ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 78 din 17 septembrie 2002, și-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de municipiul Brașov și primarul municipiului Brașov, privind suspendarea executării ordinului prefectului județului Brașov nr. 416 din 17 februarie 2002, până la soluționarea acțiunii, în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ. Apoi, prin sentința civilă nr. 85 din 1 octombrie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de municipiul Brașov și primarul municipiului Brașov, privind anularea Ordinului nr. 416 din 17 februarie 2002 emis de prefectul județului Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ.

S-a reținut, prin cele două sentințe, că ordinul prefectului constituie un act administrativ de autoritate adoptat sau emis de un organ al administrației publice locale, astfel că, competența materială, pentru soluționarea cererii de suspendare a executării ordinului emis de prefect și, respectiv acțiunii de anularea acestuia, aparține Tribunalului Brașov, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. Municipiul Brașov, reprezentat legal prin primar, I.G., la 19 septembrie 2002 a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 78 din 17 septembrie 2002, iar la 11 octombrie 2002 a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 85 din 1 octombrie 2002, susținând, în esență, că în raport de calitatea pârâtului, de reprezentant al Guvernului, competența materială pentru soluționarea cererii și acțiunii aparține curții de apel, nu tribunalului.

Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 85 din 1 octombrie 2002 este tardiv. Potrivit art. 158 pct. 3 C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Or, împotriva sentinței pronunțată la 1 octombrie 2002, prin care instanța s-a declarat necompetentă, recursul a fost exercitat peste termenul legal de 5 zile, respectiv la 11 octombrie 2002, astfel că este tardiv, urmând să fie respins. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 78 din 17 septembrie 2002 este nefondat. În adevăr, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă, printre altele, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Dar, în cauză, actul administrativ, respectiv Ordinul nr. 416/2002 a fost emis de o autoritate locală, nu centrală; prefectul având competență materială pe plan local, nu central, pentru a emite acte administrative de autoritate. În consecință, competența materială, pentru soluționarea cererii privind suspendarea executării Ordinului nr. 416/2002 emis de Prefectul Județului Brașov, aparține potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ., Tribunalului Brașov, în favoarea căruia s-a declinat competența, astfel că recursul este nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de municipiul Brașov și primarul municipiului Brașov, G.I. împotriva sentinței civile nr. 78/F/CA din 17 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 905/F/CA/2002, ca nefondat. Respinge recursul declarat de municipiul Brașov și primarul Municipiului Brașov, G.I. împotriva sentinței civile nr. 85 F din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 septembrie 2003.