ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 931/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 130

din 14 mai 2008, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții M.C.,

C.D., C.G. și M.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul de Poliție al

j

udețului

Prahova, având ca obiect obligarea pârâților să-i încadreze în categoria

profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, cu echivalarea

gradului profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare absolvite

și acordarea drepturilor salariale corespunzătoare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special în cadrul

Inspectoratului de Poliție al

j

udețului

Prahova, fiind încadrați în categoria B, respectiv Corpul agenților de poliție

din care fac parte agenții de poliție cu studii liceale sau postliceale.

S-a mai reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

Polițiștilor, ofițerii de poliție pot să provină și din rândul agenților de

poliție absolvenți ai unei instituții de învățământ superior de lungă sau

scurtă durată, ale Ministerul Administrației și Internelor sau ai altor

instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților

necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și

internelor, iar în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (7) din același

act normativ agenții de poliție absolvenți de studii superioare au dreptul să

participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante.

Pe cale de consecință, instanța a

apreciat că, din coroborarea dispozițiilor legale ce reglementează statutul

acestei categorii profesionale, nu rezultă obligația instituțiilor pârâte de a

efectua, în mod automat, încadrarea agenților de poliție, în situația în care

aceștia au absolvit un institut de învățământ superior.

În ceea ce privește susținerile

reclamanților privind incidenta în speță a dispozițiilor art. 73 alin. (7) din

Legea nr. 360/2002 instanța a reținut că, în virtutea principiului aplicării

imediate a legii civile noi și față de împrejurarea că aceștia au absolvit

studiile superioare în anul 2006, acest text nu li se aplică în forma menționată

de ei ci în forma astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 89/2003.

În acest context s-a apreciat de către

instanța de fond că dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 72 alin. (1) din

Legea nr. 350/2002 se referă la ofițerii de poliție care, la momentul intrării

în vigoare a legii nu aveau studii superioare.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs reclamanții susținând că instanța a interpretat și aplicat eronat

dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14, art. 72 alin. (1) și

art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, din coroborarea cărora rezultă, în mod

neîndoielnic, dreptul agenților de poliție, absolvenți de studii superioare, de

a fi încadrați, fără vreo formalitate, în corpul ofițerilor de poliție,

întrucât singurul criteriu de încadrare în această categorie îl reprezintă

nivelul studiilor, cu atât mai mult cu cât nici dispozițiile art. 139 alin. (1)

din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004

nu include între condițiile necesare pentru dobândirea gradului de ofițer, pe

aceea a susținerii unui concurs.

La termenul din data de 19 februarie

2009, s-a depus, din partea recurentului C.G., declarație autentificată de

renunțare la judecata recursului.

În ceea ce privește recursul declarat de

recurenții M.C., C.D. și M.D., Curtea constată că este nefondat pentru

următoarele considerente.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1

alin. (1) din Legea nr. 360/2002 „Polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților

instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor” ,

alin. (2) al aceluiași articol prevăzând că aceștia „pot proveni” și din rândul

agenților de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior de

lungă sau scurtă durată, ale M.A.I. sau ale altor instituții de învățământ

superior.

De asemenea, art. 73 alin. (7) din

același act normativ, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2003,

statuează că „agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul

de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în

condițiile legii”.

În sfârșit, în conformitate cu art. 49

alin. (1) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300 din 21

iunie 2004, „agenții de poliție/maiștrii militari și subofițeri care au

absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru

ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii” dacă îndeplinesc

cumulativ mai multe criterii între care și acela de a fi absolvenți de studii

superioare corespunzătoare cerințelor postului.

Din coroborarea dispozițiilor legale mai

sus menționate rezultă că, într-adevăr absolvirea de către agenții de poliție a

studiilor superioare nu presupune „de jure” avansarea acestora pe un post de

ofițer ci reprezintă o condiție prealabilă și necesară participării la concurs,

în vederea ocupării unui astfel de post.

Pe cale de consecință, Curtea va respinge

ca nefondat recursul declarat în cauză, menținând, ca legală și temeinică,

sentința criticată.

De asemenea, Curtea va lua act de

declarația de renunțare la judecare a recursului, formulată de recurentul C.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.C., C.D.

și M.D. împotriva sentinței civile nr. 130 din 14 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Ia act de renunțarea la cererea de recurs

formulată de C.G.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

februarie 2009.