ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.D.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cât și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâților la încadrarea sa în grupa profesională „A”, respectiv corpul ofițerilor, susținând că îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 360/2002. Prin sentința nr. 1075 din 10 mai 2007, Tribunalul Buzău a admis acțiunea și a obligat pârâții să dispună încadrarea reclamantului în grupa profesională „A”, respectiv corpul ofițerilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că încadrarea polițiștilor în grupa profesională se face având în vedere îndeplinirea condițiilor de studii, în cazul reclamantului Facultatea de Drept, potrivit art. 14 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, refuzul pârâtelor de a soluționa cererea reclamantului constituind refuz nejustificat. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative susținând că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea competenței materiale iar, pe fond, a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 14, art. 21 alin. (3) și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Prin decizia nr. 816 din 08 august 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis ambele recursuri și a reținut cauza spre soluționare pe fond. Prin sentința civilă nr. 126 din 12 septembrie 2007, aceeași instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că refuzul pârâtelor de a soluționa cererea de încadrare a reclamantului în categoria profesională „A” nu constituie un refuz nejustificat și nicio vătămare în drepturile sale, conform Legii nr. 554/2004, întrucât potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 „Agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii”, simplul fapt că reclamantul a absolvit cursuri universitare neconstituind un argument pentru a ocupa un post superior de ofițer fără concurs.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.D.D., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâților se procedeze la încadrarea sa în cadrul grupei profesionale „A”. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut că prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor Legilor nr. 360/2002 și nr. 554/2004 pentru a concluziona că refuzul pârâților de a-i soluționa favorabil cererea este justificat.

În opinia recurentului, raportat la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora absolvenților Academiei de Poliție li se acordă la absolvire gradul de subinspector de poliție, fiind de drept încadrați în categoria „A”, refuzul practicat de pârâți este nejustificat, diploma de licență eliberată de respectiva instituție de învățământ superior, în specializarea drept, conferindu-i posibilitatea de a beneficia de respectivele dispoziții legale.

În susținerea acestui recurs, apărătorul ales al recurentului a circumscris caracterului nejustificat al refuzului practicat de pârâți și împrejurarea că se impun condiții restrictive și discriminatorii pentru participarea la concursurile organizate în vederea ocupării posturilor de ofițeri, fiind agreați numai agenții de poliție care au absolvit cursurile Academiei de Poliție și au obținut diploma de licență, cu consecința îngrădirii dreptului de participare al celorlalți agenți care au absolvit cursurile altei facultăți și au obținut numai diploma de licență la respectiva instituție de învățământ superior. Raportat la aceste susțineri, consilierul juridic M.M.

a precizat că procedura de trecere a agenților de poliție în cazul ofițerilor este reglementată prin ordin al ministrului administrației și internelor, una din condițiile de participare la concurs fiind într-adevăr aceea ca solicitanții să fie absolvenți ai Academiei de Poliție, cu diplomă de licență, însă solicită a se avea în vedere împrejurarea că reclamantul nu a formulat nicio cerere pentru înscrierea la concurs, motiv pentru care situația sa nu a fost examinată. Recursul nu este fondat. Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materie, nefiind dat în speță niciun motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, concluzie bazată pe argumentele în continuare arătate: Reclamantul a fost încadrat la Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău în anul 1987 în calitate de subofițer de poliție corespunzător categoriei profesionale „B”, iar din anul 2005 funcționează în calitate de șef de poliție în cadrul Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor București - Serviciul Public Comunitar Buzău.

Este necontestat faptul că acesta a absolvit Facultatea de Drept, fiind licențiat în științe juridice conform diplomei de licență eliberată de Academia de Poliție, titlu obținut ca urmare a promovării examenului de licență din sesiunea noiembrie 1999, iar în anul 2002 a obținut diploma de absolvire a studiilor postuniveristare de specializare în domeniul „Relații Internaționale”, eliberată de aceeași instituție de învățământ superior. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut, special, care exercită atribuțiile stabilire pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.

Dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcționarului public, astfel cum se prevede expres prin art. 78. În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițiștii provin, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor, iar, potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași text de lege, ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.

Polițiștilor prevăzuți la art. 9 alin. (2) li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, astfel cum se prevede prin art. 21 alin. (4). Încadrarea, acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau de 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte și cu gradul profesional acordat. Legea nr. 360/2002 prevede, totodată, prin art. 73 alin. (7), că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile acestei legi. Aceasta normă reprezintă o reglementare specifică a principiului general consacrat prin Legea nr. 188/1999, potrivit căruia promovarea într-o funcție publică superioară se face numai prin concurs sau examen, după caz și numai pe o funcție publică superioară vacantă.

Interpretând sistematic aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că solicitarea reclamantului de a fi încadrat în grupa profesională „A”, fără examen sau concurs nu este justificată, un atare drept nefiindu-i recunoscut de lege, astfel cum în mod corect a concluzionat și prima instanță. Prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 306/2002 invocate de recurent, potrivit cărora la absolvirea Facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție sunt aplicabile doar în cazul celor care debutează în această funcție în cadrul M.A.I. și care au obligația de a susține examenul de definitivare în profesie după o perioadă de stagiu de 12 luni.

Această concluzie se impune și în virtutea principiului disciplinei jurisdicționale consacrat de C.E.D.O., raportat la jurisprudența unitară în materie a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal. Evident, în raport cu dispozițiile art. 73 alin. (7), coroborate cu cele ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, celelalte aspecte invocate în susținerea recursului ar putea fi circumscrise unei vătămări într-un drept recunoscut de lege, în sensul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, dacă se constată că în temeiul unor acte normative cu forță juridică inferioară se impun condiții restrictive și discriminatorii pentru participarea la concursurile organizate în vederea ocupării posturilor de ofițeri, însă, având în vedere limitele învestirii primei instanțe, care s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., cererea neavând ca obiect un eventual refuz referitor la înscrierea la concurs, singura soluție legalmente posibilă, în speță este aceea de respingere a recursului ca fiind nefondat, soluție ce va fi adoptată în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.D.D. împotriva sentinței civile nr. 126 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.