ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.D.D. a solicitat, în contradictoriu

cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cât și Direcția Regim Permise

de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, pronunțarea unei sentințe prin care

să se dispună obligarea pârâților la încadrarea sa în grupa profesională „A”, respectiv

corpul ofițerilor, susținând că îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile

Legii nr. 360/2002.

Prin sentința nr. 1075

din 10 mai 2007, Tribunalul Buzău a admis acțiunea și a obligat pârâții să dispună

încadrarea reclamantului în grupa profesională „A”, respectiv corpul ofițerilor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în esență, că încadrarea polițiștilor în grupa profesională

se face având în vedere îndeplinirea condițiilor de studii, în cazul reclamantului

Facultatea de Drept, potrivit art. 14 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 22

alin. (1) din Legea nr. 360/2002, refuzul pârâtelor de a soluționa cererea reclamantului

constituind refuz nejustificat.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor

și Ministerul Internelor și Reformei Administrative susținând că instanța de fond

a soluționat cauza cu încălcarea competenței materiale iar, pe fond, a interpretat

în mod eronat dispozițiile art. 14, art. 21 alin. (3) și art. 22 alin. (1) din Legea

nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Prin decizia nr. 816 din

08 august 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis ambele recursuri și a reținut cauza spre soluționare pe fond.

Prin sentința civilă

nr. 126 din 12 septembrie 2007, aceeași instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel Ploiești a reținut că refuzul pârâtelor de a soluționa cererea de

încadrare a reclamantului în categoria profesională „A” nu constituie un refuz nejustificat

și nicio vătămare în drepturile sale, conform Legii nr. 554/2004, întrucât potrivit

art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 „Agenții de poliție care au absolvit studii

superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de

ofițeri vacante, în condițiile legii”, simplul fapt că reclamantul a absolvit cursuri

universitare neconstituind un argument pentru a ocupa un post superior de ofițer

fără concurs.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul C.D.D., solicitând modificarea ei în sensul admiterii

acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâților se procedeze

la încadrarea sa în cadrul grupei profesionale „A”.

A fost invocat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut

că prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor Legilor nr. 360/2002

și nr. 554/2004 pentru a concluziona că refuzul pârâților de a-i soluționa favorabil

cererea este justificat.

În opinia recurentului,

raportat la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora

absolvenților Academiei de Poliție li se acordă la absolvire gradul de subinspector

de poliție, fiind de drept încadrați în categoria „A”, refuzul practicat de pârâți

este nejustificat, diploma de licență eliberată de respectiva instituție de învățământ

superior, în specializarea drept, conferindu-i posibilitatea de a beneficia de respectivele

dispoziții legale.

În susținerea acestui

recurs, apărătorul ales al recurentului a circumscris caracterului nejustificat

al refuzului practicat de pârâți și împrejurarea că se impun condiții restrictive

și discriminatorii pentru participarea la concursurile organizate în vederea ocupării

posturilor de ofițeri, fiind agreați numai agenții de poliție care au absolvit cursurile

Academiei de Poliție și au obținut diploma de licență, cu consecința îngrădirii

dreptului de participare al celorlalți agenți care au absolvit cursurile altei facultăți

și au obținut numai diploma de licență la respectiva instituție de învățământ superior.

Raportat la aceste susțineri,

consilierul juridic M.M. a precizat că procedura de trecere a agenților de poliție

în cazul ofițerilor este reglementată prin ordin al ministrului administrației și

internelor, una din condițiile de participare la concurs fiind într-adevăr aceea

ca solicitanții să fie absolvenți ai Academiei de Poliție, cu diplomă de licență,

însă solicită a se avea în vedere împrejurarea că reclamantul nu a formulat nicio

cerere pentru înscrierea la concurs, motiv pentru care situația sa nu a fost examinată.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele dosarului,

motivul de recurs invocat și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea

corectă a dispozițiilor legale incidente în materie, nefiind dat în speță niciun

motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, concluzie bazată pe argumentele

în continuare arătate:

Reclamantul a fost încadrat

la Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău în anul 1987 în calitate de subofițer

de poliție corespunzător categoriei profesionale „B”, iar din anul 2005 funcționează

în calitate de șef de poliție în cadrul Direcției Regim Permise de Conducere și

Înmatricularea Vehiculelor București - Serviciul Public Comunitar Buzău.

Este necontestat faptul

că acesta a absolvit Facultatea de Drept, fiind licențiat în științe juridice conform

diplomei de licență eliberată de Academia de Poliție, titlu obținut ca urmare a

promovării examenului de licență din sesiunea noiembrie 1999, iar în anul 2002 a

obținut diploma de absolvire a studiilor postuniveristare de specializare în domeniul

„Relații Internaționale”, eliberată de aceeași instituție de învățământ superior.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut, special,

care exercită atribuțiile stabilire pentru Poliția Română prin lege, ca instituție

specializată a statului.

Dispozițiile acestei legi

se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarului public,

astfel cum se prevede expres prin art. 78.

În conformitate cu prevederile

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițiștii provin, de regulă, din rândul

absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor,

iar, potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași text de lege, ofițerii de poliție

pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență,

ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau

ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților

necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

Polițiștilor prevăzuți

la art. 9 alin. (2) li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor

și vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, astfel cum se

prevede prin art. 21 alin. (4). Încadrarea, acestora se face pe o perioadă de probă

de 6 luni sau de 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte și cu gradul

profesional acordat.

Legea nr. 360/2002 prevede,

totodată, prin art. 73 alin. (7), că agenții de poliție care au absolvit studii

superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de

ofițeri vacante, în condițiile acestei legi.

Aceasta normă reprezintă

o reglementare specifică a principiului general consacrat prin Legea nr. 188/1999,

potrivit căruia promovarea într-o funcție publică superioară se face numai prin

concurs sau examen, după caz și numai pe o funcție publică superioară vacantă.

Interpretând sistematic

aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că solicitarea reclamantului de

a fi încadrat în grupa profesională „A”, fără examen sau concurs nu este justificată,

un atare drept nefiindu-i recunoscut de lege, astfel cum în mod corect a concluzionat

și prima instanță.

Prevederile art. 21

alin. (3) din Legea nr. 306/2002 invocate de recurent, potrivit cărora la absolvirea

Facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție polițistului i se acordă gradul

profesional de subinspector de poliție sunt aplicabile doar în cazul celor care

debutează în această funcție în cadrul M.A.I. și care au obligația de a susține

examenul de definitivare în profesie după o perioadă de stagiu de 12 luni.

Această concluzie se impune

și în virtutea principiului disciplinei jurisdicționale consacrat de C.E.D.O., raportat

la jurisprudența unitară în materie a Înaltei Curți, secția contencios

administrativ și fiscal.

Evident, în raport cu

dispozițiile art. 73 alin. (7), coroborate cu cele ale art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, celelalte aspecte invocate

în susținerea recursului ar putea fi circumscrise unei vătămări într-un drept recunoscut

de lege, în sensul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, dacă se constată

că în temeiul unor acte normative cu forță juridică inferioară se impun condiții

restrictive și discriminatorii pentru participarea la concursurile organizate în

vederea ocupării posturilor de ofițeri, însă, având în vedere limitele învestirii

primei instanțe, care s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății cu

respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., cererea neavând ca obiect

un eventual refuz referitor la înscrierea la concurs, singura soluție legalmente

posibilă, în speță este aceea de respingere a recursului ca fiind nefondat, soluție

ce va fi adoptată în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.D.D. împotriva sentinței civile nr. 126 din 12 septembrie 2007

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2008.