ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1256/2004

Asupra contestației în anulare și cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 2483/C/F din 23 octombrie 1998, reclamantul T.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Brașov – Oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, anularea deciziei nr. 274 din 24 septembrie 1998 și a certificatului nr. 427 din 17 februarie 1998, ambele emise de pârâtă, cu privire la încadrarea reclamantului într-o categorie de persoane care necesită protecție specială. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, la plata unor daune materiale și morale.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 1 iunie 1999, a luat act de cererea formulată de T.S., la data de 24 mai 1999, în calitate de curator al reclamantului T.F., prin care aceasta renunță la judecarea acțiunii formulată de reclamant. Încheierea sus-menționată a fost atacată cu recurs, de reclamantul T.F., iar prin decizia nr. 367 din 30 ianuarie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a anulat recursul, în baza art. 43 alin. (2) C. proc. civ., pe considerentul că acesta nu a fost ratificat de curatorul recurentului. Împotriva deciziei dată în recurs, recurentul-reclamant a formulat contestație în anulare.

Prin decizia nr. 2735 din 19 septembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis contestația în anulare și a desființat decizia atacată, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada că recurentul a fost pus sub interdicție printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform prevederilor art. 144 alin. (1) C. fam., iar în lipsa unei astfel de hotărâri, se presupune că recurentul are discernământ și, în consecință, are și capacitate de exercițiu pentru a putea să-și susțină personal, acțiunea formulată. Instanța a mai reținut că T.S., numai în puterea calității sale de curator, neavând mandat din partea contestatorului, de a îndeplini vreun act de dispoziție în numele acestuia, nu putea să renunțe la judecarea pricinii.

Totodată, instanța, rejudecând recursul declarat de T.F., împotriva încheierii din 1 iunie 1999, dată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 2485/C/F/1998, a dispus admiterea recursului , casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul Brașov, secția de contencios administrativ, căruia îi revine competența de soluționare a unei astfel de pricini, în temeiul art. 2 pct. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2001. Împotriva acestei decizii, T.F. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ. și cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 din același cod. Această instanță constată că aspectele prezentate, în scris, de T.F., cu privire la decizia sus-menționată, sunt nejustificate; exced obiectului pricinii; nu se încadrează în cazurile prevăzute la art. 318 și art. 322, pct. 5 C. proc.

civ. și nici în celelalte cazuri de contestație în anulare sau de revizuire prevăzute de același cod. În consecință, contestația în anulare și cererea de revizuire formulate de T.F., vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare și cererea de revizuire formulate de T.F. împotriva deciziei nr. 2735 din 19 septembrie 2001, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2004.