ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7750/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 septembrie 2003, reclamanta O.E. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru refuzul de a-i răspunde la memoriul din 3 iulie 2003, solicitând obligarea pârâtului, la comunicarea răspunsului. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1865 din 7 noiembrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că memoriul reclamantei a fost examinat și i s-a comunicat soluția, la data de 5 septembrie 2003, în sensul că s-a constatat din examinarea lucrărilor dosarului, că nu sunt motive pentru declararea recursului în anulare, împotriva hotărârilor judecătorești menționate de reclamantă.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 10, 6 și 8 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență că instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor sale de apărare și de probă; că, instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea Parchetului General, de a reface cercetarea memoriului; că, instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, respectiv cererea modificată expediată la 11 octombrie 2003; că, în considerentele sentinței, instanța reține nereal o serie de aspecte. Recursul este nefondat. Prin memoriul înregistrat la Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. 34473 din 9 februarie 2003, cu revenire la 3 iulie 2003, reclamanta O.E.

a solicitat promovarea recursului în anulare împotriva sentinței civile nr. 740/C din 23 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 113/2002 și a deciziei nr. 694/R-C din 9 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 3070/2002. Prin adresa nr. 34473/8947 din 5 septembrie 2003 i s-a comunicat petentei-reclamante, că nu se va declara recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 330 pct. 1 și 2 C. proc. civ., din examinarea dosarului constatându-se că hotărârile sunt legale și temeinice. Prin urmare, se constată că nu există un refuz nejustificat din partea pârâtului, de a răspunde la memoriul petentei-reclamante și pe cale de consecință, nici o vătămare produsă acesteia, într-un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru a fi admisibilă acțiunea în contencios administrativ introdusă.

Într-adevăr, din actele depuse, rezultă că memoriul reclamantei-recurente a fost examinat și i s-a comunicat soluția, de către intimat. Pe de altă parte, din art. 330 C. proc. civ., text abrogat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58 / 2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004, rezultă că Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile, pentru cele patru motive expres și limitativ prevăzute de textul legal citat. Prin urmare, recursul în anulare era o cale de atac extraordinară care putea fi declarată numai în măsura în care era justificat, în limitele și în condițiile legii, a cărui exercitare era lăsată la aprecierea Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Se constată ca fiind neîntemeiate, criticile aduse de reclamantă, sentinței pronunțate, iar recursul declarat este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.E. împotriva sentinței civile nr. 1865 din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.