termen legal, reclamantul, care a solicitat admiterea acțiunii și obligarea

pârâților să dispună încadrarea sa ca ofițer de poliție, în categoria A, cu

gradul profesional corespunzător studiilor și vechimii în muncă.

În motivare, recurentul-reclamant a formulat

critici pe care le-a subsumat cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Astfel, recurentul a susținut că instanța de

fond a reținut și interpretat în mod eronat dispozițiile art. 14 alin. (1)

precum și pe cele ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, expresia din

lege „pot proveni" instituind o obligație pentru autoritățile pârâte,

legiuitorul nelăsând la aprecierea subiectivă a angajatorului care dintre

agenții de poliție să fie încadrați ca ofițeri de poliție și care nu.

Intimații-pârâți Ministerul Internelor și

Reformei Administrative au depus fiecare întâmpinare, prin care au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată prin prisma

motivului de recurs indicat, cât și din oficiu, în temeiul art. 304 C.

proc.civ, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Sentința criticată este legală și temeinică,

în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 pct. 9 sau art. 3041

C.proc.civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.

Instanța de fond a analizat corect situația

de fapt expusă anterior, în raport de materialul probator administrat în cauză

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, prin O.U.G. nr. 89 din 2 octombrie

2003, au fost aduse mai multe modificări și completări Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului.

Potrivit art. 73 alin. (7) din legea

modificată, agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de

a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în

condițiile prezentei legi.

Rezultă, așadar, că reglementarea în vigoare

la data depunerii cererii de avansare de către reclamant a condiționat ocuparea

unor posturi de ofițeri vacante de către agenții de poliție care au studii superioare,

de participarea la un concurs organizat în baza acestei legi, astfel cum corect

a stabilit instanța de fond.

Noua reglementare legală nu a consacrat un

drept al absolvenților de studii superioare care îndeplinesc funcția de agent

de poliție de a fi trecuți în corpul ofițerilor, tară concurs, ca urmare a unei

simple cereri, așa încât, în prezentul litigiu, acțiunea formulată de reclamant

nu putea fi admisă.

Instanța de control judiciar apreciază că

celelalte susțineri ale recurentului nu prezintă relevanță juridică în

soluționarea prezentei cauze.

În consecință, în raport de considerentele

anterior expuse, constatând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C.proc.civ nu este fondat și că nu sunt incidente motive de ordine publică ce

pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc.civ, raportat la art. 304 C. proC. civ. și art. 306 alin. (2)

C.proc.civ, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Sindicatul

Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex", împotriva sentinței

civile nr. 2663 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

septembrie 2008.