ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3755/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 6 februarie 2003, reclamanta O.E. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru refuzul pârâtului de a-i răspunde la memoriul înregistrat la 12 decembrie 2002, prin care solicita reexaminarea soluției nr. 32557/8546 din 22 noiembrie 2002. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul, după ce prin adresa sus-menționată, i-a comunicat că nu va promova recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești, criticate ca nelegale și netemeinice, a refuzat să procedeze la reexaminarea cauzei și a răspunde, astfel, la memoriul din 12 decembrie 2002. Prin sentința civilă nr. 356 din 19 martie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că memoriul inițial, prin care reclamanta solicita declararea recursului în anulare, a fost examinat, pârâtul comunicând soluția la data de 22 noiembrie 2002. Faptul că reclamanta a revenit cu un nou memoriu la care nu a primit răspuns, a fost considerat de instanță că nu se încadrează în noțiunea de refuz nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, câtă vreme recursul în anulare este o cale extraordinară de atac, a cărei exercitare este lăsată la aprecierea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta O.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că a revenit cu un memoriu, pentru a solicita promovarea recursului în anulare, întrucât în înscrisul în care i se comunica soluția, pârâtul a omis să se refere la hotărârea de fond criticată, respectiv încheierea nr. 965/2001 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 6481/2001. Examinând cauza în raport cu motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că nu sunt întrunite condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, în sensul unui refuz nejustificat al pârâtului, de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Memoriul inițial prin care reclamanta solicita promovarea recursului în anulare împotriva mai multor hotărâri judecătorești, pronunțate de instanțele din județul Vâlcea, a fost soluționat, chiar dacă în cuprinsul comunicării nu se face referire și la sentința nr. 965/2001, criticată în mod deosebit, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele art. 330 pct. 1 și 2 C. proc. civ. Împrejurarea că reclamanta, nemulțumită de soluția dată, a reiterat memoriul, la care pârâtul nu a răspuns, nu se încadrează în condițiile unui refuz nejustificat, acțiunea fiind respinsă în mod întemeiat. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.E., împotriva sentinței civile nr. 356 din 19 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.