ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 601/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 iulie 2003, reclamantul N.V. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Generală de Poliție a municipiului București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună asupra drepturilor ce i-au fost încălcate și restabilirii situației anterioare. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul prin care a fost trecut în rezervă, a fost emis fără a se face cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere disciplinară și cu depășirea termenului legal. Reclamantul a mai invocat încălcarea competenței materiale a corpului de control al pârâtei, nemotivarea ordinului și necomunicarea în scris a actului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 142 din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția puterii lucrului judecat, invocată de pârâta Direcția Generală de Poliție a municipiului București și a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în raport cu sentința civilă nr. 1681 din 5 decembrie 2000, a Curții de Apel București, sunt îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ., privind identitatea de obiect, părți și cauză, asupra legalității actului administrativ contestat, pronunțându-se o hotărâre judecătorească irevocabilă. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat că în mod greșit s-a reținut autoritate de lucru judecat, întrucât prin sentința civilă nr. 1681/2000, instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind anularea ordinului de trecere în rezervă, ci doar asupra anulării hotărârii consiliului de judecată constituit la nivelul Direcției Generale de Poliție a municipiului București. De asemenea, reclamantul a invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra temeiurilor de fapt și de drept din acțiune, cu privire la viciile actului administrativ atacat, copia aflată la dosarul cauzei neconținând toate mențiunile cuprinse în originalul înscrisului. Referitor la împrejurarea că instanța de fond nu a solicitat prezentarea originalului ordinului de trecere în rezervă, reclamantul a invocat nulitatea absolută a sentinței.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 1681/2000, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă acțiunea prin care reclamantul solicita atât anularea hotărârii Consiliului de judecată constituit la nivelul Direcției Generale de Poliție a municipiului București din 4 mai 1998, cât și anularea ordinului de trecere în rezervă nr. 01107/1998, emis de Inspectoratul General al Poliției Române. Prin cele două hotărâri menționate a fost examinată atât legalitatea ordinului, cât și a hotărârii consiliului de judecată, instanțele pronunțându-se și asupra legalității actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actelor supuse judecății.

În aceste împrejurări, Curtea constată că instanța de fond a admis în mod corect excepția autorității de lucru judecat, pronunțându-se deja o hotărâre irevocabilă asupra legalității ordinului de trecere în rezervă Apare ca neîntemeiată și critica privind nepronunțarea instanței asupra viciilor actului administrativ atacat, precum și neprezentarea originalului ordinului de trecere în rezervă. În condițiile în care s-a pronunțat exclusiv asupra excepției puterii lucrului judecat, pe care a admis-o, instanța de fond nu avea obligația de a examina susținerile reclamantului privind nelegalitatea ordinului și nici de a solicita originalul actului contestat. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.V. împotriva sentinței civile nr. 142 din 24 ianuarie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2006.