ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1246/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 79/CA din 11 mai 2009, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul G.N., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, I.G.P.R. și I.J.P. Iași. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, deși primele două capete de cerere le constituie constatarea unor fapte de discriminare, respectiv anularea situației create prin faptele de discriminare, următoarele trei capete de cerere au ca obiect realizarea dezideratului reclamantului de a fi promovat în corpul ofițerilor de poliție, cu obligarea pârâților Ministerul Administrației și Internelor, I.G.P.R.

și I.J.P. Iași, de a-l pune în practică, prin emiterea ordinului de numire, în considerarea rezultatelor concursului la care a participat în anul 2006. În acest context, având în vedere dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000 instanța a apreciat că cererea privind constatarea discriminării se constituie numai ca un argument în dovedirea celorlalte capete de cerere, astfel încât, pe de o parte, reclamantul a învestit corect instanța de contencios administrativ, iar pe de altă parte, avea obligația parcurgerii și a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Instanța a mai constat că reclamantul a sesizat și anterior prezentei cauze, Curtea de Apel Iași cu obligarea trecerii sale în categoria ofițerilor de poliție, dar acțiunea a fost respinsă și sentința nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008 a rămas irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3875 din 4 noiembrie 2008. De aici și constatarea instanței potrivit căreia, fie reclamantul consideră situația de fapt din prezenta cauză ca fiind diferită de cea din Dosarul anterior, nr. 353/45/2007 și atunci avea obligația îndeplinirii procedurii prealabile, fie consideră că procedura a fost îndeplinită într-o altă acțiune, prin adresele emise către I.J.P. Iași, Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R.

în acest caz apare ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâte. Concluzionând, instanța de fond a apreciat că, în cauză, a fost dovedită excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul susținând, pe de o parte, că acțiunea sa, fiind întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 137/2000, nu avea obligația îndeplinirii procedurii prealabile, iar pe de altă parte că, în conformitate cu prevederile art. 244 C. proc. civ., instanța avea obligația suspendării judecății până la soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva sentinței nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași. Pe fondul pricinii s-a susținut, în motivele de recurs că, în mod greșit, prima instanță nu a constatat existența faptelor de discriminare.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în considerarea dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că reclamantul a mai solicitat, aceleiași instanțe de fond și în contradictoriu cu aceiași pârâtă, obligarea acesteia din urmă la trecerea sa din corpul agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție, acțiune ce a format obiectul Dosarului nr. 353/45/2007 al Curții de Apel Iași, finalizat cu respingerea demersului reclamantului, astfel cum rezultă din sentința nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008, rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3875 din 4 noiembrie 2008. Pe această cale reclamantul a mai chemat în judecată și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligând astfel prima instanță să analizeze, în sentința mai sus menționată, aspectele de discriminare invocate de reclamant atunci ca și acum.

Constatând și împrejurarea că, anterior datei înregistrării prezentei acțiuni, respectiv 19 februarie 2009, reclamantul nu a făcut niciun demers la autoritățile pârâte în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de recurs reține că este corectă soluția instanței de fond, decurgând, pe de o parte din existența unei soluții irevocabile anterioare, iar pe de altă parte din lipsa demersurilor administrative prin care, anterior prezentei acțiuni, autoritatea pârâtă trebuia să fie sesizată. Așa fiind, se constată că cercetarea celorlalte motive invocate de recurent cu privire la fondul pricinii, nu se mai impune. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.N. împotriva sentinței civile nr. 179/CA din 11 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.